Încrederea și biruința
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Numai acela în inima căruia locuiește necurmat încrederea în Dumnezeu,
doar singur acela poate,
poate avea mintea echilibrată și cuvântul liniștitor,
fața încurajatoare și spiritul prezent,
în clipele și în împrejurările de mare spaimă și primejdie pentru toți.
2 - Crezând puternic în izbândă - omul încrezător și vede limpede calea spre ea.
Văzând limpede, poate avea un duh liniștit și un cuvânt dătător de putere și de speranță.
Iar mulțimea care mai mult simte decât înțelege, - i se alătură acestuia într-un salt salvator ca printr-o înviere.
3 - O, cât de mult suntem și noi datori să le fim recunoscători vitejilor poporului nostru...
Și cât de mult trebuie să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să ne trimită mereu astfel de suflete mari, înțelepte și încrezătoare,
căci totdeauna este atâta nevoie de ele, fiindcă lupta credinței totdeauna poate ajunge într-un loc,
sau într-un moment primejdios.
4 - Dumnezeul și Mântuitorul nostru Slăvit,
Te rugăm nu lăsa niciodată și nicăieri pe pământ, mulțimile fără izvoare de îmbărbătare,
fără înflăcărați îndrumători curajoși și înțelepți în ceasul lor greu
și la răspântiile lor grele.
5 - Te rugăm Doamne mai ales pentru vremurile și pentru sufletele ajunse în mari primejdii și întuneric,
să nu le lași, - ci trimite-le celor care gem în robia asupritorilor, tovarăși plini de încredințare și de tărie sufletească temeinică - plini de o înțeleaptă și salvatoare judecată,
pentru ca să oprească la timp prăbușirea în deznădejde și în moarte, a celor chinuiți.
Și a le reaprinde în inimi iarăși, viața prin speranță.
Căci dacă au puterea speranței, oamenii îndură cu răbdare neînchipuit de mult,
rezistând și luptând, până la sosirea mântuirii lor.
6 - Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin pustia care era școala lor, încercarea lor și curățirea lor,
- atunci pentru ei Domnul a fost ani îndelungați noaptea stâlp de foc, iar ziua stâlp de nor...
Noaptea, nu numai spre a-i conduce prin întuneric, dar și spre a-i încălzi prin frig.
Ziua, nu numai spre a-i purta pe drumul mereu necunoscut, ci și spre a-i umbri de căldura dogoritoare a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).
Așa este mereu Domnul pentru toți ai Lui.
7 - Hristos este pentru Biserica Sa, pentru Oastea Sa și pentru fiecare fiu al acestei Biserici, și Oștiri, nu numai Căpetenia credinței, dar și Desăvârșirea faptelor (Evrei 12, 2).
Este nu numai Cel care ne luminează cum să facem ce trebuie făcut,
dar ne și ajută făcându-ne în stare să facem acestea.
El este nu numai învățătura călăuzitoare pentru noi, ci și puterea apărătoare de rătăciri.
Este nu numai un Soare luminător ci și un Scut împotriva vrăjmașului nostru.
8 - Nimic pe lumea asta nu poate da unui om o bucurie și o încântare asemenea aceleia pe care o dă Hristos.
Nimic nu se poate nici asemăna cu ea
- și comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită și nici schimbată.
Cine o are cu adevărat, și-o apără și-o păstrează cu orice preț.
9 - Nici un om din lumea aceasta nu va putea spune niciodată că Dumnezeu, față de el, n-a fost binevoitor.
Fiindcă nu este nimeni care cercetându-și sincer viața sa, în fața cerințelor voii lui Dumnezeu, să nu recunoască, și să nu vadă,
că față de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai binevoitor de cum s-ar fi căzut.
10 - Adeseori nu poți vedea bunăvoința lui Dumnezeu față de alții, fiindcă nu le cunoști cele ascunse ale lor.
Dar față de tine, o poți vedea totdeauna, căci ale tale cele ascunse le știi. Și știi ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar și față de acel om peste care a venit mânia lui Dumnezeu, totuși chiar și el
cu destul de îndelungat timp înainte și după,
vede și știe că Dumnezeu i-a fost binevoitor.
11 - E adevărat că peste Sodoma și peste Ierusalim a venit cumplita pedeapsă de la Dumnezeu, până la urmă...
Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunase zadarnic pe ulițele și în piețele lor, chemările și avertismentele Dumnezeiești!
12 - Cât de lungă și cât de îngăduitoare a fost într-adevăr bunăvoința lui Dumnezeu față de cei loviți!
Ea a așteptat îndelung, trecând cu mult și peste timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi nici o nădejde de îndreptare... nici măcar una.
13 - Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat, te-a așteptat și pe tine,
ca și pe mine, ca și pe alți semeni ai noștri, să te întorci din calea cea rea,
să o rupi cu păcatul și cu neascultarea ta și să te predai Lui.
Și poate n-ai făcut-o nici până azi.
O, de când era timpul să faci asta!
14 - Cât de binevoitor S-a arătat El față de tine chiar și în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de către tine și neîncetând să te cheme,
ci continuând să te iubească și să te cerceteze, a așteptat neîncetat să-ți vină odată mintea sănătoasă...
Nu-i așa că bunăvoință a avut Dumnezeu și mai are încă, față de toți?
15 - Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar și celor care nu vor să se lase de calea lor cea rea, ci cu îndrăzneală vreau să meargă până la moarte pe calea pierzării,
chiar și acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multă îngăduință și milă, acoperindu-le atât de multă vreme
și în atât de multe locuri
faptele lor vinovate și rușinoase...
16 - Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiuirile făcute, și nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoința arătată față de bietul păcătos nenorocit și căzut, să vadă el în sfârșit cât de Bun este Dumnezeu chiar cu el,
și să se trezească părăsindu-și calea sa nefericită și pierzătoare, venind cu pocăință la mântuire.
17 - Tâlharul, dacă ar vrea să-și aducă aminte câte păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie descoperit, - s-ar prăbuși înaintea lui Dumnezeu de rușine și de recunoștință.
Desfrânatul, la fel.
Mincinosul și înșelătorul, tot așa.
Vânzătorul și prefăcutul, asemenea,
ucigașul și clevetitorul, toți-toți, la fel.
Dar oare câți recunosc asta - și să se întoarcă înainte de a fi prea târziu?
18 - Dumnezeu Și-a oprit ani îndelungați, plin de durere și de îngăduință, plata dreptății Sale împotriva celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea văzându-i mereu săvârșind cu tot mai multă nerușinare fărădelegile lor, și i-a răbdat așteptându-i.
- Dar toate acestea numai până într-o zi.
Până în ziua care, pentru unii a venit, iar pentru alții nu-i departe, ci e aproape să vină.
19 - Există o margine, peste care nici îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, nu mai trece.
Iar nelegiuitul îndrăzneț, trebuie să plătească totul.
Chiar și cele acoperite, în urmă, timp îndelungat de răbdarea lui Dumnezeu.
20 - Dragă suflete, care spui că ești credincios în Dumnezeu și cunoști Cuvântul Cel aspru al Lui împotriva oricărui păcat,
- oare la al câtelea păcat încă nedescoperit ești și tu?
Și câte crezi că îți mai poate acoperi și răbda Dumnezeu?
La a câta desfrânare ești?
La al câtelea furt?
La a câta beție?
Și la a câta neascultare de Dumnezeu?
Teme-te căci asta poate fi ultima, vino acum, dar chiar acum în clipa asta și prăbușindu-te îngrozit la picioarele Lui, mărturisește-ți cu durere zdrobitoare păcatele tale și pune legământ să nu le mai faci.
Din durerea pocăinței și din legământul curăției să te naști din nou un alt om.
Dumnezeu să-ți ajute.
Amin.