Ceva despre puterea Scripturilor... „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu și lucrător”

Am scris mai înainte că Biblia e o Carte ce cuprinde planul cel mare al mântuirii noastre sufleteşti; e o Carte ce cuprinde descoperirea dumnezeiască: cum să dobândim împărăţia cerurilor.

Dar să nu creadă cineva că Biblia este numai o carte ce ne arată poruncile Domnului... o carte plină de învăţături bune şi sfaturi înţelepte. O, nu, ci, mai presus de acestea, Biblia este o carte plină de putere, de dar şi har.

Autorul (Scriitorul) Bibliei este Duhul Sfânt; de aceea în ea se află un ceva deosebit; se află un ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu însuşi.

Proorocul Ieremia spunea că simte cuvintele Domnului ca pe un foc închis în oasele lui: „Că s-a făcut Cuvântul Domnului ca focul ce arde în oasele mele” (Ier 20, 8-9). În cuvintele Scripturilor este focul Duhului Sfânt. Citind Biblia, cel credincios simte cuvintele ei ca pe un foc ce-l aprinde mereu pentru Domnul şi pentru râvna mântuirii sufleteşti.

„Au nu sunt cuvintele Mele ca focul?”, zice Domnul (Ier 23, 29). Ba da, Preabunule Doamne, cuvintele Tale sunt cu adevărat ca un foc ce „aprinde rărunchii şi inima noastră” (Ps 25, 2). Aprinde-ne, Doamne, neîncetat cu acest foc sfânt şi ajută-ne să aprindem şi pe alţii!

Cuvântul Scripturilor este ca o ploaie cerească. „Precum se coboară ploaia din cer şi nu se întoarce până când adapă pământul şi-l face de rodeşte, aşa va fi Cuvântul Meu - zice Domnul” (Isaia 55, 10-11).

Când citeşti Scripturile cu credinţă şi cu dor de mântuire sufletească... când citeşti Scripturile „ca un pământ pustiu şi fără de apă” (Ps 62, 3), stai sub ploaia darului de Sus, stai sub o revărsare de dar, stai sub o putere cerească ce lucrează şi rodeşte în tine.

„Au nu sunt cuvintele Mele ca ciocanul ce taie piatra?” zice Domnul (Ier 23, 29). Ba da, Doamne, cuvintele Tale înmoaie şi sfărâmă şi cele mai împietrite inimi!

Unde cuvântul omului nu poate face nimic, Cuvântul Tău taie şi face şi din pietre fii ai lui Avraam.

„Viu este Cuvântul lui Dumnezeu - zice Apostolul Pavel - şi lucrător, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândirile inimii” (Evrei 4, 12).

Nu este pe suprafaţa pământului o altă carte care să lucreze cu atâta putere ca Biblia. Milioane şi milioane de inimi a rănit şi răneşte această Carte a lui Dumnezeu. Milioane şi milioane de suflete au aflat şi află medicină sufletească în această Carte.

Biblia este un pom al vieţii - zice un învăţat creştin. Prin ramurile ei adie neîncetat vântul cel ceresc al Duhului Sfânt, aducând celui otrăvit de păcate vindecare, putere, sănătate şi viaţă veşnică. O Carte minunată este aceasta, plină de cele mai plăcute mângâieri şi de cea mai dulce pace, linişte şi bucurie sufletească.

Despre creştinii cei dintâi ne spune Biblia că „în fiecare zi erau cercetând Scripturile” (Fapte 17, 11), de aceea era atâta putere în viaţa lor. Biblia trebuie să fie o hrană zilnică a sufletului nostru. Eu citesc în fiecare zi în Biblie, pentru că ea este o lipsă a vieţii mele, întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l răsuflu şi pâinea ce o mănânc. Ca pe un „foc aprins” trebuie să simţim cuvântul lui Dumnezeu din Biblie; ca pe un „argint curat” să-l căutăm (Ps 11, 6); ca pe o foame şi sete sufletească să-l simţim (Amos 8, 11); ca pe o „miere dulce gâtlejului nostru” să-l gustăm (Ps 118, 103); ca pe o „sabie” să-l încingem (Efes 6, 17).

Voi spune, dar, şi aici ce lucru dureros este un creştin care ştie citi, dar n-are în casa lui Biblia şi nu citeşte în ea.

«Oastea Domnului» nr. 4 / 19 ian. 1930, p. 9