Biblia - Cartea vieţii

care dă tot ce trebuie vieţii

Biblia este o carte a vieţii, este o Carte cerească, ce dă tot ce trebuie vieţii.

În Biblie, Însuşi Dumnezeu ne recomandă Biblia ca pe o pâine cerească, cu care să ne hrănim (Mat 4, 4); ca pe o apă cerească, pe care să o bem (Isaia 55, 1); ca pe o ploaie cerească, pe care să o primim (Isaia 55, 10); ca pe un foc ceresc cu care să ne încălzim (Ier 23, 29); ca pe o candelă, ca pe o lumină cu care să ne luminăm (Ps 118, 105); ca pe o sabie cerească, cu care să ne înarmăm. (Evrei 4, 12); ca pe o miere dulce cu care să ne îndulcim (Ps 118, 103), ca pe un aur şi un argint preţios; ca pe o comoară cu care să ne îmbogăţim (Ps 11, 6; 18, 11; 118, 72, 127; Prov 8, 10-11).

Biblia este o Carte binecuvântată care ne dă tot ce trebuie vieţii noastre sufleteşti. Dar, în acelaşi timp, ea ne dă şi tot ce ne trebuie vieţii noastre trecătoare.

Oricine citeşte cu drag în Biblie soarbe cuvintele ei, se hrăneşte cu ele şi le trăieşte, acela va avea şi toate cele de trebuinţă ale traiului, pentru că nu s-a pomenit încă despre cineva care să fi murit de foame cu Biblia în buzunar. Mor însă destui dintre cei sătui de averi, mâncăruri şi băuturi.

În Africa este un pom vestit, pe care băştinaşii de pe acolo îl au ca pe o adevărată binecuvântare cerească. Acest pom dă tot ce trebuie omului ca să poată trăi. Fructul lui cel moale este un fel de pâine. Presat acest fruct, din el iese un fel de lapte dulce şi hrănitor, iar din coaja lui, apă stâmpărătoare de sete. Străpunsă tulpina, din ea iese un ulei hrănitor. Pe lângă asta, pomul dă şi lemn, iar din coaja tulpinii şi din frunze ies nişte fibre, nişte aţe, din care se fac ţesături şi haine. Cu un cuvânt, acel pom dă tot ce trebuie vieţii băştinaşilor de acolo.

Un astfel de pom binecuvântat este şi Biblia. Ea este Cartea Vieţii, care dă tot ce trebuie vieţii. De este cineva flămând cu sufletul, să meargă la Biblie, să se sature cu pâinea Cuvântului lui Dumnezeu (Mat 4, 4). De este cineva însetat, să meargă la Biblie şi să bea din apa ei cea vie, cât îi trebuie, „fără bani şi fără plată” (Isaia 55, 1). De este cineva întristat, să citească în Biblie şi va afla mângâiere. De este cineva lipsit de înţelepciune, să citească în Biblie şi o va afla. De este cineva slab, în Biblie află putere. De este cineva sărac, în Biblie află avere. De este cineva bolnav, în Biblie află leac. De simte cineva că îi lipseşte ceva, în Biblie va afla tocmai ceea ce-i mai lipseşte.

O, ce Carte binecuvântată este Biblia! O, cum n-am eu cuvinte destul de dulci şi de pătrunzătoare să-l fac pe fiecare om un alergător nebun după Cuvântul lui Dumnezeu! Să-l fac pe fiecare om să umble flămând şi setos după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, durere, creştinii de azi se ţin departe tocmai de Cartea din care curge viaţă, dar şi mântuire.

De când eram la ţară, îmi aduc aminte de un om care apucase fără porc pe iarnă. Şi, bag seamă, nu i-a mers bine, căci primăvara l-am auzit zicând: „Nu mă mai las fără porc în casă”. Şi a făcut omul totul şi nu s-a mai lăsat „fără porc în casă”.

Aşa e creştinul; nu se lasă fără porc în casă, dar se lasă fără hrana cuvântului biblic (cu toate că porcul costă mii de lei, iar o Biblie costă numai câteva sute de lei).

Nu se lasă omul fără pâine în casă, dar se lasă fără Pâinea cuvântului biblic. Nu se lasă fără lapte în casă, dar se lasă fără laptele duhovnicesc (1 Petru 2, 2).

Nu se lasă omul fără un pic de băutură în casă, dar se lasă fără băutura vieţii din Biblie.

Şi cel mai sărac om ţine să aibă un „Crăciun gras”, un An Nou cu chef, un Paşti cu vin, dar pentru o Biblie n-are câteva sute de lei. Şi cel mai sărac fumător face fum şi scrum câteva sute de lei pe an, dar pentru o Biblie n-are aceşti bani. Ce lucru grozav!

Dragă cititorule, eu te rog cu lacrimi în ochi nu te mai lăsa nici o clipă fără Cuvântul lui Dumnezeu în casa ta, pentru că răspuns nu vei avea în Ziua Judecăţii, pentru că te-ai lipsit de această hrană cerească.

Eu te rog cu lacrimi în ochi nu te mai lipsi nici o clipă de Biblie, în casa ta! Nu te mai lipsi nici o clipă de această Carte a Vieţii pe care Însuşi Mântuitorul ne-o recomandă prin cuvintele: „Cercetaţi Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine şi întru dânsele socotiţi a avea viaţă veşnică” (In 5, 39).

...Încă un cuvânt

Referitor la Cuvântul înainte de la Rusaliile anului 1938, precizăm că abia acum, după scurgerea unui timp cât o călătorie prin pustie, s-au aflat aproape toate lecţiile biblice pe care Părintele Iosif le-a scris şi aranjat pentru a le da la lumină.

Băiatul, Tit, şi „calfele”, Marini şi Dorz, i-au împlinit această dorinţă în chiar anul mutării lui la cele veşnice. Acum am dori să-i mărim bucuria, întregindu-i lucrarea cu scumpele mărgăritare ce le-a adunat spre folosul nostru.

Cartea apărută în 1938 cuprindea materialul până la capitolul Biblia, Cartea Vieţii, inclusiv, care se încheie aici la pagina 98. Celelalte „mărgăritare” au fost aflate abia acum, aducându-le ca pe un omagiu Părintelui nostru iubit, împreună cu a 40-a floare stropită cu lacrimi pe care o aşezăm pe neuitatul mormânt din Sibiu, în care se odihneşte, aşteptând învierea, împreună cu fiul său, Tit.

Întregită acum, va face în continuare slujba de chemare a sufletelor din ţara noastră, şi nu numai, sub Crucea lui Iisus Cel răstignit şi lângă străbunele altare, unde a îngenuncheat pe sutele de mii de suflete, învăţându-le dragostea faţă de Biserică şi de Neam şi reluarea vieţii primilor creştini întreruptă prin nepăsare şi păcat.

Realitatea netăgăduită va apleca spre meditaţie pe cei în drept, pentru repunerea acestui mare om al lui Dumnezeu, cu roade de apostol, la locul ce i se cuvine, împreună cu alţi înaintaşi sfinţi, care, la rândul lor, au împărtăşit aceeaşi soartă.

Credem şi ştim că Marele Comandant al Cărui „gornist” a fost Părintele Iosif l-a aşezat la locul cel făgăduit. Aşteptăm ca şi Istoria să-i facă dreptate, pe baza inestimabilului folos adus până acum şi pe care îl va mai aduce jertfa sa neîncetat Bisericii şi Neamului nostru. Acest folos va constitui garanţia legitimelor pretenţii ale tuturor copiilor săi sufleteşti - al cărui număr creşte an de an, spre slava lui Dumnezeu - să i se facă şi aici dreptatea mult-meritată.

12 februarie 1978

Moise VELESCU

Înainte de început la Partea a doua

Când, în anul 1988, sărbătoream 300 de ani de la tipărirea primei traduceri a Bibliei în româneşte (1688), 100 de ani de la naşterea Părintelui Iosif Trifa (1888), 65 de ani de la înfiinţarea Oastei Domnului (1923) - această Mişcare profund biblică, prin care a fost împroprietărit, pentru prima dată la scară istorică şi naţională, poporul nostru cu «Biblia - Cartea Vieţii» - şi 50 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui nostru sufletesc Iosif Trifa, iniţiatorul Oastei Domnului (1938), atunci, în anul 1988, nădăjduiam că vom putea tipări cumva această carte; însă nu s-a putut, deşi era pregătită pentru tipar încă din 1978, aşa cum am arătat la începutul acestei părţi.

Iată că Bunul Dumnezeu a adus totuşi vremea să poată vedea lumina tiparului şi a doua parte a acestei lucrări.

Iar cu privire la însemnarea ce am făcut-o în anul 1978, referitor la Părintele Iosif Trifa, iată că - aşa cum zicea el că va veni vremea când Dumnezeu, Adevărul şi Istoria îi vor face dreptate - Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin actul istoric din 28 sept. 1990, a făcut cu adevărat dreptate şi Părintelui Iosif Trifa şi Oastei Domnului.

În toate acestea a fost intervenţia iubitoarei mâini a lui Dumnezeu, prin Revoluţia din Decembrie 1989, după o perioadă de 55 de ani şi 142 de zile de ateism.

Deşi cartea aceasta, în prima ei formă, a fost tipărită de Rusaliile anului 1938, iar adăugarea celei de-a doua părţi se face de-abia acum, în 1999, dorim să menţionăm că materialul adăugat este cel care ar fi putut completa cartea atunci, dar nu a mai putut fi adăugată după 1938.

Părintele Iosif lucra la strângerea materialului existent pentru alcătuirea cărţii, dar n-a mai ajuns să şi-o vadă tipărită, pentru că s-a stins, purtând încă în mâna-i slăbuţă această carte. De aceea, calfele sale, fraţii Ioan Marini şi Traian Dorz, împreună cu fiul Părintelui, Titus, au grăbit apariţia cărţii, în forma în care se afla atunci gata, pentru întâia Cincizecime pe care aveau să o sărbătorească fără părintele lor scump, ca pe un omagiu adus memoriei sale.

Totuşi, cartea, aşa cum apăruse, pentru vremea aceea, s-a dovedit de o mare valoare, atât pentru cei ce iubeau Sfânta Scriptură, cât şi pentru cei ce aveau s-o descopere citind Biblia - Cartea Vieţii.

Facă Bunul Dumnezeu ca, şi în vremea aceasta de mare secetă sufletească pentru poporul nostru, cartea de faţă să trezească foamea şi setea după Cuvântul lui Dumnezeu - Biblia, care să redea sănătatea cea sufletească acestui popor pentru care Dumnezeu a adus în mijlocul său şi în Biserica sa Lucrarea de renaştere spirituală, Oastea Domnului. Slăvit să fie Domnul!

La Rusaliile anului 1999

Moise VELESCU