Încrederea şi biruinţa
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Numai acela în inima căruia locuieşte necurmat încrederea în Dumnezeu,
doar singur acela poate,
poate avea mintea echilibrată şi cuvântul liniştitor,
faţa încurajatoare şi spiritul prezent,
în clipele şi în împrejurările de mare spaimă şi primejdie pentru toţi.
2 - Crezând puternic în izbândă - omul încrezător şi vede limpede calea spre ea.
Văzând limpede, poate avea un duh liniştit şi un cuvânt dătător de putere şi de speranţă.
Iar mulţimea care mai mult simte decât înţelege, - i se alătură acestuia într-un salt salvator ca printr-o înviere.
3 - O, cât de mult suntem şi noi datori să le fim recunoscători vitejilor poporului nostru...
Şi cât de mult trebuie să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să ne trimită mereu astfel de suflete mari, înţelepte şi încrezătoare,
căci totdeauna este atâta nevoie de ele, fiindcă lupta credinţei totdeauna poate ajunge într-un loc,
sau într-un moment primejdios.
4 - Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Slăvit,
Te rugăm nu lăsa niciodată şi nicăieri pe pământ, mulţimile fără izvoare de îmbărbătare,
fără înflăcăraţi îndrumători curajoşi şi înţelepţi în ceasul lor greu
şi la răspântiile lor grele.
5 - Te rugăm Doamne mai ales pentru vremurile şi pentru sufletele ajunse în mari primejdii şi întuneric,
să nu le laşi, - ci trimite-le celor care gem în robia asupritorilor, tovarăşi plini de încredinţare şi de tărie sufletească temeinică - plini de o înţeleaptă şi salvatoare judecată,
pentru ca să oprească la timp prăbuşirea în deznădejde şi în moarte, a celor chinuiţi.
Şi a le reaprinde în inimi iarăşi, viaţa prin speranţă.
Căci dacă au puterea speranţei, oamenii îndură cu răbdare neînchipuit de mult,
rezistând şi luptând, până la sosirea mântuirii lor.
6 - Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin pustia care era şcoala lor, încercarea lor şi curăţirea lor,
- atunci pentru ei Domnul a fost ani îndelungaţi noaptea stâlp de foc, iar ziua stâlp de nor...
Noaptea, nu numai spre a-i conduce prin întuneric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.
Ziua, nu numai spre a-i purta pe drumul mereu necunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoare a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).
Aşa este mereu Domnul pentru toţi ai Lui.
7 - Hristos este pentru Biserica Sa, pentru Oastea Sa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici, şi Oştiri, nu numai Căpetenia credinţei, dar şi Desăvârşirea faptelor (Evrei 12, 2).
Este nu numai Cel care ne luminează cum să facem ce trebuie făcut,
dar ne şi ajută făcându-ne în stare să facem acestea.
El este nu numai învăţătura călăuzitoare pentru noi, ci şi puterea apărătoare de rătăciri.
Este nu numai un Soare luminător ci şi un Scut împotriva vrăjmaşului nostru.
8 - Nimic pe lumea asta nu poate da unui om o bucurie şi o încântare asemenea aceleia pe care o dă Hristos.
Nimic nu se poate nici asemăna cu ea
- şi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită şi nici schimbată.
Cine o are cu adevărat, şi-o apără şi-o păstrează cu orice preţ.
9 - Nici un om din lumea aceasta nu va putea spune niciodată că Dumnezeu, faţă de el, n-a fost binevoitor.
Fiindcă nu este nimeni care cercetându-şi sincer viaţa sa, în faţa cerinţelor voii lui Dumnezeu, să nu recunoască, şi să nu vadă,
că faţă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai binevoitor de cum s-ar fi căzut.
10 - Adeseori nu poţi vedea bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de alţii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.
Dar faţă de tine, o poţi vedea totdeauna, căci ale tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar şi faţă de acel om peste care a venit mânia lui Dumnezeu, totuşi chiar şi el
cu destul de îndelungat timp înainte şi după,
vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.
11 - E adevărat că peste Sodoma şi peste Ierusalim a venit cumplita pedeapsă de la Dumnezeu, până la urmă...
Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunase zadarnic pe uliţele şi în pieţele lor, chemările şi avertismentele Dumnezeieşti!
12 - Cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-adevăr bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de cei loviţi!
Ea a aşteptat îndelung, trecând cu mult şi peste timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi nici o nădejde de îndreptare... nici măcar una.
13 - Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat, te-a aşteptat şi pe tine,
ca şi pe mine, ca şi pe alţi semeni ai noştri, să te întorci din calea cea rea,
să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să te predai Lui.
Şi poate n-ai făcut-o nici până azi.
O, de când era timpul să faci asta!
14 - Cât de binevoitor S-a arătat El faţă de tine chiar şi în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de către tine şi neîncetând să te cheme,
ci continuând să te iubească şi să te cerceteze, a aşteptat neîncetat să-ţi vină odată mintea sănătoasă...
Nu-i aşa că bunăvoinţă a avut Dumnezeu şi mai are încă, faţă de toţi?
15 - Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea rea, ci cu îndrăzneală vreau să meargă până la moarte pe calea pierzării,
chiar şi acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multă îngăduinţă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme
şi în atât de multe locuri
faptele lor vinovate şi ruşinoase...
16 - Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiuirile făcute, şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoinţa arătată faţă de bietul păcătos nenorocit şi căzut, să vadă el în sfârşit cât de Bun este Dumnezeu chiar cu el,
şi să se trezească părăsindu-şi calea sa nefericită şi pierzătoare, venind cu pocăinţă la mântuire.
17 - Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie descoperit, - s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu de ruşine şi de recunoştinţă.
Desfrânatul, la fel.
Mincinosul şi înşelătorul, tot aşa.
Vânzătorul şi prefăcutul, asemenea,
ucigaşul şi clevetitorul, toţi-toţi, la fel.
Dar oare câţi recunosc asta - şi să se întoarcă înainte de a fi prea târziu?
18 - Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelungaţi, plin de durere şi de îngăduinţă, plata dreptăţii Sale împotriva celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea văzându-i mereu săvârşind cu tot mai multă neruşinare fărădelegile lor, şi i-a răbdat aşteptându-i.
- Dar toate acestea numai până într-o zi.
Până în ziua care, pentru unii a venit, iar pentru alţii nu-i departe, ci e aproape să vină.
19 - Există o margine, peste care nici îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, nu mai trece.
Iar nelegiuitul îndrăzneţ, trebuie să plătească totul.
Chiar şi cele acoperite, în urmă, timp îndelungat de răbdarea lui Dumnezeu.
20 - Dragă suflete, care spui că eşti credincios în Dumnezeu şi cunoşti Cuvântul Cel aspru al Lui împotriva oricărui păcat,
- oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu?
Şi câte crezi că îţi mai poate acoperi şi răbda Dumnezeu?
La a câta desfrânare eşti?
La al câtelea furt?
La a câta beţie?
Şi la a câta neascultare de Dumnezeu?
Teme-te căci asta poate fi ultima, vino acum, dar chiar acum în clipa asta şi prăbuşindu-te îngrozit la picioarele Lui, mărturiseşte-ţi cu durere zdrobitoare păcatele tale şi pune legământ să nu le mai faci.
Din durerea pocăinţei şi din legământul curăţiei să te naşti din nou un alt om.
Dumnezeu să-ţi ajute.
Amin.