Sfânta mea chemare

cât am vrut mereu

să te nalţ mai tare

steag, spre Dumnezeu,

- dar acum din toate

câte I-am dorit

Mâna Lui ce-mi poate

strânge fericit?

Crucea mea cea dulce

cât am vrut frumos

să mi te pot duce

blând, după Hristos

- dar acum cu jale

văd şi plâng zdrobit

cât de multă cale

te-am purtat silit.

Faţă strălucită

- cât am vrut cândva

slujba-nvrednicită

să mi-o poţi afla

- dar acum în mine

simt uimit şi mut:

tot ce-i sfânt şi bine

numai Tu-ai făcut!

Ură nimănui nu ţine, răul nu-l plăti cu rău,

chiar vrăjmaşului fă-i bine căci plăteşte Dumnezeu;

fiecărui, după fapte, îi plăteşte Dumnezeu!

Cei legaţi nu pot s-alerge, cei zdrobiţi nu pot s-aline,

nici cei frământaţi de patimi nu pot să se roage bine.