III. Scumpele noastre surori

Slăvit să fie Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care, în dragostea şi în înţelepciunea Sa, a chemat încă de la început printre primele suflete luptătoare în Oastea Sa şi sufletele multor surori care apoi au devenit nişte vrednice şi devotate lucrătoare pentru Domnul Iisus şi Evanghelia Lui.

De-a lungul anilor în care Părintele Iosif a redactat foile şi cărțile Oastei, el a însemnat cu litere nemuritoare numele multor surori de-ale noastre şi multe fapte de vitejie duhovnicească a lor în slujba şi spre slava Domnului. Pe multe dintre aceste surori care au făcut și ele lucruri neobişnuite pentru Domnul, părintele nostru şi profetul Domnului le-a publicat cu fotografiile lor în foaie.

Am dori să amintim în aceste pagini, ca și în cele câteva care vor urma, numele şi faptele unora dintre acestea, ca să fie și aceasta o mărturie că şi surorile noastre de astăzi şi din viitor ca şi cele din trecut au nu numai locul și chemarea, dar şi datoria de a căuta şi de a găsi mijloace şi stări în care să ajute și ele cu tot ce pot la înaintarea Evangheliei şi mântuirea semenilor lor.

De-a lungul Bibliei şi a istoriei sunt însemnate nume nemuritoare de femei puse în slujba Domnului şi de fapte strălucite pe care le-a făcut dragostea și râvna acelor sfinte femei pentru Dumnezeu şi pentru trimişii Lui. Ce minunate sunt faptele şi pildele sfintelor femei despre care spune Evanghelia nişte cuvinte atât de fericite şi eterne!

Printre ele străluceşte cu o veşnică întâietate Sfânta Fecioară Maria, Maica dulce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre ea sunt scrise în Sfânta Evanghelie cuvinte care nu s-au mai spus despre nici un alt suflet sfânt din lumea aceasta. Ei i s-a închinat arhanghelul lui Dumnezeu când i s-a adus vestea cea unică şi veşnică a mântuirii neamului omenesc. Spre cinstea ei au cântat oștile îngereşti în noaptea Nașterii Fiului ei şi al lui Dumnezeu. De grija şi paza ei s-au ocupat îngerii și toți proorocii au vorbit cu teamă şi cu admirație sfântă despre ea ca despre o mare şi sfântă taină cerească.

Apoi, o dată cu ea și împreună cu ea, câte alte nume de minunate surori sfinte sunt pomenite în Sfintele Scripturi că au fost nişte ajutoare de mare preț pentru slujba Domnului Iisus şi pentru Ființa Sa pământească!

Ce mare ajutor îi vor fi dat Domnului surorile din Betania, cele care sunt amintite de sfinții evangheliști: Maria Magdalena, Maria, mama lui lacov şi a lui Iose, mama fiilor lui Zevedei (apostolii lacov şi Ioan), Ioana, nevasta lui Cuza (ispravnicul lui Irod), Susana şi multe altele, care îl ajutau cu ce puteau (Mt 27, 55-56; Lc 8, 2-3). Între aceste „altele”, câte vor mai fi fost, ca sfânta Veronica, cea care a şters Fața Domnului Iisus plină de sudoare şi sânge, de praf şi de scuipat, de lacrimi şi de îndurerare - când mergea legat, ducându-şi Crucea pentru mântuirea noastră şi a întregii lumi.

Nimeni pe lumea aceasta n-a mai făcut şi n-a mai putut face pentru Domnul ceea ce au făcut aceste ființe şi nemuritoare suflete, cărora trebuie să le aducem o veşnică recunoștință și prețuire pentru mângâierea şi ajutorul pe care ele l-au dat Domnului nostru în cele mai grele şi mai hotărâtoare momente ale vieții Lui şi ale mântuirii noastre.

Sfânta Carte a lui Dumnezeu nu uită acest mare şi însemnat lucru, ci le scrie numele înaintea multor altor sfinți care, cu toată alegerea lor şi datoria pe care o aveau în primul rând ei să fie acolo, totuşi n-au fost. Apostolii lui Hristos n-au fost în stare să facă pentru El, tocmai în clipele cele mai grele, ceea ce au fost în stare să facă aceste femei fie în drumul Crucii, fie lângă Crucea Lui, fie la mormântul Său, până la Învierea Sa.

De asemenea, Viețile Sfinților și pomenirile Bisericii lui Hristos păstrează pentru veşnicie, printre cele mai frumoase pagini, faptele, numele şi jertfele unor surori care vor fi răsplătite în Ceruri cu cununi nespus mai strălucitoare decât ale unor mari sfinți și prooroci, pentru că faptele și jertfele de care au fost ele în stare le-au întrecut cu mult în frumusețe, în preț și în mărime pe ale multora dintre aceştia.

În Lucrarea Oastei Domnului, după cum am mai spus, încă de la început au apărut printre numele celor care răspândeau cărțile și foile Oastei şi numele multor surori, dintre care amintim:

Sora Măriuța Moț din Curtici, județul Arad, despre care Părintele Iosif scria cu admirație și dragoste că este o devotată slujitoare a Domnului, care şi-a pus toată viața și timpul său pentru răspândirea Evangheliei. Cu o mică şaretă și cu un căluţ, ea cutreiera satele și târgurile, răspândind cărți, foi și Biblii. Căruciorul ei era împodobit peste tot cu citate din Biblie şi cu îndemnuri de a citi şi răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa a lucrat ea pentru Domnul până la moarte.

Alte două surori, Carolina Părăon din Boz - Hunedoara şi cumnata sa Părăon Măriuța din Ilia, erau date și cu numele, și cu fotografia ca exemple de râvnă şi osteneli în slujba Domnului. Părintele Iosif scrie despre ele că au intrat în Oastea Domnului în anul 1928, au învățat carte şi au plecat în căile Domnului Iisus.

Mâinile lor care purtau înainte inele și flori de joc poartă astăzi Sfânta Scriptură şi alte cărți sfinte. Urechile lor care ascultau înainte cum zice lăuta pe la baluri, acum ascultă Cuvântul lui Dumnezeu; iar picioarele care alergau înainte pe la petrecerile lumești aleargă acum pe sate cu cărți sfinte şi cu vestirea Evangheliei. Numai în vara trecută au fost pe la 12 biserici, spre a împărți cărți și a vesti Cuvântul Domnului, şi anume în Gurasada, Bacea, Cueş, Câmpuri, Surduc, Brâznic, Bretea, Peștiș, Târnava, Lupeni şi altele... Aceste fapte de vitejie pentru Domnul ale celor două ostașe se aduc la cunoştinţa tuturor ostaşilor Domnului - încheie Părintele Iosif - spre a servi drept pildă de luptă şi jertfă pentru Hristos... («OD», nr. 2 din 1 ianuarie 1930, pag. 7).

Tot în acest an, în alte „ordine de zi” pe Oaste, Părintele Iosif scrie despre alte surori, cum este sora Cleonfira Sănduleancu din Marginea - Bucovina, care împreună cu alți frați face zeci de kilometri pe jos în vestirea şi împărţirea Cuvântului Sfânt, în cercetarea de adunări pentru învățarea cântărilor și întărirea şi îmbărbătarea frățească, având o voce minunată.

Sau despre surorile tinere Maria Dan din Mada - Hunedoara şi Măriuca Munteanu din Batiz, care, cu cântările și declamările lor, cutreieră zeci de adunări, mângâind şi întărind mult pe toți cei ce le ascultă. Sau surorile Stana Rus şi Maria Stoica din Petroşani care s-au înscris primele în Oastea Domnului, apoi au luptat până ce s-a înființat una dintre cele mai frumoase adunări ale Oastei în oraşul lor.

Dar câte și mai câte astfel de pilde minunate nu s-au publicat prin foile Oastei de-a lungul anilor! Soții care şi-au adus la Domnul soții lor care erau nişte bețivi ori jucători de cărți, ori stricați, ori răufăcători. Prin răbdarea, rugăciunea şi trăirea lor sfântă, ele au biruit şi şi-au transformat casa şi familia lor, iar uneori chiar satul lor întreg, din locuri ale păcatului, în nişte Betanii binecuvântate de Dumnezeu.

Multe astfel de pilde au fost vestite și cunoscute, dar cele mai multe, atât din trecut, cât şi din prezent, desigur, au rămas necunoscute de noi, fiindcă surorile noastre, ele însele, nu spun aceste lucruri. Din smerenie şi din modestie, pentru ca să nu-şi primească lauda de la oameni, ci o aşteaptă numai pe cea de la Domnul.

Nici cele despre care s-a scris şi s-a spus n-au făcut aceasta pentru a se vorbi despre ele, ci alții, care au văzut aceste fapte frumoase, le-au mărturisit fără voia lor, pentru a ne sluji drept pilde şi nouă. După cum face acest lucru și Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris: ...dar aceste lucruri s-au scris pentru a ne sluji nouă drept pilde... (1 Cor 10, 11).

Cu acest gând însemnăm şi noi în cele ce urmează câteva astfel de pilde dintre multele pe care le-am cunoscut și care ar trebui să fie însemnate aici, care sunt însemnate în Cartea cea de Aur a Oastei Domnului din ceruri. Noi aici nu le-am mai putut cuprinde pe toate, din pricină că nici nu le-am putut ști pe toate. Nici nu am avut atâta loc să le cuprindem.

Le-a cunoscut şi le cunoaşte Domnul Iisus, Mântuitorul nostru Scump, Саre le-a însemnat fiecare pas şi fiecare osteneală în Cartea Lui. Şi Care le-a strâns fiecare lacrimă în burduful Său, după cum, de asemenea, este scris în Psalmi: „Tu numeri paşii vieții mele de pribeag, Tu îmi pui lacrimile mele în burduful Tău... Tu mi le scrii în Cartea Ta” (Ps 56, 8). „Şi o carte de aducere aminte este scrisă înaintea Lui despre cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Său” (Mal 3, 16).

Deci cu acest gând însemnăm şi noi aceste câteva pagini care urmează despre surorile noastre, după cum am însemnat cele câteva de mai înainte despre frații noştri. Întâi spre a se vedea ce înaintaşi minunați am avut în Lucrarea aceasta sfântă a Oastei Domnului, ce părinți, ce soți, ce fii şi ce frați vrednici... Ce mame, ce soții, ce surori şi ce fiice, în familia noastră cea duhovnicească. Spre a ne strădui şi noi din toate puterile să le urmăm pilda lor. Ca să fim găsiți vrednici a sta alături de ei la masa răsplătirilor cereşti din Ziua cea Strălucită a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Apoi spre a ne da seama cu ce preț sfânt de suferințe şi osteneli s-a înființat și s-a păstrat această sfântă Lucrare a lui Dumnezeu în țara și în Biserica noastră, pentru mântuirea neamului nostru pentru ca şi noi să ne cutremurăm în fața acestui mare preț, să ținem cu tărie la învăţătura şi credința noastră. Şi să apărăm cu toată îndrăzneala şi statornicia această Lucrare curată şi sfântă cum ne-au lăsat-o ei, luptând cu gelozie pentru ea și făcând totul ca ea să crească tot mai frumoasă în număr, în roade, în biruințe și în unitate, până ce îşi va împlini pe deplin frumosul scop pentru care a ridicat-o Domnul Dumnezeul nostru în țara noastră şi în Biserica noastră.

Doamne Duhule Sfinte, binecuvântează-i cu o сunună și o răsplată veşnică pe toți frații și pe toate surorile noastre, înaintaşii noştri în Oastea Ta, pentru toate jertfele şi ostenelile lor pentru Tine și pentru noi.

Şi binecuvântează trecutul, prezentul şi viitorul Oastei Tale cu un rod de mântuire veşnică pentru tot neamul nostru şi Biserica noastră, iar prin acestea, pentru toată omenirea şi Biserica Ta.

Iar pe noi ajută-ne ca, urmând pilda înaintaşilor noştri, să facem tot mai frumoasă și mai biruitoare Oastea Ta, pentru ca urmaşii noştri să fie cuprinşi cu toții în strălucirea mântuirii Tale veşnice împreună cu înaintaşii lor şi ai noştri. Amin.

Slăvit să fie Domnul!