De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.
Ce îngrozită grijă pentru respectarea datinilor lor religioase au totdeauna unii oameni!
Cu ce necruţătoare cruzime se îngrijesc de multe ori mulţi oameni să nu calce cumva un obicei, o formalitate, o rânduială legiuită, totuşi fără să le pese câtuşi de puţin că prin aceasta devin călăii nemiloşi ai semenilor lor. Călcătorii în picioare ai dreptăţii. Ucigaşii nepăsători ai nevinovăţiei.
Oamenii aceştia se tem de obiceiuri, dar nu le pasă de crime.
Ţin sărbătorile, dar nici nu se gândesc la păcat.
Diavolul însuşi a umplut sufletele multor oameni de o frică superstiţioasă, pentru ca ei să nu ajungă niciodată la adevărata frică de Dumnezeu.
Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, dar frica de diavolul este începutul nebuniei (Prov. 1, 7).
Frica păcatului este aducătoare spre sfinţenie, dar frica obiceiurilor este cufundarea în nelegiuiri.
Frica sufletelor credincioase este mântuire, dar frica celor superstiţioşi este pierzare.
Nepăsarea inimii faţă de Duhul Cuvântului Sfânt, duce mintea celui superstiţios şi habotnic la cele mai nebuneşti şi vinovate răstălmăciri ale literei acestui Cuvânt.
Înţelegerea sucită a Adevărului şi răstălmăcirea interesată a Sfintei Învăţături abate mintea omului spre cele mai mari înşelăciuni. Şi spre cele mai crude crezuri.
E înspăimântător de văzut ce este în stare să facă şi să scornească un om înrăit de râvna îngustă, adică sectară a unei religii omeneşti. De frica oarbă a unei superstiţii religioase. De zelul blestemat pentru păstrarea dictaturii de cult.
În privinţa aceasta inchizitorii păgâni din noaptea păgânismului n-au fost cu nimic mai răi decât inchizitorii evrei din noaptea evreismului. Sau decât inchizitorii creştini din noaptea creştinismului. Orbia lor fiind la fel, tot la fel erau şi mijloacele, pentru că crima lor era la fel şi ea.
Indiferent de religia sau ideea în numele căreia s-ar manifesta intoleranţa, ori s-ar chinui nevinovaţii, s-ar dezbina fraţii, ori s-ar încălca libertatea, ori s-ar arde Cartea, ori s-ar falsifica Adevărul, ori s-ar săvârşi crima - toţi aceia care le săvârşesc pe acestea vor fi acoperiţi de vina unui păcat veşnic.
Pentru că minciuna lor lucrează în numele Adevărului, cruzimea lor în numele dreptăţii, sălbăticia lor în numele omeniei. Şi duhul satanic din ei, în Numele Duhului lui Dumnezeu.
Iudeii L-au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor ce se chinuiau atâta de dureros, condamnaţi la cea mai cumplită moarte!
O, cât de ucigaşe pot fi uneori rugăciunile oamenilor!
Sunt şi oameni care se roagă pentru nenorocirea altora. Pentru răul altora. Şi pentru moartea altora.
Cu cea mai satanică linişte ei nu se fălesc să ceară nimicirea semenilor lor, a soţilor, a fraţilor sau a vrăjmaşilor lor.
A-l ruga pe cel rău să facă rău cuiva, este desigur dovada unei inimi adânc nelegiuite!
Dar cât de adânc nelegiuită trebuie să fie inima aceluia care îndrăzneşte să-L roage aceasta pe Cel Bun? Pe Dumnezeul oricărei bunătăţi. Pe Dumnezeul Cel care nu doreşte moartea nici unui păcătos. Pe Dumnezeul Cel care atât de mult a iubit pe toţi oamenii, încât pe Singurul Său Fiu Şi L-a dat pentru ca nimeni să nu piară, ci toţi să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16).
Iată până unde poate duce diavolul pe om.
Este locul, dragă suflete, să te cercetezi aici şi pe tine însuţi în lumina tuturor acestor adevăruri la care am meditat şi medităm acum.
Este locul să vezi, nu cumva şi tu te afli undeva pe drumul pierzător al acestor stări? Nu cumva şi în inima ta, intoleranţa religioasă, neîngăduirea părerilor frăţeşti, ura faţă de toţi cei care nu împărtăşesc convingerile tale - este atât de mare încât se dedă la orice nelegiuiri împotriva adversarilor şi fraţilor tăi? Nu cumva mergi să-i dai pe mâna lui Pilat?
Nu cumva eşti în stare să nimiceşti fără milă pe oricine este de altă părere religioasă decât tine şi decât rătăcirea ta?
Nu cumva ridici şi tu rugăciuni blestemate spre Dumnezeu?
Nu cumva trebuie să te prăbuşeşti zdrobit de ruşine şi de pocăinţă pentru acestea acum înaintea Crucii lui Hristos?
O, mulţi ar trebui să facă aceasta, chiar dintre cei care au avut odată credinţa cea bună a frăţietăţii noastre.
Preamărire veşnică Ţie Doamne, Ţie, Preamărită Jertfă răscumpărătoare a tuturor sufletelor noastre. Ţie, Preamărită Jertfă ispăşitoare a tuturor păcatelor noastre, Ţie, Preamărită Jertfă înălţătoare a tuturor iubirilor noastre. Ţie, Preamărită Jertfă sfinţitoare a tuturor rugăciunilor noastre. Ţie, Preamărită Jertfă curăţitoare a tuturor jertfelor noastre. Preamărire veşnică Jertfei Tale, Isuse Doamne.
Curăţeşte toate jertfele inimilor şi toate cererile rugăciunilor noastre.
Amin.