Începutul Lucrării Domnului
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Orice lucrare de pe lumea aceasta se desfășoară pe două planuri: unul spiritual iar celălalt material. Unul nevăzut, cu care începe chemarea prin voia lui Dumnezeu - și celălalt văzut, care începe cu omul rânduit pentru aceasta.
Așa a început lucrarea lui Adam, așa a lui Avraam, așa a lui Moise.
2 - Începutul nevăzut este în Cer, încolțit din gândurile minunate ale lui Dumnezeu, cu un scop, cu o întindere și cu o durată pe care numai Dumnezeu care a conceput-o le cunoaște.
Iar începutul văzut, este într-un timp și într-o trebuință. Încolțit în vreo conștiință. Și determinat de niște răspunderi, care cer această lucrare și o poruncesc, cu tărie de nebiruit.
3 - Împrejurările creează datoria.
Datoria creează nevoia.
Nevoia alege omul.
Și timpul.
Și felul lucrării.
Tot ceea ce se vede însă este numai haina în care sunt îmbrăcate aici hotărârile lui Dumnezeu, luate mai dinainte în Cer, -
sau hotărârile oamenilor luate pe pământ.
4 - Toate întâmplările văzute, sunt numai felul fericit sub care se împlinesc hotărârile mântuitoare ale lui Dumnezeu prin oamenii ascultători de El.
Sau felul nefericit prin care oamenii neascultători umblă să zădărnicească acele hotărâri mântuitoare,
împinși de îndemnul duhului satanic și potrivnic lui Dumnezeu.
5 - În toată desfășurarea tuturor întâmplărilor istoriei, este numai înfruntarea celor două puteri: Puterea Binelui, care dorește și lucrează numai spre fericirea creațiunii și creaturilor lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul, -
și Puterea Răului, care luptă împotriva acestui scop și dorește numai nefericirea lumii prin păcat.
Oamenii, buni sau răi, sunt numai uneltele văzute de care se folosesc aceste două puteri nevăzute.
6 - Adevăratul Început al Evangheliei este acela de la Ioan cap. 1, versetul 1. Acest început izvorăște din Isus - Cuvântul lui Dumnezeu, care era mai înainte de orice început.
Din El, și cu El, care era în Tatăl, cu Tatăl și ca Tatăl, - au început toate.
Cu El continuă toate.
Și cu El vor sfârși toate.
Acesta este adevăratul Început. Căci el este în Cer și din Cer. În Veșnicie și din Ea.
Și numai de la acel început de la Ioan cap. 1, vine începutul de la Matei 1, 1 - apărând undeva în Timp, pe parcursul vieții unui popor și al unui loc. Potrivit măsurii în care îl putem înțelege și primi noi.
Nemărginitul lua astfel forma mărginitului, după măsura cuprinderii noastre. - Precum pentru înțelegerea unui copil, îi arătăm desenat un cerculeț cu câteva linioare și îi zicem
„Iată, acesta este soarele!”...
Dar o, cât de mult este de la soarele-cerculeț, sub care îl privește copilul - și până la soarele adevărat!
7 - Suntem înconjurați de taine, dar pricepem nespus de puțin din tot ce ne înconjoară. Nu putem pătrunde nici în cele ce le vedem decât atât de puțin - și atunci cât oare mai avem de pătruns în cele ce nu le vedem!
De aceea cel mai însemnat lucru în cercetarea tuturor lucrurilor, este buna credință. Fără ea nu se poate nici afla, nici păstra nimic din Adevăr.
8 - În Lucrarea Harului lui Dumnezeu lucrurile nu se întâmplă după felul obișnuit al celor ce se petrec pe plan lumesc.
Dumnezeu a binevoit să-Și aleagă pe cei de care a vrut să Se folosească în Evanghelia Sa, după cu totul alte criterii decât lumea.
Dar chiar omenește vorbind, pentru a depune o mărturie adevărată, nu este nevoie decât de adevăr... Nu este nevoie decât să iubești adevărul și să vrei să-l slujești cu un cuget curat. Să-l cauți și să-l mărturisești cu o minte călăuzită numai de buna credință.
9 - Știm că tot ce facem și spunem, este văzut și judecat de Dumnezeu, căruia avem a-I da seamă în curând fiecare dintre noi de tot ce am făcut,
de tot ce am spus,
de tot ce am scris,
de tot ce am gândit.
10 - Pentru orice acțiune îți trebuie mai întâi un om.
Cu cât acțiunea este mai însemnată, cu atâta omul trebuie să fie mai potrivit pentru ea, mai corespunzător ei.
Fără un om ales, - Dumnezeu n-a făcut nici o lucrare aleasă.
11 - Dumnezeu care veghează necurmat asupra planurilor Sale spre a le aduce la îndeplinire, intervine totdeauna la timpul potrivit, săvârșind minunea Sa ca și cum totul ar fi fost firesc, normal, obișnuit.
Ca și când omul ar fi acela care face și care alege, - și nu Dumnezeu.
12 - Așa împlinesc oamenii planurile lui Dumnezeu, pe care nu le pricep și nu le doresc, crezând că și le pun la cale pe ale lor.
13 - Domnul nostru Isus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare aduce multă roadă...” (Ioan 12, 24).
Astfel „moartea” grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primește să fie aruncat în brazdă.
El nu moare dintr-o dată, dar moare în fiecare zi câte puțin, prin munca și lupta pe care o duce spre rodul pe care îl pregătește.
Rodul va apare numai atunci când jertfa grăuntelui semănat va fi dăruită în întregime...
Așa și noi, așa și ale noastre.
14 - Redacția unei gazete este ca o uriașă centrală telefonică, prin care vin și trec toate știrile și întâmplările din țară și din lume.
E ca un uriaș laborator în care vin spre analize tot felul de lucruri bune sau rele.
E ca un turn de pază din care se văd și se dau alarma împotriva multor primejdii și nenorociri.
Când este ceea ce trebuie să fie.
15 - Din tot elanul cu care se luptaseră fiii acestei țări de secole înainte, pentru împlinirea marelui nostru ideal național - parcă nu mai rămăsese nimic, în momentul începerii Lucrării Oastei Domnului.
Toată frumoasa muncă pentru trezirea și formarea conștiinței curate a datoriei, a unității, a cinstei, a demnității și moralei, - parcă încetase de peste tot.
Toate luminile frumoase și vrednice care ardeau cândva atât de curat și de puternic - parcă le stinsese un vânt satanic.
Și un întuneric vinovat se întinde rece, amenințător și deznădăjduit peste toate hotarele noastre firești și sufletești.
16 - Ce ai făcut tu pentru ca acești nefericiți bețivi și suduitori să-și dea seama cutremurați și îngroziți de păcatul și pierzarea lor? Ei merg fără să-și dea seama la o pierzare sigură, - dar tu știi cutremurător de bine lucrul acesta.
Ce-ai făcut tu pentru ca Hristos să fie dus până la ei, iar ei aduși până la Hristos? Singura întâlnire mântuitoare a unui suflet și a unui popor!
17 - Duhul Sfânt îl încredințează tot mai puternic că învierea și înnoirea nu poate veni decât prin puterea Crucii și a Jertfei Mântuitorului Hristos, din Izvorul cuvintelor Sfintei Scripturi.
Trebuie deci puternic făcută în popor cunoscută, citită și iubită Biblia, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.
În ea este Hristos. Și în El sunt izvoarele învierii și vieții. În aceasta stă taina biruinței Sale.
18 - Duhul Sfânt împinge biruitor acest torent de ape vii, în cercuri și valuri tot mai largi, izbind în păcat și prăbușind multe stavile ale lui.
Multe comodități sunt amenințate, iar valurile înnoitoare clatină mentalități învechite și le mătură aducând în locul lor harul nemaicunoscut înainte, al unei fericite învieri și trăiri colective în Hristos.
19 - Prin nașterea din nou întâi la trăirea și la lupta pentru mântuirea ta,
apoi prin mărturisirea personală și de la om la om, intri în trăirea și lupta pentru mântuirea altora.
Totul într-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu și pentru de-aproapele.
20 - Dacă un război de un fel se terminase în afară cu dezrobirea noastră națională - un nou război de un alt fel, începuse înăuntru, pentru dezrobirea noastră sufletească. Și acest război trebuie purtat cu și mai mare hotărâre.
Oricât va fi de lung și de mare acest război, el va trebui să se încheie numai atunci când se va fi făcut desăvârșita noastră dezrobire sufletească de sub robia păcatului și a decăderii în care suntem ținuți acum.
Dumnezeul nostru, grăbește această fericită dezrobire, - Te rugăm
Amin.