Biblia - Cartea vieții
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
care dă tot ce trebuie vieții
Biblia este o carte a vieții, este o Carte cerească, ce dă tot ce trebuie vieții.
În Biblie, Însuși Dumnezeu ne recomandă Biblia ca pe o pâine cerească, cu care să ne hrănim (Mat 4, 4); ca pe o apă cerească, pe care să o bem (Isaia 55, 1); ca pe o ploaie cerească, pe care să o primim (Isaia 55, 10); ca pe un foc ceresc cu care să ne încălzim (Ier 23, 29); ca pe o candelă, ca pe o lumină cu care să ne luminăm (Ps 118, 105); ca pe o sabie cerească, cu care să ne înarmăm. (Evrei 4, 12); ca pe o miere dulce cu care să ne îndulcim (Ps 118, 103), ca pe un aur și un argint prețios; ca pe o comoară cu care să ne îmbogățim (Ps 11, 6; 18, 11; 118, 72, 127; Prov 8, 10-11).
Biblia este o Carte binecuvântată care ne dă tot ce trebuie vieții noastre sufletești. Dar, în același timp, ea ne dă și tot ce ne trebuie vieții noastre trecătoare.
Oricine citește cu drag în Biblie soarbe cuvintele ei, se hrănește cu ele și le trăiește, acela va avea și toate cele de trebuință ale traiului, pentru că nu s-a pomenit încă despre cineva care să fi murit de foame cu Biblia în buzunar. Mor însă destui dintre cei sătui de averi, mâncăruri și băuturi.
În Africa este un pom vestit, pe care băștinașii de pe acolo îl au ca pe o adevărată binecuvântare cerească. Acest pom dă tot ce trebuie omului ca să poată trăi. Fructul lui cel moale este un fel de pâine. Presat acest fruct, din el iese un fel de lapte dulce și hrănitor, iar din coaja lui, apă stâmpărătoare de sete. Străpunsă tulpina, din ea iese un ulei hrănitor. Pe lângă asta, pomul dă și lemn, iar din coaja tulpinii și din frunze ies niște fibre, niște ațe, din care se fac țesături și haine. Cu un cuvânt, acel pom dă tot ce trebuie vieții băștinașilor de acolo.
Un astfel de pom binecuvântat este și Biblia. Ea este Cartea Vieții, care dă tot ce trebuie vieții. De este cineva flămând cu sufletul, să meargă la Biblie, să se sature cu pâinea Cuvântului lui Dumnezeu (Mat 4, 4). De este cineva însetat, să meargă la Biblie și să bea din apa ei cea vie, cât îi trebuie, „fără bani și fără plată” (Isaia 55, 1). De este cineva întristat, să citească în Biblie și va afla mângâiere. De este cineva lipsit de înțelepciune, să citească în Biblie și o va afla. De este cineva slab, în Biblie află putere. De este cineva sărac, în Biblie află avere. De este cineva bolnav, în Biblie află leac. De simte cineva că îi lipsește ceva, în Biblie va afla tocmai ceea ce-i mai lipsește.
O, ce Carte binecuvântată este Biblia! O, cum n-am eu cuvinte destul de dulci și de pătrunzătoare să-l fac pe fiecare om un alergător nebun după Cuvântul lui Dumnezeu! Să-l fac pe fiecare om să umble flămând și setos după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, durere, creștinii de azi se țin departe tocmai de Cartea din care curge viață, dar și mântuire.
De când eram la țară, îmi aduc aminte de un om care apucase fără porc pe iarnă. Și, bag seamă, nu i-a mers bine, căci primăvara l-am auzit zicând: „Nu mă mai las fără porc în casă”. Și a făcut omul totul și nu s-a mai lăsat „fără porc în casă”.
Așa e creștinul; nu se lasă fără porc în casă, dar se lasă fără hrana cuvântului biblic (cu toate că porcul costă mii de lei, iar o Biblie costă numai câteva sute de lei).
Nu se lasă omul fără pâine în casă, dar se lasă fără Pâinea cuvântului biblic. Nu se lasă fără lapte în casă, dar se lasă fără laptele duhovnicesc (1 Petru 2, 2).
Nu se lasă omul fără un pic de băutură în casă, dar se lasă fără băutura vieții din Biblie.
Și cel mai sărac om ține să aibă un „Crăciun gras”, un An Nou cu chef, un Paști cu vin, dar pentru o Biblie n-are câteva sute de lei. Și cel mai sărac fumător face fum și scrum câteva sute de lei pe an, dar pentru o Biblie n-are acești bani. Ce lucru grozav!
Dragă cititorule, eu te rog cu lacrimi în ochi nu te mai lăsa nici o clipă fără Cuvântul lui Dumnezeu în casa ta, pentru că răspuns nu vei avea în Ziua Judecății, pentru că te-ai lipsit de această hrană cerească.
Eu te rog cu lacrimi în ochi nu te mai lipsi nici o clipă de Biblie, în casa ta! Nu te mai lipsi nici o clipă de această Carte a Vieții pe care Însuși Mântuitorul ne-o recomandă prin cuvintele: „Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine și întru dânsele socotiți a avea viață veșnică” (In 5, 39).
...Încă un cuvânt
Referitor la Cuvântul înainte de la Rusaliile anului 1938, precizăm că abia acum, după scurgerea unui timp cât o călătorie prin pustie, s-au aflat aproape toate lecțiile biblice pe care Părintele Iosif le-a scris și aranjat pentru a le da la lumină.
Băiatul, Tit, și „calfele”, Marini și Dorz, i-au împlinit această dorință în chiar anul mutării lui la cele veșnice. Acum am dori să-i mărim bucuria, întregindu-i lucrarea cu scumpele mărgăritare ce le-a adunat spre folosul nostru.
Cartea apărută în 1938 cuprindea materialul până la capitolul Biblia, Cartea Vieții, inclusiv, care se încheie aici la pagina 98. Celelalte „mărgăritare” au fost aflate abia acum, aducându-le ca pe un omagiu Părintelui nostru iubit, împreună cu a 40-a floare stropită cu lacrimi pe care o așezăm pe neuitatul mormânt din Sibiu, în care se odihnește, așteptând învierea, împreună cu fiul său, Tit.
Întregită acum, va face în continuare slujba de chemare a sufletelor din țara noastră, și nu numai, sub Crucea lui Iisus Cel răstignit și lângă străbunele altare, unde a îngenuncheat pe sutele de mii de suflete, învățându-le dragostea față de Biserică și de Neam și reluarea vieții primilor creștini întreruptă prin nepăsare și păcat.
Realitatea netăgăduită va apleca spre meditație pe cei în drept, pentru repunerea acestui mare om al lui Dumnezeu, cu roade de apostol, la locul ce i se cuvine, împreună cu alți înaintași sfinți, care, la rândul lor, au împărtășit aceeași soartă.
Credem și știm că Marele Comandant al Cărui „gornist” a fost Părintele Iosif l-a așezat la locul cel făgăduit. Așteptăm ca și Istoria să-i facă dreptate, pe baza inestimabilului folos adus până acum și pe care îl va mai aduce jertfa sa neîncetat Bisericii și Neamului nostru. Acest folos va constitui garanția legitimelor pretenții ale tuturor copiilor săi sufletești - al cărui număr crește an de an, spre slava lui Dumnezeu - să i se facă și aici dreptatea mult-meritată.
12 februarie 1978
Moise VELESCU
Înainte de început la Partea a doua
Când, în anul 1988, sărbătoream 300 de ani de la tipărirea primei traduceri a Bibliei în românește (1688), 100 de ani de la nașterea Părintelui Iosif Trifa (1888), 65 de ani de la înființarea Oastei Domnului (1923) - această Mișcare profund biblică, prin care a fost împroprietărit, pentru prima dată la scară istorică și națională, poporul nostru cu «Biblia - Cartea Vieții» - și 50 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui nostru sufletesc Iosif Trifa, inițiatorul Oastei Domnului (1938), atunci, în anul 1988, nădăjduiam că vom putea tipări cumva această carte; însă nu s-a putut, deși era pregătită pentru tipar încă din 1978, așa cum am arătat la începutul acestei părți.
Iată că Bunul Dumnezeu a adus totuși vremea să poată vedea lumina tiparului și a doua parte a acestei lucrări.
Iar cu privire la însemnarea ce am făcut-o în anul 1978, referitor la Părintele Iosif Trifa, iată că - așa cum zicea el că va veni vremea când Dumnezeu, Adevărul și Istoria îi vor face dreptate - Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin actul istoric din 28 sept. 1990, a făcut cu adevărat dreptate și Părintelui Iosif Trifa și Oastei Domnului.
În toate acestea a fost intervenția iubitoarei mâini a lui Dumnezeu, prin Revoluția din Decembrie 1989, după o perioadă de 55 de ani și 142 de zile de ateism.
Deși cartea aceasta, în prima ei formă, a fost tipărită de Rusaliile anului 1938, iar adăugarea celei de-a doua părți se face de-abia acum, în 1999, dorim să menționăm că materialul adăugat este cel care ar fi putut completa cartea atunci, dar nu a mai putut fi adăugată după 1938.
Părintele Iosif lucra la strângerea materialului existent pentru alcătuirea cărții, dar n-a mai ajuns să și-o vadă tipărită, pentru că s-a stins, purtând încă în mâna-i slăbuță această carte. De aceea, calfele sale, frații Ioan Marini și Traian Dorz, împreună cu fiul Părintelui, Titus, au grăbit apariția cărții, în forma în care se afla atunci gata, pentru întâia Cincizecime pe care aveau să o sărbătorească fără părintele lor scump, ca pe un omagiu adus memoriei sale.
Totuși, cartea, așa cum apăruse, pentru vremea aceea, s-a dovedit de o mare valoare, atât pentru cei ce iubeau Sfânta Scriptură, cât și pentru cei ce aveau s-o descopere citind Biblia - Cartea Vieții.
Facă Bunul Dumnezeu ca, și în vremea aceasta de mare secetă sufletească pentru poporul nostru, cartea de față să trezească foamea și setea după Cuvântul lui Dumnezeu - Biblia, care să redea sănătatea cea sufletească acestui popor pentru care Dumnezeu a adus în mijlocul său și în Biserica sa Lucrarea de renaștere spirituală, Oastea Domnului. Slăvit să fie Domnul!
La Rusaliile anului 1999
Moise VELESCU