În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
Pe linia acestor dulci făgăduinţe făcute ucenicilor Săi pentru Ziua când vor ajunge să cunoască tot ce va fi
- şi pe care Domnul Isus nu le putea spune acum, fiindcă nu ajunseseră în stare să le poată purta,
- Hristos le promite un har şi mai ascuns:
- În Ziua Aceea veţi cere în Numele Meu... Şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi...
Până în Ziua Aceea, era mereu nevoie ca Fiul să-L roage pe Tatăl pentru ai Săi.
Era nevoie să mijlocească pentru ei neîncetat.
Căci ispitiţi de îndoieli, aveau mereu nevoie de încredinţări.
Cernuţi de Satana, aveau mereu nevoie de statornicie.
Conştienţi de neputinţele lor, aveau mereu nevoie de putere
şi împinşi mereu de porniri încă fireşti,
- ucenicii Domnului aveau nevoie ca Domnul să fie mereu în rugăciune pentru ei.
Ce s-ar fi făcut ei noaptea singuri pe marea furtunoasă, dacă El nu S-ar fi rugat în timp ce ei luptau îngroziţi cu marea?
Ce s-ar fi făcut ei chiar în noaptea Gheţimanilor, când dormeau în loc să vegheze, dacă El nu S-ar fi rugat pentru ei şi în locul lor?
Ce s-ar fi ales de toată soarta alor Lui, dacă Domnul chiar înainte de a Se despărţi de ei, nu S-ar fi rugat atât de stăruitor Tatălui, lângă ei, între ei şi pentru ei?
Iată, cum chiar îndată după această stare de vorbă, Domnul Hristos îi încredinţa atât de stăruitor pe ucenicii Săi, în paza puternică a Tatălui, aşa încât ei trebuie să nu uite acest lucru în nici o clipă din toată viaţa lor până la capăt (Ioan 17).
Dar slăvit să fie Domnul, - vine o Zi când la capătul acestor îndelungate eforturi, experienţa şi biruinţa, ucenicii Domnului Isus ajung să fie zidiţi în Hristos, Temelia şi Stânca lor veşnică.
Vine o Zi când Hristos capătă trup în ei...
Vine şi ziua când Hristos poate să mărturisească despre ucenicii Lui. Cine vă ascultă pe voi Mă aude pe Mine şi cine vă primeşte pe voi Mă vede pe Mine (Ioan 13, 20),
- în Ziua Aceea şi ucenicii vorbesc, în Numele Domnului, cu toată vrednicia şi cu toată siguranţa, cu care un trimes împuternicit de Însuşi Dumnezeu, vorbeşte în Numele Celui ce l-a trimes (2 Cor. 5, 20).
În Ziua Aceea ucenicul este atât de întrepătruns cu Hristos, ca ramul cu trunchiul, ca mlădiţa vie cu butucul ei, ca mădularul cu trupul din care face parte.
Atunci ucenicul devine una cu Domnul său, cum este Fiul din Veşnicie Una şi Unul cu Tatăl (Ioan 17, 23),
atunci Duhul lui Hristos locuieşte deplin în credinciosul Său.
Cuvântul lui Hristos locuieşte din belşug în el,
iar voinţa, simţurile şi gândurile ucenicului, s-au identificat total şi pe totdeauna cu cele ale lui Hristos.
În Ziua Acestei Deveniri, trimesul este atât de cunoscut şi atât de vrednic în faţa Tatălui, încât el poartă pe toată fiinţa sa, pe toate faptele şi intenţiile sale, pecetea lui Hristos (Cânt. Cânt. 8, 6)
şi va fi aşezat la masă, iar Însuşi Stăpânul şi Împăratul său Se va încinge şi îi va sluji.
Un astfel de credincios devenit una cu Domnul său Isus, va fi încununat cu strălucire veşnică (Matei 24, 47).
Frate ucenic al Domnului Isus, toate acestea sunt cu putinţă pentru orice suflet, deci şi pentru tine,
- numai dacă vei fi în stare să doreşti şi să lupţi spre a împlini condiţiile cerute de Hristos, Domnul şi Stăpânul tău.
Dacă alţii le-au putut ajunge, - înseamnă că le vei putea şi tu. Căci vrednic de crezare este tot Cuvântul Adevăratului Dumnezeu, care promite ajutorul Său tuturor.
Dar se cere să ai o dorinţă puternică şi statornică.
Şi mai ales se cere să ai voinţă stăruitoare şi necurmată, pentru a le dobândi şi apoi păstra.
Împlinind astfel voia lui Dumnezeu şi cerinţele puse de Hristos, El Însuşi Se va face Mijlocitorul pentru tine.
Iar în Ziua Aceea când şi tu vei fi ajuns la starea cea mai înaltă, părtăşia dintre tine şi Dumnezeu va fi desăvârşită.
Cerul va deveni lăcaşul tău, iar tu lăcaşul Lui.
Slavă veşnică Ţie Isuse Doamne Mijlocitorul Tatălui către noi, şi al nostru către Tatăl.
Slavă Ţie Isuse Doamne prin care noi putem trăi în cer, iar cerul poate trăi în noi.
Slavă Ţie Isuse Doamne prin care putem primi toate binecuvântările Duhului Sfânt, până când El Însuşi ajunge să Se sălăşluiască în noi plin de orice rod mântuitor şi fericit.
Slavă Ţie Doamne Isuse care ne vei ajuta să ajungem şi Ziua Aceea, în care Tu să Te fi realizat deplin în noi, iar noi să ne fi realizat fericit în Tine.
Slavă veşnică Ţie.
Amin.
+
Nimic nu poate în viaţă ca rugăciunea ajuta
iar ca să capeţi îndurare nimic nu-i mai de preţ ca ea.