În școala cea mare a Sf. Scripturi, a Bibliei
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Ceva despre citirea Bibliei și despre locurile grele din Ea
Dăm mai departe, în continuare, aici în foaia aceasta, și „prelegerile” din școala cea mare a Bibliei. În acest număr, ceva despre cum trebuie să citim Biblia.
Cum trebuie citită Biblia? O întrebare mare este aceasta. Vom răspunde la ea pe larg. Acum voi spune pe scurt numai atât, că Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu credință, cu rugăciune și cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este Autorul și Scriitorul ei.
Și peste aceasta, la citirea Bibliei trebuie negreșit să se mai țină seamă de un lucru: Biblia este o Carte scrisă pe înțelesul tuturor. Dumnezeirea s-a îngrijit și aici ca hrana cea cerească din Biblie să fie la îndemâna tuturor. Biblia cuprinde cea mai ușoară mâncare duhovnicească: pâine și apă. Cele mai multe din învățăturile Scripturilor sunt spuse atât de ușor, încât și copiii le pot pricepe.
Dar, de altă parte, în Biblie sunt și mâncări duhovnicești mai grele; sunt locuri mai greu de înțeles. Sunt locuri - mai ales unde e vorba de dogme de credință - pe care Sfinții Părinți le-au meditat o viață întreagă și au scris despre ele cărți întregi. Sunt locuri pe care soboare întregi abia le-au putut lămuri. Astfel de locuri nu se țin de priceperea noastră.
Nu se țin de competența noastră să le explicăm. Cel ce se prinde în astfel de locuri este exact ca o biată furnică ce s-ar apuca să tragă un buștean.
De câte ori vei da peste un loc greu din Biblie, să zici: Asta-i o mâncare prea grea pentru mine! Să trec mai departe, căci, slavă Domnului, este aici, în Cartea aceasta, mâncare destulă.
Însă, durere! Foarte mulți creștini care intră în școala cea mare a Bibliei tocmai în greșeala aceasta cad: se opresc tocmai în locurile cele grele; se închircesc tocmai în locurile cele grele. Bag seamă, și aceasta-i o ispită a diavolului.
Eu m-am gândit în mine că astfel de creștini sunt acurat în asemănarea omului din chipul de mai jos, care s-a apucat să mănânce pește. Precum vedeți, omul acesta are înaintea lui pe masă pește din belșug, pește gras, frumos și hrănitor. Dar uitați-vă, el s-a apucat de un pește plin cu oase. El flămânzește ciugulind pe oasele unui pește, în loc să se hrănească cu hrana cea bogată ce-i stă înainte.
Exact așa sunt și unii creștini cititori în Biblie. Biblia stă în fața lor cu hrană multă și ușoară. Ei însă aleg peștele cel cu oasele cele mai multe. Ei se închircesc în aceste oase și flămânzesc lângă ele, în loc să se hrănească cu hrana cea bogată ce le stă înainte.
În special sectarii au o deosebită atragere pentru mâncarea cea osoasă din Biblie. Îi vezi pe toate drumurile închirciți în oase și încercând să închircească și pe alții. Uitați-vă, de pildă, la mileniști, în ce oase mari și ascuțite s-au înecat! Uitați-vă la toți sectarii cum se leagă tocmai de locurile pe care le-au lămurit Sf. Părinți și soboarele ecumenice. Pe semne, Sfinții Părinți și soboarele au greșit și vin ei acuma să rectifice dogme de credință. Asta-i o greșeală de care tot creștinul trebuie să se ferească. Nu pentru asta ni s-a lăsat nouă Biblia.
Vom spune aici că mulți și dintre creștinii noștri - ba chiar și unii din Oastea Domnului - cad în această greșeală. Până la mine, la Sibiu, a venit, mai anul trecut, un creștin, să mă întrebe de poate folosi sângele cel de porc ori ba, căci a citit el în Vechiul Testament (și i-au spus adventiștii) că nu-i iertat să folosească sângele de animal. Sărmanul! De ani de zile stătea închircit în acest os, în loc să citească în Biblie acolo unde se vorbește despre „sângele Mielului”, despre Jertfa cea mare a Scumpului nostru Mântuitor!
Eu am văzut la unii creștini Biblia întreagă însemnată pe tot locul unde era mâncare grea și osoasă. Aveau atragere și se ocupau numai cu astfel de locuri grele.
Dar dacă sunt locuri grele în Biblie, asta nu înseamnă că nu trebuie citită Biblia. Dacă s-a înecat cineva mâncând pâine, asta încă nu înseamnă că nu trebuie să mai mâncăm pâine.
Țineți minte regula: la citirea Bibliei, nu vă băgați în locuri greu de înțeles; nu vă legați de locurile unde au lucrat Sfinții Părinți și soboarele ecumenice, stabilind norme și dogme de credință. Astfel de locuri numai Biserica e chemată a le explica.
Noi să citim în Biblie acolo unde aflăm pășune și apă pentru sufletul nostru. Și, slavă Domnului, Biblia e plină cu astfel de locuri!
«Oastea Domnului» nr. 1 / 25 dec. 1929, p. 8-9