Iisuse, scumpul nostru Mântuitor, împacă-ne iarăși cu Tatăl Ceresc...

Tatăl Ceresc este Atot-bun. El ne iubește cu o dragoste nemărginită. Nici în cer, nici pe pământ nu s-a auzit o veste mai mare de dragoste decât aceasta: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât și pe Fiul Său cel unul născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viața de veci” (In 3, 16). Dar însemnați-vă bine un lucru: Tatăl Ceresc ne iubește prin această dragoste, ne iubește prin jertfa cea scumpă a Fiului Său.

Tatăl Ceresc nu este numai Atot-bun, ci este și Atot-drept. Dreptatea Lui nu poate suferi păcatul. Dreptatea Lui cere pedepsirea păcatului. De sub pedeapsa și osânda aceasta ne-a scos Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor.

Ei, și dacă lucrurile stau așa, atunci de ce am ajuns sub urgia cerului de sus? De ce Domnul Dumnezeu vorbește cu noi și se judecă cu noi ca și cu niște „fii ai urgiei”? Pentru că noi nu-L avem cu adevărat pe marele Mijlocitor, pe Iisus Mântuitorul și Jertfa Lui. Am ieșit de sub aripile Crucii, așa cum puii ies de sub aripile găinii și cum oile ies din turma păstorului.

Prin unele părți din Brazilia cea caldă, în anumite ceasuri din zi soarele arde atât de tare, încât oamenii nu pot suferi săgețile lui. Dar, spre noroc, în alte ceasuri din zi, iese regulat un nor, sub scutul căruia oamenii pot ieși la lucru. Îndată ce trece norul, oamenii fug iarăși în umbrele pădurilor și ale stâncilor.

Așa e și cu noi. Soarele dreptății cerești ne arde pentru păcatele noastre... ne arde pentru că noi am ieșit de sub norul ce ne apără... am ieșit de sub umbra Crucii... am ieșit din umbra stâncii Golgotei.

Stăm descoperiți în focul cerului de sus, Domnul Dumnezeu ne vede descoperiți și El nu poate suferi păcatul. De aceea mânia Lui se revarsă asupra pământului; de aceea în loc de pâine, ne dă piatră și în loc de pește, șarpe (Mt 7, 9-10). În loc de fii iubiți ai Tatălui Ceresc, am ajuns „fiii urgiei”.

Din urgia vremilor de azi o singură cale de scăpare avem: să alergăm sub brațele Crucii. Să scăpăm sub brațele Crucii. Urgiile vremilor noastre strigă spre noi să alergăm degrabă sub brațele Crucii. Să-L rugăm pe scumpul nostru Mântuitor să ne împace iarăși cu Tatăl Ceresc. El singur ne poate împăca cu Tatăl Ceresc. El este marele Mijlocitor între noi și Dumnezeu (1 Tim 2, 5).

Rugăciune

Iisuse, scumpul nostru Mântuitor! De ani de zile ne urmărește urgia cerului de sus. Tatăl Ceresc s-a mâniat pe noi pentru nesfârșitele noastre fărădelegi și păcate.

Doamne Iisuse, suntem bătuți de nevoi și răniți de păcate.

Sângele curge din rănile noastre trupești și sufletești.

Fie-Ți milă de noi, Iisuse Doamne, căci pierim în această osândă. Tu singur ne poți ajuta; Tu singur ne poți scăpa. Plângând, cădem în fața Ta și cu lacrimi ne rugăm Ție: împacă-ne iarăși cu Tatăl Ceresc. Împacă-ne prin Jertfa Ta cea mare și sfântă. Singura noastră nădejde de mântuire este Jertfa Crucii Tale. Mântuiește-ne, Doamne, și ne scapă mai înainte de a ne sfârși.