În Biserica Nașterii Mântuitorului...

Și acum, iată, ne îndreptăm spre locul unde S-a născut Mântuitorul lumii. Din piața unde ne-am oprit cu automobilele nu e departe acest loc. E, îndată, aici. Dăm numai puțin înainte și, iată, suntem în fața unui zid ca de cetate. În această „Cetate a Betleemului”, cum i se zice, se află peștera sfântă unde S-a născut Mântuitorul. Întocmai ca Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, așa și locul Nașterii; e azi o cetate întreagă, plină de biserici, de capele, altare și locuri sfinte, de amintire creștină și de închinare.

Dăm mai jos un chip în care se vede cetatea Betleemului. În ultimul plan, la stânga, unde se vede o mică deschizătură, acolo e intrarea în Biserica Nașterii.

Ne apropiem cu evlavie de această sfântă cetate. Când ajungem pe locul larg ce este în fața ei, la intrare, cei 150 de închinători români, în frunte cu Î. P. S. Sa, Mitropolitul Nicolae, începem să cântăm „Nașterea Ta, Hristoase...”. E cel dintâi tropar al Nașterii ce răsună în limba românească în fața locului sfânt unde S-a născut Mântuitorul. Un neam întreg parcă pășește și cântă alături de noi. Cântând „Nașterea Ta, Hristoase...”, mergem înainte în direcția unde se văd intrând oamenii în chipul cu Betleemul în timpul Praznicului Nașterii Domnului.

E o intrare joasă; trebuie aproape să te apleci când intri. Ni se spune că această intrare a fost anume făcută așa scundă, ca să poată fi apărat mai ușor sfântul locaș contra multelor năvăliri barbare ce au trecut pe acolo. La vreme de primejdie, intrarea cea mică se închidea repede cu un zid de pietre.

Aplecându-ne capetele cu evlavie, intrăm în sfânta cetate. Mergem puțin printr-o tindă cam întunecoasă și apoi, dintr-o dată, iată, se deschide în fața noastră un loc de biserică, larg, luminos, având pe de lături o mulțime de stâlpi uriași de marmură. Ni se spune că aceasta este biserica zidită de Împărăteasa Elena, deasupra peșterii unde S-a născut Mântuitorul. Este cea mai veche biserică și una din cele mai frumoase biserici ale lumii.

Se păstrează această biserică aproape întocmai cum a fost zidită de Împărăteasa Elena. În vreme ce Ierusalimul a fost de atâtea ori pustiit și dărâmat, Betleemul a fost mai ferit de pustiiri. Împărăteasa Elena, când a venit la Ierusalim să afle Crucea Domnului, a aflat peștera din Betleem neatinsă și nestricată. Pe acest loc a zidit măreața biserică.

E adevărat că, în curgerea vremilor, după aceea, și orașul Betleem a fost pustiit în două rânduri, dar, ca prin minune, Biserica Nașterii a scăpat neatinsă. Cincizeci și opt de stâlpi de marmură sunt în această biserică, așezați în patru rânduri, iar pe pereții ei se văd și acum unele icoane sfinte lucrate în mozaic. Drept cupolă, biserica are deasupra un plafon de lemn de cedru în care sunt șase ferestre mari prin care se revarsă bogată lumină în biserică și peste icoanele, candelele și podoabele sfinte. Te covârșește frumusețea acestei biserici. Se spune că Împărăteasa Elena a clădit-o cu meșteri vestiți, aduși din Constantinopol.

În față, la răsărit, biserica are trei altare mari: cel din mijloc, cel mai mare, și cel din dreapta sunt ortodoxe (ale grecilor), iar cel din stânga e al armenilor.

Peștera sfântă în care S-a născut Mântuitorul nu e aici, ci sub această biserică, și anume dedesubtul altarului din mijloc. Cincisprezece trepte așezate lângă altarul de la dreapta duc jos, în acest sfânt loc. Pe aceste trepte coborâm în peștera sfântă unde S-a născut Mântuitorul.

Un fior sfânt cuprinde sufletele noastre. În curând vom fi în peștera Betleemului unde Fiul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de om pentru noi și mântuirea noastră.