III. Scumpele noastre surori

Slăvit să fie Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care, în dragostea și în înțelepciunea Sa, a chemat încă de la început printre primele suflete luptătoare în Oastea Sa și sufletele multor surori care apoi au devenit niște vrednice și devotate lucrătoare pentru Domnul Iisus și Evanghelia Lui.

De-a lungul anilor în care Părintele Iosif a redactat foile și cărțile Oastei, el a însemnat cu litere nemuritoare numele multor surori de-ale noastre și multe fapte de vitejie duhovnicească a lor în slujba și spre slava Domnului. Pe multe dintre aceste surori care au făcut și ele lucruri neobișnuite pentru Domnul, părintele nostru și profetul Domnului le-a publicat cu fotografiile lor în foaie.

Am dori să amintim în aceste pagini, ca și în cele câteva care vor urma, numele și faptele unora dintre acestea, ca să fie și aceasta o mărturie că și surorile noastre de astăzi și din viitor ca și cele din trecut au nu numai locul și chemarea, dar și datoria de a căuta și de a găsi mijloace și stări în care să ajute și ele cu tot ce pot la înaintarea Evangheliei și mântuirea semenilor lor.

De-a lungul Bibliei și a istoriei sunt însemnate nume nemuritoare de femei puse în slujba Domnului și de fapte strălucite pe care le-a făcut dragostea și râvna acelor sfinte femei pentru Dumnezeu și pentru trimișii Lui. Ce minunate sunt faptele și pildele sfintelor femei despre care spune Evanghelia niște cuvinte atât de fericite și eterne!

Printre ele strălucește cu o veșnică întâietate Sfânta Fecioară Maria, Maica dulce a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre ea sunt scrise în Sfânta Evanghelie cuvinte care nu s-au mai spus despre nici un alt suflet sfânt din lumea aceasta. Ei i s-a închinat arhanghelul lui Dumnezeu când i s-a adus vestea cea unică și veșnică a mântuirii neamului omenesc. Spre cinstea ei au cântat oștile îngerești în noaptea Nașterii Fiului ei și al lui Dumnezeu. De grija și paza ei s-au ocupat îngerii și toți proorocii au vorbit cu teamă și cu admirație sfântă despre ea ca despre o mare și sfântă taină cerească.

Apoi, o dată cu ea și împreună cu ea, câte alte nume de minunate surori sfinte sunt pomenite în Sfintele Scripturi că au fost niște ajutoare de mare preț pentru slujba Domnului Iisus și pentru Ființa Sa pământească!

Ce mare ajutor îi vor fi dat Domnului surorile din Betania, cele care sunt amintite de sfinții evangheliști: Maria Magdalena, Maria, mama lui lacov și a lui Iose, mama fiilor lui Zevedei (apostolii lacov și Ioan), Ioana, nevasta lui Cuza (ispravnicul lui Irod), Susana și multe altele, care îl ajutau cu ce puteau (Mt 27, 55-56; Lc 8, 2-3). Între aceste „altele”, câte vor mai fi fost, ca sfânta Veronica, cea care a șters Fața Domnului Iisus plină de sudoare și sânge, de praf și de scuipat, de lacrimi și de îndurerare - când mergea legat, ducându-și Crucea pentru mântuirea noastră și a întregii lumi.

Nimeni pe lumea aceasta n-a mai făcut și n-a mai putut face pentru Domnul ceea ce au făcut aceste ființe și nemuritoare suflete, cărora trebuie să le aducem o veșnică recunoștință și prețuire pentru mângâierea și ajutorul pe care ele l-au dat Domnului nostru în cele mai grele și mai hotărâtoare momente ale vieții Lui și ale mântuirii noastre.

Sfânta Carte a lui Dumnezeu nu uită acest mare și însemnat lucru, ci le scrie numele înaintea multor altor sfinți care, cu toată alegerea lor și datoria pe care o aveau în primul rând ei să fie acolo, totuși n-au fost. Apostolii lui Hristos n-au fost în stare să facă pentru El, tocmai în clipele cele mai grele, ceea ce au fost în stare să facă aceste femei fie în drumul Crucii, fie lângă Crucea Lui, fie la mormântul Său, până la Învierea Sa.

De asemenea, Viețile Sfinților și pomenirile Bisericii lui Hristos păstrează pentru veșnicie, printre cele mai frumoase pagini, faptele, numele și jertfele unor surori care vor fi răsplătite în Ceruri cu cununi nespus mai strălucitoare decât ale unor mari sfinți și prooroci, pentru că faptele și jertfele de care au fost ele în stare le-au întrecut cu mult în frumusețe, în preț și în mărime pe ale multora dintre aceștia.

În Lucrarea Oastei Domnului, după cum am mai spus, încă de la început au apărut printre numele celor care răspândeau cărțile și foile Oastei și numele multor surori, dintre care amintim:

Sora Măriuța Moț din Curtici, județul Arad, despre care Părintele Iosif scria cu admirație și dragoste că este o devotată slujitoare a Domnului, care și-a pus toată viața și timpul său pentru răspândirea Evangheliei. Cu o mică șaretă și cu un căluț, ea cutreiera satele și târgurile, răspândind cărți, foi și Biblii. Căruciorul ei era împodobit peste tot cu citate din Biblie și cu îndemnuri de a citi și răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Așa a lucrat ea pentru Domnul până la moarte.

Alte două surori, Carolina Părăon din Boz - Hunedoara și cumnata sa Părăon Măriuța din Ilia, erau date și cu numele, și cu fotografia ca exemple de râvnă și osteneli în slujba Domnului. Părintele Iosif scrie despre ele că au intrat în Oastea Domnului în anul 1928, au învățat carte și au plecat în căile Domnului Iisus.

Mâinile lor care purtau înainte inele și flori de joc poartă astăzi Sfânta Scriptură și alte cărți sfinte. Urechile lor care ascultau înainte cum zice lăuta pe la baluri, acum ascultă Cuvântul lui Dumnezeu; iar picioarele care alergau înainte pe la petrecerile lumești aleargă acum pe sate cu cărți sfinte și cu vestirea Evangheliei. Numai în vara trecută au fost pe la 12 biserici, spre a împărți cărți și a vesti Cuvântul Domnului, și anume în Gurasada, Bacea, Cueș, Câmpuri, Surduc, Brâznic, Bretea, Peștiș, Târnava, Lupeni și altele... Aceste fapte de vitejie pentru Domnul ale celor două ostașe se aduc la cunoștința tuturor ostașilor Domnului - încheie Părintele Iosif - spre a servi drept pildă de luptă și jertfă pentru Hristos... («OD», nr. 2 din 1 ianuarie 1930, pag. 7).

Tot în acest an, în alte „ordine de zi” pe Oaste, Părintele Iosif scrie despre alte surori, cum este sora Cleonfira Sănduleancu din Marginea - Bucovina, care împreună cu alți frați face zeci de kilometri pe jos în vestirea și împărțirea Cuvântului Sfânt, în cercetarea de adunări pentru învățarea cântărilor și întărirea și îmbărbătarea frățească, având o voce minunată.

Sau despre surorile tinere Maria Dan din Mada - Hunedoara și Măriuca Munteanu din Batiz, care, cu cântările și declamările lor, cutreieră zeci de adunări, mângâind și întărind mult pe toți cei ce le ascultă. Sau surorile Stana Rus și Maria Stoica din Petroșani care s-au înscris primele în Oastea Domnului, apoi au luptat până ce s-a înființat una dintre cele mai frumoase adunări ale Oastei în orașul lor.

Dar câte și mai câte astfel de pilde minunate nu s-au publicat prin foile Oastei de-a lungul anilor! Soțiile care și-au adus la Domnul soții lor care erau niște bețivi ori jucători de cărți, ori stricați, ori răufăcători. Prin răbdarea, rugăciunea și trăirea lor sfântă, ele au biruit și și-au transformat casa și familia lor, iar uneori chiar satul lor întreg, din locuri ale păcatului, în niște Betanii binecuvântate de Dumnezeu.

Multe astfel de pilde au fost vestite și cunoscute, dar cele mai multe, atât din trecut, cât și din prezent, desigur, au rămas necunoscute de noi, fiindcă surorile noastre, ele însele, nu spun aceste lucruri. Din smerenie și din modestie, pentru ca să nu-și primească lauda de la oameni, ci o așteaptă numai pe cea de la Domnul.

Nici cele despre care s-a scris și s-a spus n-au făcut aceasta pentru a se vorbi despre ele, ci alții, care au văzut aceste fapte frumoase, le-au mărturisit fără voia lor, pentru a ne sluji drept pilde și nouă. După cum face acest lucru și Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris: ...dar aceste lucruri s-au scris pentru a ne sluji nouă drept pilde... (1 Cor 10, 11).

Cu acest gând însemnăm și noi în cele ce urmează câteva astfel de pilde dintre multele pe care le-am cunoscut și care ar trebui să fie însemnate aici, care sunt însemnate în Cartea cea de Aur a Oastei Domnului din ceruri. Noi aici nu le-am mai putut cuprinde pe toate, din pricină că nici nu le-am putut ști pe toate. Nici nu am avut atâta loc să le cuprindem.

Le-a cunoscut și le cunoaște Domnul Iisus, Mântuitorul nostru Scump, Саre le-a însemnat fiecare pas și fiecare osteneală în Cartea Lui. Și Care le-a strâns fiecare lacrimă în burduful Său, după cum, de asemenea, este scris în Psalmi: „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag, Tu îmi pui lacrimile mele în burduful Tău... Tu mi le scrii în Cartea Ta” (Ps 56, 8). „Și o carte de aducere aminte este scrisă înaintea Lui despre cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Său” (Mal 3, 16).

Deci cu acest gând însemnăm și noi aceste câteva pagini care urmează despre surorile noastre, după cum am însemnat cele câteva de mai înainte despre frații noștri. Întâi spre a se vedea ce înaintași minunați am avut în Lucrarea aceasta sfântă a Oastei Domnului, ce părinți, ce soți, ce fii și ce frați vrednici... Ce mame, ce soții, ce surori și ce fiice, în familia noastră cea duhovnicească. Spre a ne strădui și noi din toate puterile să le urmăm pilda lor. Ca să fim găsiți vrednici a sta alături de ei la masa răsplătirilor cerești din Ziua cea Strălucită a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Apoi spre a ne da seama cu ce preț sfânt de suferințe și osteneli s-a înființat și s-a păstrat această sfântă Lucrare a lui Dumnezeu în țara și în Biserica noastră, pentru mântuirea neamului nostru pentru ca și noi să ne cutremurăm în fața acestui mare preț, să ținem cu tărie la învățătura și credința noastră. Și să apărăm cu toată îndrăzneala și statornicia această Lucrare curată și sfântă cum ne-au lăsat-o ei, luptând cu gelozie pentru ea și făcând totul ca ea să crească tot mai frumoasă în număr, în roade, în biruințe și în unitate, până ce își va împlini pe deplin frumosul scop pentru care a ridicat-o Domnul Dumnezeul nostru în țara noastră și în Biserica noastră.

Doamne Duhule Sfinte, binecuvântează-i cu o сunună și o răsplată veșnică pe toți frații și pe toate surorile noastre, înaintașii noștri în Oastea Ta, pentru toate jertfele și ostenelile lor pentru Tine și pentru noi.

Și binecuvântează trecutul, prezentul și viitorul Oastei Tale cu un rod de mântuire veșnică pentru tot neamul nostru și Biserica noastră, iar prin acestea, pentru toată omenirea și Biserica Ta.

Iar pe noi ajută-ne ca, urmând pilda înaintașilor noștri, să facem tot mai frumoasă și mai biruitoare Oastea Ta, pentru ca urmașii noștri să fie cuprinși cu toții în strălucirea mântuirii Tale veșnice împreună cu înaintașii lor și ai noștri. Amin.

Slăvit să fie Domnul!