De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți, și să fie luați de pe cruce.
Ce îngrozită grijă pentru respectarea datinilor lor religioase au totdeauna unii oameni!
Cu ce necruțătoare cruzime se îngrijesc de multe ori mulți oameni să nu calce cumva un obicei, o formalitate, o rânduială legiuită, totuși fără să le pese câtuși de puțin că prin aceasta devin călăii nemiloși ai semenilor lor. Călcătorii în picioare ai dreptății. Ucigașii nepăsători ai nevinovăției.
Oamenii aceștia se tem de obiceiuri, dar nu le pasă de crime.
Țin sărbătorile, dar nici nu se gândesc la păcat.
Diavolul însuși a umplut sufletele multor oameni de o frică superstițioasă, pentru ca ei să nu ajungă niciodată la adevărata frică de Dumnezeu.
Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, dar frica de diavolul este începutul nebuniei (Prov. 1, 7).
Frica păcatului este aducătoare spre sfințenie, dar frica obiceiurilor este cufundarea în nelegiuiri.
Frica sufletelor credincioase este mântuire, dar frica celor superstițioși este pierzare.
Nepăsarea inimii față de Duhul Cuvântului Sfânt, duce mintea celui superstițios și habotnic la cele mai nebunești și vinovate răstălmăciri ale literei acestui Cuvânt.
Înțelegerea sucită a Adevărului și răstălmăcirea interesată a Sfintei Învățături abate mintea omului spre cele mai mari înșelăciuni. Și spre cele mai crude crezuri.
E înspăimântător de văzut ce este în stare să facă și să scornească un om înrăit de râvna îngustă, adică sectară a unei religii omenești. De frica oarbă a unei superstiții religioase. De zelul blestemat pentru păstrarea dictaturii de cult.
În privința aceasta inchizitorii păgâni din noaptea păgânismului n-au fost cu nimic mai răi decât inchizitorii evrei din noaptea evreismului. Sau decât inchizitorii creștini din noaptea creștinismului. Orbia lor fiind la fel, tot la fel erau și mijloacele, pentru că crima lor era la fel și ea.
Indiferent de religia sau ideea în numele căreia s-ar manifesta intoleranța, ori s-ar chinui nevinovații, s-ar dezbina frații, ori s-ar încălca libertatea, ori s-ar arde Cartea, ori s-ar falsifica Adevărul, ori s-ar săvârși crima - toți aceia care le săvârșesc pe acestea vor fi acoperiți de vina unui păcat veșnic.
Pentru că minciuna lor lucrează în numele Adevărului, cruzimea lor în numele dreptății, sălbăticia lor în numele omeniei. Și duhul satanic din ei, în Numele Duhului lui Dumnezeu.
Iudeii L-au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor ce se chinuiau atâta de dureros, condamnați la cea mai cumplită moarte!
O, cât de ucigașe pot fi uneori rugăciunile oamenilor!
Sunt și oameni care se roagă pentru nenorocirea altora. Pentru răul altora. Și pentru moartea altora.
Cu cea mai satanică liniște ei nu se fălesc să ceară nimicirea semenilor lor, a soților, a fraților sau a vrăjmașilor lor.
A-l ruga pe cel rău să facă rău cuiva, este desigur dovada unei inimi adânc nelegiuite!
Dar cât de adânc nelegiuită trebuie să fie inima aceluia care îndrăznește să-L roage aceasta pe Cel Bun? Pe Dumnezeul oricărei bunătăți. Pe Dumnezeul Cel care nu dorește moartea nici unui păcătos. Pe Dumnezeul Cel care atât de mult a iubit pe toți oamenii, încât pe Singurul Său Fiu Și L-a dat pentru ca nimeni să nu piară, ci toți să aibă viață veșnică (Ioan 3, 16).
Iată până unde poate duce diavolul pe om.
Este locul, dragă suflete, să te cercetezi aici și pe tine însuți în lumina tuturor acestor adevăruri la care am meditat și medităm acum.
Este locul să vezi, nu cumva și tu te afli undeva pe drumul pierzător al acestor stări? Nu cumva și în inima ta, intoleranța religioasă, neîngăduirea părerilor frățești, ura față de toți cei care nu împărtășesc convingerile tale - este atât de mare încât se dedă la orice nelegiuiri împotriva adversarilor și fraților tăi? Nu cumva mergi să-i dai pe mâna lui Pilat?
Nu cumva ești în stare să nimicești fără milă pe oricine este de altă părere religioasă decât tine și decât rătăcirea ta?
Nu cumva ridici și tu rugăciuni blestemate spre Dumnezeu?
Nu cumva trebuie să te prăbușești zdrobit de rușine și de pocăință pentru acestea acum înaintea Crucii lui Hristos?
O, mulți ar trebui să facă aceasta, chiar dintre cei care au avut odată credința cea bună a frățietății noastre.
Preamărire veșnică Ție Doamne, Ție, Preamărită Jertfă răscumpărătoare a tuturor sufletelor noastre. Ție, Preamărită Jertfă ispășitoare a tuturor păcatelor noastre, Ție, Preamărită Jertfă înălțătoare a tuturor iubirilor noastre. Ție, Preamărită Jertfă sfințitoare a tuturor rugăciunilor noastre. Ție, Preamărită Jertfă curățitoare a tuturor jertfelor noastre. Preamărire veșnică Jertfei Tale, Isuse Doamne.
Curățește toate jertfele inimilor și toate cererile rugăciunilor noastre.
Amin.