Mierea cuvântului biblic
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea în gura mea” (Ps 118, 103).
- Dar ce miere găsești tu în Cartea aceea, de ești tot cu ochii în ea? Așa îl agrăia un om din lume pe un om credincios care citea în Biblie.
- Ai dreptate, dragul meu, i-a răspuns fratele, căci miere, într-adevăr, aflu eu în Cartea aceasta… Cartea aceasta este Biblia și eu am aflat în ea miere și o dulceață mai dulce decât orice miere și chiar decât toate dulcețurile din lumea aceasta… O, de-ai ști și tu, dragul meu, ce miere dulce se află în Cartea aceasta!
Cu adevărat, miere dulce este Cuvântul lui Dumnezeu. Așa îl simțea și proorocul David când spunea: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea în gura mea”. Și așa îl simte oricine citește Biblia, oricine a gustat și gustă din Cuvântul lui Dumnezeu.
Nici o carte din lume nu este atât de dulce ca Biblia. Nici un cuvânt nu este atât de dulce cum este Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia e plină cu faguri de miere. Biblia e ca un fagure din care curge și se scurge mierea cea dulce. Sunt în Biblie locuri unde simți cum curge și se scurge mierea cea binecuvântată.
„Veniți la Mine voi toți cei trudiți și împovărați, și eu vă voi odihni pe voi” (Mat 11, 28). Ce miere dulce, ce chemare dulce este și aceasta!
Sau: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca toți cei ce cred în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3, 16).
„Dacă cineva Mă iubește și va păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și la dânsul vom veni și locuință ne vom face la dânsul” (In 14, 23).
Iată ce miere dulce este făgăduința cuvântului biblic. Din toată Biblia curge această miere. Ce miere dulce sunt, bunăoară, și fericirile de la Matei cap. 5, care se încheie cu dulcea făgăduință: „Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri”.
Îndeosebi însă, Psaltirea e plină de mierea cuvântului biblic. Nici o carte din lume nu are atâta dulceață și mângâiere ca Psaltirea, pentru că ea este scrisă și întocmită de Duhul lui Dumnezeu. Și mierea din ea e culeasă din florile cerului. Citiți spre pildă, Psalmul 118, și veți simți cum picură mierea. „Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după Cuvântul Tău! Adusu-mi-am aminte noaptea de Numele Tău, Doamne, și am păzit Legea Ta… Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale și m-am mângâiat… Mâhnire m-a cuprins despre cei păcătoși care părăsesc Legea Ta… Rugatu-m-am Feței Tale cu toată inima mea, miluiește-mă după Cuvântul Tău… La miezul nopții m-am sculat să mă mărturisesc Ție… De mila Ta, Doamne, este plin pământul, îndreptările Tale mă învață… Bunătate ai făcut cu robul Tău… Doamne, după Cuvântul Tău… Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta învață-mă toate îndreptările Tale… Cât am iubit Legea Ta, Doamne, toată ziua gândirea mea este. Că de n-ar fi fost Legea Ta gândirea mea, aș fi pierit întru păcatul meu… De pe toată calea rea am oprit picioarele mele, ca să păzesc Cuvântul tău. De la judecățile Tale nu m-am abătut, căci Tu ai pus Lege mie. Făclie picioarelor mele este Cuvântul Tău și lumină cărărilor mele”.
Cuvântul lui Dumnezeu este mai dulce decât mierea, pentru că dulceața aceasta e culeasă din florile dragostei lui Dumnezeu. Din fagurii Bibliei curge și se scurge mierea dragostei cerești.
Dragă cititorule! Cunoști tu mierea cuvântului biblic? Cunoști tu Biblia și ai citit tu în ea? De cumva nu o cunoști încă, eu te rog, citește-o și vei afla îndată cât de dulci sunt cuvintele ei!
Iar dacă tu, frate, ai aflat mierea cuvântului biblic, nu te îndulci numai singur din ea, ci dă-le-o și altora și cheamă-i și pe alții la ea! Fă și tu așa cum se spune că fac viespile: când dau de ceva miere, vestesc îndată și pe celelalte viespi și se înfruptă cu toatele din dulceața ei. Cheamă-i și pe alții la mierea Bibliei!
Și încă ceva. De cei pierduți să ne apropiem mai ales cu mierea cuvântului biblic. În vestirea mântuirii, Mântuitorul Însuși a folosit mai multă „miere”, dulceață. Pe cei păcătoși nu i-a mustrat, ci i-a chemat dulce. Cu „ciocanul”, Mântuitorul a dat numai în orbia fariseilor și a cărturarilor. În orbia lor a dat cu grele „lovituri de ciocan”, ca acestea: „Vai vouă, fariseilor și cărturarilor, pentru că voi curățați blidul pe dinafară, dar pe dinăuntru este plin de necurăție… Pe dinafară vă arătați oamenilor drepți, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și fărădelege… Vai vouă, morminte spoite pe dinafară… Vai vouă, căci voi închideți oamenilor Împărăția lui Dumnezeu! Nici voi nu intrați în ea, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre” (Mat 23, 13-33). Dar pentru păcătoșii cei umili și smeriți, Mântuitorul a folosit numai mierea dulce. S-a apropiat de ei numai cu mierea cea dulce a iertării și mântuirii. Această „miere” dulce să o folosim, fraților, și noi pe tot locul, îmbiind-o tuturor celor pierduți.