În şcoala cea mare a Sf. Scripturi, a Bibliei

Ceva despre citirea Bibliei și despre locurile grele din Ea

Dăm mai departe, în continuare, aici în foaia aceasta, şi „prelegerile” din şcoala cea mare a Bibliei. În acest număr, ceva despre cum trebuie să citim Biblia.

Cum trebuie citită Biblia? O întrebare mare este aceasta. Vom răspunde la ea pe larg. Acum voi spune pe scurt numai atât, că Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu credinţă, cu rugăciune şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este Autorul şi Scriitorul ei.

Şi peste aceasta, la citirea Bibliei trebuie negreşit să se mai ţină seamă de un lucru: Biblia este o Carte scrisă pe înţelesul tuturor. Dumnezeirea s-a îngrijit şi aici ca hrana cea cerească din Biblie să fie la îndemâna tuturor. Biblia cuprinde cea mai uşoară mâncare duhovnicească: pâine şi apă. Cele mai multe din învăţăturile Scripturilor sunt spuse atât de uşor, încât şi copiii le pot pricepe.

Dar, de altă parte, în Biblie sunt şi mâncări duhovniceşti mai grele; sunt locuri mai greu de înţeles. Sunt locuri - mai ales unde e vorba de dogme de credinţă - pe care Sfinţii Părinţi le-au meditat o viaţă întreagă şi au scris despre ele cărţi întregi. Sunt locuri pe care soboare întregi abia le-au putut lămuri. Astfel de locuri nu se ţin de priceperea noastră.

Nu se ţin de competenţa noastră să le explicăm. Cel ce se prinde în astfel de locuri este exact ca o biată furnică ce s-ar apuca să tragă un buştean.

De câte ori vei da peste un loc greu din Biblie, să zici: Asta-i o mâncare prea grea pentru mine! Să trec mai departe, căci, slavă Domnului, este aici, în Cartea aceasta, mâncare destulă.

Însă, durere! Foarte mulţi creştini care intră în şcoala cea mare a Bibliei tocmai în greşeala aceasta cad: se opresc tocmai în locurile cele grele; se închircesc tocmai în locurile cele grele. Bag seamă, şi aceasta-i o ispită a diavolului.

Eu m-am gândit în mine că astfel de creştini sunt acurat în asemănarea omului din chipul de mai jos, care s-a apucat să mănânce peşte. Precum vedeţi, omul acesta are înaintea lui pe masă peşte din belşug, peşte gras, frumos şi hrănitor. Dar uitaţi-vă, el s-a apucat de un peşte plin cu oase. El flămânzeşte ciugulind pe oasele unui peşte, în loc să se hrănească cu hrana cea bogată ce-i stă înainte.

Exact aşa sunt şi unii creştini cititori în Biblie. Biblia stă în faţa lor cu hrană multă şi uşoară. Ei însă aleg peştele cel cu oasele cele mai multe. Ei se închircesc în aceste oase şi flămânzesc lângă ele, în loc să se hrănească cu hrana cea bogată ce le stă înainte.

În special sectarii au o deosebită atragere pentru mâncarea cea osoasă din Biblie. Îi vezi pe toate drumurile închirciţi în oase şi încercând să închircească şi pe alţii. Uitaţi-vă, de pildă, la milenişti, în ce oase mari şi ascuţite s-au înecat! Uitaţi-vă la toţi sectarii cum se leagă tocmai de locurile pe care le-au lămurit Sf. Părinţi şi soboarele ecumenice. Pe semne, Sfinţii Părinţi şi soboarele au greşit şi vin ei acuma să rectifice dogme de credinţă. Asta-i o greşeală de care tot creştinul trebuie să se ferească. Nu pentru asta ni s-a lăsat nouă Biblia.

Vom spune aici că mulţi şi dintre creştinii noştri - ba chiar şi unii din Oastea Domnului - cad în această greşeală. Până la mine, la Sibiu, a venit, mai anul trecut, un creştin, să mă întrebe de poate folosi sângele cel de porc ori ba, căci a citit el în Vechiul Testament (şi i-au spus adventiştii) că nu-i iertat să folosească sângele de animal. Sărmanul! De ani de zile stătea închircit în acest os, în loc să citească în Biblie acolo unde se vorbeşte despre „sângele Mielului”, despre Jertfa cea mare a Scumpului nostru Mântuitor!

Eu am văzut la unii creştini Biblia întreagă însemnată pe tot locul unde era mâncare grea şi osoasă. Aveau atragere şi se ocupau numai cu astfel de locuri grele.

Dar dacă sunt locuri grele în Biblie, asta nu înseamnă că nu trebuie citită Biblia. Dacă s-a înecat cineva mâncând pâine, asta încă nu înseamnă că nu trebuie să mai mâncăm pâine.

Ţineţi minte regula: la citirea Bibliei, nu vă băgaţi în locuri greu de înţeles; nu vă legaţi de locurile unde au lucrat Sfinţii Părinţi şi soboarele ecumenice, stabilind norme şi dogme de credinţă. Astfel de locuri numai Biserica e chemată a le explica.

Noi să citim în Biblie acolo unde aflăm păşune şi apă pentru sufletul nostru. Şi, slavă Domnului, Biblia e plină cu astfel de locuri!

«Oastea Domnului» nr. 1 / 25 dec. 1929, p. 8-9