Începutul Lucrării Domnului

1 - Orice lucrare de pe lumea aceasta se desfăşoară pe două planuri: unul spiritual iar celălalt material. Unul nevăzut, cu care începe chemarea prin voia lui Dumnezeu - şi celălalt văzut, care începe cu omul rânduit pentru aceasta.

Aşa a început lucrarea lui Adam, aşa a lui Avraam, aşa a lui Moise.

2 - Începutul nevăzut este în Cer, încolţit din gândurile minunate ale lui Dumnezeu, cu un scop, cu o întindere şi cu o durată pe care numai Dumnezeu care a conceput-o le cunoaşte.

Iar începutul văzut, este într-un timp şi într-o trebuinţă. Încolţit în vreo conştiinţă. Şi determinat de nişte răspunderi, care cer această lucrare şi o poruncesc, cu tărie de nebiruit.

3 - Împrejurările creează datoria.

Datoria creează nevoia.

Nevoia alege omul.

Şi timpul.

Şi felul lucrării.

Tot ceea ce se vede însă este numai haina în care sunt îmbrăcate aici hotărârile lui Dumnezeu, luate mai dinainte în Cer, -

sau hotărârile oamenilor luate pe pământ.

4 - Toate întâmplările văzute, sunt numai felul fericit sub care se împlinesc hotărârile mântuitoare ale lui Dumnezeu prin oamenii ascultători de El.

Sau felul nefericit prin care oamenii neascultători umblă să zădărnicească acele hotărâri mântuitoare,

împinşi de îndemnul duhului satanic şi potrivnic lui Dumnezeu.

5 - În toată desfăşurarea tuturor întâmplărilor istoriei, este numai înfruntarea celor două puteri: Puterea Binelui, care doreşte şi lucrează numai spre fericirea creaţiunii şi creaturilor lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul, -

şi Puterea Răului, care luptă împotriva acestui scop şi doreşte numai nefericirea lumii prin păcat.

Oamenii, buni sau răi, sunt numai uneltele văzute de care se folosesc aceste două puteri nevăzute.

6 - Adevăratul Început al Evangheliei este acela de la Ioan cap. 1, versetul 1. Acest început izvorăşte din Isus - Cuvântul lui Dumnezeu, care era mai înainte de orice început.

Din El, şi cu El, care era în Tatăl, cu Tatăl şi ca Tatăl, - au început toate.

Cu El continuă toate.

Şi cu El vor sfârşi toate.

Acesta este adevăratul Început. Căci el este în Cer şi din Cer. În Veşnicie şi din Ea.

Şi numai de la acel început de la Ioan cap. 1, vine începutul de la Matei 1, 1 - apărând undeva în Timp, pe parcursul vieţii unui popor şi al unui loc. Potrivit măsurii în care îl putem înţelege şi primi noi.

Nemărginitul lua astfel forma mărginitului, după măsura cuprinderii noastre. - Precum pentru înţelegerea unui copil, îi arătăm desenat un cerculeţ cu câteva linioare şi îi zicem

„Iată, acesta este soarele!”...

Dar o, cât de mult este de la soarele-cerculeţ, sub care îl priveşte copilul - şi până la soarele adevărat!

7 - Suntem înconjuraţi de taine, dar pricepem nespus de puţin din tot ce ne înconjoară. Nu putem pătrunde nici în cele ce le vedem decât atât de puţin - şi atunci cât oare mai avem de pătruns în cele ce nu le vedem!

De aceea cel mai însemnat lucru în cercetarea tuturor lucrurilor, este buna credinţă. Fără ea nu se poate nici afla, nici păstra nimic din Adevăr.

8 - În Lucrarea Harului lui Dumnezeu lucrurile nu se întâmplă după felul obişnuit al celor ce se petrec pe plan lumesc.

Dumnezeu a binevoit să-Şi aleagă pe cei de care a vrut să Se folosească în Evanghelia Sa, după cu totul alte criterii decât lumea.

Dar chiar omeneşte vorbind, pentru a depune o mărturie adevărată, nu este nevoie decât de adevăr... Nu este nevoie decât să iubeşti adevărul şi să vrei să-l slujeşti cu un cuget curat. Să-l cauţi şi să-l mărturiseşti cu o minte călăuzită numai de buna credinţă.

9 - Ştim că tot ce facem şi spunem, este văzut şi judecat de Dumnezeu, căruia avem a-I da seamă în curând fiecare dintre noi de tot ce am făcut,

de tot ce am spus,

de tot ce am scris,

de tot ce am gândit.

10 - Pentru orice acţiune îţi trebuie mai întâi un om.

Cu cât acţiunea este mai însemnată, cu atâta omul trebuie să fie mai potrivit pentru ea, mai corespunzător ei.

Fără un om ales, - Dumnezeu n-a făcut nici o lucrare aleasă.

11 - Dumnezeu care veghează necurmat asupra planurilor Sale spre a le aduce la îndeplinire, intervine totdeauna la timpul potrivit, săvârşind minunea Sa ca şi cum totul ar fi fost firesc, normal, obişnuit.

Ca şi când omul ar fi acela care face şi care alege, - şi nu Dumnezeu.

12 - Aşa împlinesc oamenii planurile lui Dumnezeu, pe care nu le pricep şi nu le doresc, crezând că şi le pun la cale pe ale lor.

13 - Domnul nostru Isus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare aduce multă roadă...” (Ioan 12, 24).

Astfel „moartea” grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primeşte să fie aruncat în brazdă.

El nu moare dintr-o dată, dar moare în fiecare zi câte puţin, prin munca şi lupta pe care o duce spre rodul pe care îl pregăteşte.

Rodul va apare numai atunci când jertfa grăuntelui semănat va fi dăruită în întregime...

Aşa şi noi, aşa şi ale noastre.

14 - Redacţia unei gazete este ca o uriaşă centrală telefonică, prin care vin şi trec toate ştirile şi întâmplările din ţară şi din lume.

E ca un uriaş laborator în care vin spre analize tot felul de lucruri bune sau rele.

E ca un turn de pază din care se văd şi se dau alarma împotriva multor primejdii şi nenorociri.

Când este ceea ce trebuie să fie.

15 - Din tot elanul cu care se luptaseră fiii acestei ţări de secole înainte, pentru împlinirea marelui nostru ideal naţional - parcă nu mai rămăsese nimic, în momentul începerii Lucrării Oastei Domnului.

Toată frumoasa muncă pentru trezirea şi formarea conştiinţei curate a datoriei, a unităţii, a cinstei, a demnităţii şi moralei, - parcă încetase de peste tot.

Toate luminile frumoase şi vrednice care ardeau cândva atât de curat şi de puternic - parcă le stinsese un vânt satanic.

Şi un întuneric vinovat se întinde rece, ameninţător şi deznădăjduit peste toate hotarele noastre fireşti şi sufleteşti.

16 - Ce ai făcut tu pentru ca aceşti nefericiţi beţivi şi suduitori să-şi dea seama cutremuraţi şi îngroziţi de păcatul şi pierzarea lor? Ei merg fără să-şi dea seama la o pierzare sigură, - dar tu ştii cutremurător de bine lucrul acesta.

Ce-ai făcut tu pentru ca Hristos să fie dus până la ei, iar ei aduşi până la Hristos? Singura întâlnire mântuitoare a unui suflet şi a unui popor!

17 - Duhul Sfânt îl încredinţează tot mai puternic că învierea şi înnoirea nu poate veni decât prin puterea Crucii şi a Jertfei Mântuitorului Hristos, din Izvorul cuvintelor Sfintei Scripturi.

Trebuie deci puternic făcută în popor cunoscută, citită şi iubită Biblia, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.

În ea este Hristos. Şi în El sunt izvoarele învierii şi vieţii. În aceasta stă taina biruinţei Sale.

18 - Duhul Sfânt împinge biruitor acest torent de ape vii, în cercuri şi valuri tot mai largi, izbind în păcat şi prăbuşind multe stavile ale lui.

Multe comodităţi sunt ameninţate, iar valurile înnoitoare clatină mentalităţi învechite şi le mătură aducând în locul lor harul nemaicunoscut înainte, al unei fericite învieri şi trăiri colective în Hristos.

19 - Prin naşterea din nou întâi la trăirea şi la lupta pentru mântuirea ta,

apoi prin mărturisirea personală şi de la om la om, intri în trăirea şi lupta pentru mântuirea altora.

Totul într-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru de-aproapele.

20 - Dacă un război de un fel se terminase în afară cu dezrobirea noastră naţională - un nou război de un alt fel, începuse înăuntru, pentru dezrobirea noastră sufletească. Şi acest război trebuie purtat cu şi mai mare hotărâre.

Oricât va fi de lung şi de mare acest război, el va trebui să se încheie numai atunci când se va fi făcut desăvârşita noastră dezrobire sufletească de sub robia păcatului şi a decăderii în care suntem ţinuţi acum.

Dumnezeul nostru, grăbeşte această fericită dezrobire, - Te rugăm

Amin.