Ierusalimul e un oraș al cimitirelor; parcă stă gata în așteptarea învierii morților
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
O însușire deosebită a Ierusalimului sunt și cimitirele cele multe ce-l înconjoară. Din toate părțile, Ierusalimul este înconjurat de cimitire.
La nord sunt cimitire vechi și noi. Între cele vechi se găsesc mormintele regilor și ale judecătorilor din Biblie. La răsărit, față în față cu Sionul, un deal întreg e plin cu vechi și noi morminte evreiești. La vest se află cimitirele musulmanilor, ortodocșilor, armenilor etc. La fel, și coasta Sionului e plină cu morminte. Întreg Ierusalimul pare un uriaș cimitir. Toate dealurile din jurul Ierusalimului sunt pline cu lespezi de morminte; sunt parcă într-o așteptare a învierii morților. Și, lucru interesant, toate confesiunile din Ierusalim - creștinii, evreii, mahomedanii - se întâlnesc într-un punct de credință: toți cred că aici la Ierusalim va fi învierea cea de apoi a morților.
Creștinii cred în Ierusalimul cel ceresc. Evreii cred într-o reînviere a Sionului și țin să se îngroape în pământul făgăduinței, cât mai aproape de Sion. Arabii, de asemenea, cred că, în Ziua Învierii, sufletele morților vor trece prin Poarta cea de Aur din fața Sionului. Ei țin să se îngroape în coasta Sionului, cât mai aproape de «Poarta Paradisului», cum am mai spus.
În vremile de pace, când veneau la Ierusalim în pelerinaj zeci de mii de pelerini, veneau între ei și oameni slabi și bătrâni, anume să moară aici, în Ierusalim. Mulți dintre ei, de fapt, și mureau. În nordul Ierusalimului este un cimitir întreg plin cu ruși care au venit să moară la Ierusalim. Se simțeau fericiți să moară în Ierusalimul Domnului, în cetatea cea sfântă a Patimilor Mântuitorului.
Tot așa vin la Ierusalim evrei bătrâni de prin toate părțile lumii, anume ca să moară - ca și Avraam - în pământul făgăduinței.
Vin și arabi de prin pustiurile Arabiei să moară la Ierusalim și să fie îngropați în apropierea Porții Paradisului.
Este o insuflare de la Dumnezeu această întâlnire de credință, este ceva ce te înfioară, este ceva ce-ți spune cu apăs, fără drept de apel, că după moarte există o înviere a morților și o răsplată a faptelor noastre.
În legătură cu cele de mai sus, voi spune că între cei 160 de pelerini care am fost la Ierusalim, am avut și un bătrân care plecase și el - ca rușii de pe vremuri - cu gândul să moară în Ierusalim. Moș Teleucă George, din comuna Borlești, județul Neamț, este acest bătrân. Trecut de 75 de ani, gârbovit de bătrânețe, cu barba și părul albite de tot, a plecat și el în călătorie la Ierusalim. Ne-am speriat când l-am văzut plecând împreună cu noi într-o călătorie așa lungă. Ne temeam că n-o să-l mai putem aduce înapoi. La Ierusalim, bătrânul a fost, de fapt, și puțin bolnav, însă iar s-a întremat. Domnul a voit să se reîntoarcă în țară. Bătrânul spunea că ar fi dorit să moară la Ierusalim. Poate cu gândul acesta și plecase în lunga călătorie.
Tot aici voi spune că între pelerini au fost încă cinci inși trecuți de 70 de ani. Și Domnul pe toți i-a întărit, să poată purta ostenelile călătoriei. Nici unul n-a fost bolnav.