Minunata istorie a unei fetițe

care a ajutat să se tipărească Biblia în 500 de limbi și 1 miliard de exemplare

Pe la anul 1867, trăia într-un sat din ținutul Walles (Anglia) o fetiță cu numele Maria Jonnes, care încă din pruncie, de când auzise la biserică și în școală despre viața Mântuitorului, apucase cu o dorință vie și fierbinte de a-și avea o Biblie a ei, în care să citească oricând.

Odată, fiind la doamna boierului din acel sat, spre marea ei bucurie, văzu o Biblie pe masa doamnei. Cerându-i voie să citească puțin în ea, fetița deschise tocmai la Evanghelia de la Ioan capitolul 5, versetul 39, unde citi:

„Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc pentru Mine și întrânsele socotiți a avea viață veșnică”.

Cuvintele acestea treziră în ea și mai mult dorul și dorința arzătoare de a-și avea o Biblie. Toate dorințele și suspinele vieții sale erau acum strânse în acest singur gând: de a-și putea cumpăra o Biblie. Dar pe acele vremuri, Biblia era un lucru mare, era o carte scumpă, numai oamenii bogați o puteau avea, iar părinții ei erau meșteșugari săraci.

Atunci fetița făcu un plan. Își cumpără o pușculiță (perș, cutioară de strâns bani) și începu a strânge în ea cu osârdie bănuț lângă bănuț, ca pe urmă să poată cumpăra din acești bani o Biblie. Era de 8 ani când începu acest lucru. Șase ani de zile strânse neîncetat ban lângă ban în această cutie. Toate darurile ce le căpăta, tot ce putea ea chivernisi punea în această cutie. Domnul avea grijă să-i sporească bănuții ei, căci fetița strângea în cutie nu numai bani reci de metal, ci ea punea acolo și o dorință fierbinte, o dragoste arzătoare după Cuvântul lui Dumnezeu.

După șase ani, fetița strigă plină de bucurie: „Tată și mamă dragă, eu am bani să-mi cumpăr o Biblie”. Părinții și fetița se bucurară, dar acum era un alt necaz. Biblia nu se căpăta de vânzare (și nu se putea comanda ca azi, cu poșta), decât în locuri deosebite.

Fetița ceru sfatul preotului, care îi dete recomandare în scris către un alt preot, din orașul Balla, la depărtare de peste 30 de kilometri. Preotul acela avea câteva Biblii de vânzare, aduse din Londra. Fetița se pregăti de drum. Cum n-avea mijloace, ea porni pe jos și desculță. Peste umeri luă un sac în care, la întoarcere, să-și poată pune comoara după care suspina. Peste 30 de kilometri făcu fetița pe jos, într-o zi de vară, pe o căldură înăbușitoare. Ea nu mai simțea nici căldura, nici oboseala, nici picioarele rănite de pietrele drumului. Ea simțea numai dragostea și dorința fierbinte de a-și avea o Biblie (chipul de alături o arată făcând acest drum).

Ajunsă la Balla, ea trase la un cunoscut al părinților ei și dimineața se prezentă împreună cu el la preotul cu Bibliile. Dar aici, alt necaz. Bibliile se vânduseră. Mai erau numai 3 exemplare și și acestea, cuprinse și plătite de alții. „Îmi pare foarte rău - zise preotul - că această fetiță a făcut degeaba un drum așa de lung... Bibliile s-au gătat”. Când auzi fetița aceste cuvinte, începu să plângă cu hohot. „S-a sfârșit”, zicea ea. „Totul a fost în zadar.” Sărmana! Își vedea spulberate toate nădejdile și așteptările ei de 6 ani... Tot ce clădise, se dărâma și ea plângea cu amar. Dar Domnul nu lăsă pe fiica Lui. Preotul se înduioșă de lacrimile ei și îi dete o Biblie din cele cuprinse de alții. „Nu se poate - zicea preotul - să n-ascult aceste lacrimi.”

Fetița se reîntoarse plină de fericire la casa părinților ei și trăi până la sfârșitul vieții sale priveghind lângă Cuvântul lui Dumnezeu.

S-a întâmplat că preotul din orașul Balla, tocmai după această întâmplare, s-a dus la Londra, unde se ținea un sfat despre tipărirea Bibliei pentru popor. Preotul a istorisit în chip mișcător întâmplarea cu fetița și această istorie i-a mișcat atât de adânc pe cei prezenți, încât strigară toți într-un glas: „Să tipărim Biblia pentru popor... Să tipărim Biblia nu numai pentru poporul nostru, ci pentru toate popoarele din lume...”. Cei de față întemeiară o societate pentru tipărirea Bibliei și răspândirea ei în popor. Această societate e așa-numita „Societatea britanică pentru tipărirea și răspândirea Bibliei”. Prin daruri și ajutoare, această societate a ajuns atât de departe, încât a tipărit până azi Biblia în peste 500 de limbi și a răspândit-o în peste 1 miliard de exemplare. Societatea i-a ridicat fetiței Maria Jonnes o statuie, în semn de amintire că prin dragostea și râvna acestei fetițe pentru Cuvântul lui Dumnezeu s-a înființat societatea și au putut face un lucru atât de minunat.

Milioane de suflete citesc și se hrănesc azi cu Cuvântul lui Dumnezeu din sf. Scripturi în urma dragostei nemărginite ce a avut-o fetița Maria Jonnes pentru Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scripturi.

«Lumina Satelor» nr. 12 / 14 martie 1926, p. 3