În faţa Crucii
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
În faţa Crucii mi se moaie
întreagă neliniştea mea
ca lumânarea ce se-ndoaie
sub flacăra-i cu mult prea grea.
Şi mi se uşurează toată
povara sufletului meu,
ca ramul ce e frânt deodată
de rodu-i cel cu mult prea greu.
Şi ochii-n lacrimi mi se-mbracă
înfioraţi şi suspinând
ca trandafirul ce s-apleacă
sub roua-i prea mult picurând.
Şi tot străfundul zării mele
mi se înalţă spre Isus
ca cerul când, prea greu de stele
din ape se apleacă-n sus...
Şi inima-mi la Rai se suie
uşor şi liniştit aşa
ca fumul tainic de tămâie
din Sfânta Sfintelor, cândva...
+
Hristos Domnul este Prima Jertfă pe-a Lui sfântă Cale.
Pilda Sa-i mai mult ca Vestea Bună-a-nvăţăturii Sale.
O istorie asemeni nimenea pe lume n-are;
El, Mântuitorul Unic, este-al Veşniciei Soare.
+
O, Istoria cunoaşte oameni mari şi plini de har
dar în faţa strălucirii lui Hristos, ei toţi dispar.
Când răsare El, nici umbre şi nici aştri nu mai sunt
pier în faţa Lui şi cei mari şi cei răi de pe pământ.