În mersul către Mâine...
Traian Dorz - Întâi să fim
În mersul către Mâine - ajută-ne Isus
să ne sfințim viața, să ne mărim puterea,
mai răbdători să trecem spre ultimul apus
mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.
Prin cernerile nopții să nu cădem gunoi
prin vânturarea zilei, să nu ne-alegem pleavă,
prin anii încercării mergi pas de pas cu noi
să ne găsești la capăt învredniciți de slavă.
Credința neschimbată ne-ajută s-o păstrăm
nădejdea neclintită să ne-o-ntărim întruna,
și dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm
căzându-ne genunchii să cucerim cununa.
Apleacă fruntea noastră mereu cu-atât mai jos
cu cât mai sus spre Tine ni-e inima-nălțată,
nimic să nu ne-atragă din ce-am simțit frumos
nimic să nu ne lege din ce-am lăsat odată.
Așa, când o s-ajungem la Țărmul Fericit
în Zorii-acelui Mâine ce-l tot dorim de-aseară,
Isuse, să ne-ntâmpini cu Prânzul pregătit
uitând de noaptea asta și foamea ei amară...