Minunata istorie a unei fetiţe

care a ajutat să se tipărească Biblia în 500 de limbi şi 1 miliard de exemplare

Pe la anul 1867, trăia într-un sat din ţinutul Walles (Anglia) o fetiţă cu numele Maria Jonnes, care încă din pruncie, de când auzise la biserică şi în şcoală despre viaţa Mântuitorului, apucase cu o dorinţă vie şi fierbinte de a-şi avea o Biblie a ei, în care să citească oricând.

Odată, fiind la doamna boierului din acel sat, spre marea ei bucurie, văzu o Biblie pe masa doamnei. Cerându-i voie să citească puţin în ea, fetiţa deschise tocmai la Evanghelia de la Ioan capitolul 5, versetul 39, unde citi:

„Cercetaţi Scripturile, căci acelea mărturisesc pentru Mine şi întrânsele socotiţi a avea viaţă veşnică”.

Cuvintele acestea treziră în ea şi mai mult dorul şi dorinţa arzătoare de a-şi avea o Biblie. Toate dorinţele şi suspinele vieţii sale erau acum strânse în acest singur gând: de a-şi putea cumpăra o Biblie. Dar pe acele vremuri, Biblia era un lucru mare, era o carte scumpă, numai oamenii bogaţi o puteau avea, iar părinţii ei erau meşteşugari săraci.

Atunci fetiţa făcu un plan. Îşi cumpără o puşculiţă (perş, cutioară de strâns bani) şi începu a strânge în ea cu osârdie bănuţ lângă bănuţ, ca pe urmă să poată cumpăra din aceşti bani o Biblie. Era de 8 ani când începu acest lucru. Şase ani de zile strânse neîncetat ban lângă ban în această cutie. Toate darurile ce le căpăta, tot ce putea ea chivernisi punea în această cutie. Domnul avea grijă să-i sporească bănuţii ei, căci fetiţa strângea în cutie nu numai bani reci de metal, ci ea punea acolo şi o dorinţă fierbinte, o dragoste arzătoare după Cuvântul lui Dumnezeu.

După şase ani, fetiţa strigă plină de bucurie: „Tată şi mamă dragă, eu am bani să-mi cumpăr o Biblie”. Părinţii şi fetiţa se bucurară, dar acum era un alt necaz. Biblia nu se căpăta de vânzare (şi nu se putea comanda ca azi, cu poşta), decât în locuri deosebite.

Fetiţa ceru sfatul preotului, care îi dete recomandare în scris către un alt preot, din oraşul Balla, la depărtare de peste 30 de kilometri. Preotul acela avea câteva Biblii de vânzare, aduse din Londra. Fetiţa se pregăti de drum. Cum n-avea mijloace, ea porni pe jos şi desculţă. Peste umeri luă un sac în care, la întoarcere, să-şi poată pune comoara după care suspina. Peste 30 de kilometri făcu fetiţa pe jos, într-o zi de vară, pe o căldură înăbuşitoare. Ea nu mai simţea nici căldura, nici oboseala, nici picioarele rănite de pietrele drumului. Ea simţea numai dragostea şi dorinţa fierbinte de a-şi avea o Biblie (chipul de alături o arată făcând acest drum).

Ajunsă la Balla, ea trase la un cunoscut al părinţilor ei şi dimineaţa se prezentă împreună cu el la preotul cu Bibliile. Dar aici, alt necaz. Bibliile se vânduseră. Mai erau numai 3 exemplare şi şi acestea, cuprinse şi plătite de alţii. „Îmi pare foarte rău - zise preotul - că această fetiţă a făcut degeaba un drum aşa de lung... Bibliile s-au gătat”. Când auzi fetiţa aceste cuvinte, începu să plângă cu hohot. „S-a sfârşit”, zicea ea. „Totul a fost în zadar.” Sărmana! Îşi vedea spulberate toate nădejdile şi aşteptările ei de 6 ani... Tot ce clădise, se dărâma şi ea plângea cu amar. Dar Domnul nu lăsă pe fiica Lui. Preotul se înduioşă de lacrimile ei şi îi dete o Biblie din cele cuprinse de alţii. „Nu se poate - zicea preotul - să n-ascult aceste lacrimi.”

Fetiţa se reîntoarse plină de fericire la casa părinţilor ei şi trăi până la sfârşitul vieţii sale priveghind lângă Cuvântul lui Dumnezeu.

S-a întâmplat că preotul din oraşul Balla, tocmai după această întâmplare, s-a dus la Londra, unde se ţinea un sfat despre tipărirea Bibliei pentru popor. Preotul a istorisit în chip mişcător întâmplarea cu fetiţa şi această istorie i-a mişcat atât de adânc pe cei prezenţi, încât strigară toţi într-un glas: „Să tipărim Biblia pentru popor... Să tipărim Biblia nu numai pentru poporul nostru, ci pentru toate popoarele din lume...”. Cei de faţă întemeiară o societate pentru tipărirea Bibliei şi răspândirea ei în popor. Această societate e aşa-numita „Societatea britanică pentru tipărirea şi răspândirea Bibliei”. Prin daruri şi ajutoare, această societate a ajuns atât de departe, încât a tipărit până azi Biblia în peste 500 de limbi şi a răspândit-o în peste 1 miliard de exemplare. Societatea i-a ridicat fetiţei Maria Jonnes o statuie, în semn de amintire că prin dragostea şi râvna acestei fetiţe pentru Cuvântul lui Dumnezeu s-a înfiinţat societatea şi au putut face un lucru atât de minunat.

Milioane de suflete citesc şi se hrănesc azi cu Cuvântul lui Dumnezeu din sf. Scripturi în urma dragostei nemărginite ce a avut-o fetiţa Maria Jonnes pentru Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scripturi.

«Lumina Satelor» nr. 12 / 14 martie 1926, p. 3