Ceva despre puterea Scripturilor... „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu și lucrător”

Am scris mai înainte că Biblia e o Carte ce cuprinde planul cel mare al mântuirii noastre sufletești; e o Carte ce cuprinde descoperirea dumnezeiască: cum să dobândim împărăția cerurilor.

Dar să nu creadă cineva că Biblia este numai o carte ce ne arată poruncile Domnului... o carte plină de învățături bune și sfaturi înțelepte. O, nu, ci, mai presus de acestea, Biblia este o carte plină de putere, de dar și har.

Autorul (Scriitorul) Bibliei este Duhul Sfânt; de aceea în ea se află un ceva deosebit; se află un ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu însuși.

Proorocul Ieremia spunea că simte cuvintele Domnului ca pe un foc închis în oasele lui: „Că s-a făcut Cuvântul Domnului ca focul ce arde în oasele mele” (Ier 20, 8-9). În cuvintele Scripturilor este focul Duhului Sfânt. Citind Biblia, cel credincios simte cuvintele ei ca pe un foc ce-l aprinde mereu pentru Domnul și pentru râvna mântuirii sufletești.

„Au nu sunt cuvintele Mele ca focul?”, zice Domnul (Ier 23, 29). Ba da, Preabunule Doamne, cuvintele Tale sunt cu adevărat ca un foc ce „aprinde rărunchii și inima noastră” (Ps 25, 2). Aprinde-ne, Doamne, neîncetat cu acest foc sfânt și ajută-ne să aprindem și pe alții!

Cuvântul Scripturilor este ca o ploaie cerească. „Precum se coboară ploaia din cer și nu se întoarce până când adapă pământul și-l face de rodește, așa va fi Cuvântul Meu - zice Domnul” (Isaia 55, 10-11).

Când citești Scripturile cu credință și cu dor de mântuire sufletească... când citești Scripturile „ca un pământ pustiu și fără de apă” (Ps 62, 3), stai sub ploaia darului de Sus, stai sub o revărsare de dar, stai sub o putere cerească ce lucrează și rodește în tine.

„Au nu sunt cuvintele Mele ca ciocanul ce taie piatra?” zice Domnul (Ier 23, 29). Ba da, Doamne, cuvintele Tale înmoaie și sfărâmă și cele mai împietrite inimi!

Unde cuvântul omului nu poate face nimic, Cuvântul Tău taie și face și din pietre fii ai lui Avraam.

„Viu este Cuvântul lui Dumnezeu - zice Apostolul Pavel - și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândirile inimii” (Evrei 4, 12).

Nu este pe suprafața pământului o altă carte care să lucreze cu atâta putere ca Biblia. Milioane și milioane de inimi a rănit și rănește această Carte a lui Dumnezeu. Milioane și milioane de suflete au aflat și află medicină sufletească în această Carte.

Biblia este un pom al vieții - zice un învățat creștin. Prin ramurile ei adie neîncetat vântul cel ceresc al Duhului Sfânt, aducând celui otrăvit de păcate vindecare, putere, sănătate și viață veșnică. O Carte minunată este aceasta, plină de cele mai plăcute mângâieri și de cea mai dulce pace, liniște și bucurie sufletească.

Despre creștinii cei dintâi ne spune Biblia că „în fiecare zi erau cercetând Scripturile” (Fapte 17, 11), de aceea era atâta putere în viața lor. Biblia trebuie să fie o hrană zilnică a sufletului nostru. Eu citesc în fiecare zi în Biblie, pentru că ea este o lipsă a vieții mele, întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l răsuflu și pâinea ce o mănânc. Ca pe un „foc aprins” trebuie să simțim cuvântul lui Dumnezeu din Biblie; ca pe un „argint curat” să-l căutăm (Ps 11, 6); ca pe o foame și sete sufletească să-l simțim (Amos 8, 11); ca pe o „miere dulce gâtlejului nostru” să-l gustăm (Ps 118, 103); ca pe o „sabie” să-l încingem (Efes 6, 17).

Voi spune, dar, și aici ce lucru dureros este un creștin care știe citi, dar n-are în casa lui Biblia și nu citește în ea.

«Oastea Domnului» nr. 4 / 19 ian. 1930, p. 9