În fața Crucii
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
În fața Crucii mi se moaie
întreagă neliniștea mea
ca lumânarea ce se-ndoaie
sub flacăra-i cu mult prea grea.
Și mi se ușurează toată
povara sufletului meu,
ca ramul ce e frânt deodată
de rodu-i cel cu mult prea greu.
Și ochii-n lacrimi mi se-mbracă
înfiorați și suspinând
ca trandafirul ce s-apleacă
sub roua-i prea mult picurând.
Și tot străfundul zării mele
mi se înalță spre Isus
ca cerul când, prea greu de stele
din ape se apleacă-n sus...
Și inima-mi la Rai se suie
ușor și liniștit așa
ca fumul tainic de tămâie
din Sfânta Sfintelor, cândva...
+
Hristos Domnul este Prima Jertfă pe-a Lui sfântă Cale.
Pilda Sa-i mai mult ca Vestea Bună-a-nvățăturii Sale.
O istorie asemeni nimenea pe lume n-are;
El, Mântuitorul Unic, este-al Veșniciei Soare.
+
O, Istoria cunoaște oameni mari și plini de har
dar în fața strălucirii lui Hristos, ei toți dispar.
Când răsare El, nici umbre și nici aștri nu mai sunt
pier în fața Lui și cei mari și cei răi de pe pământ.