Îndemnuri testamentare

Un cuvânt al fratelui Traian Dorz pentru frații din Ucraina, înregistrat la nunta de la Găgeni 17 septembrie 1988

Preaiubiții noștri frați și surori, la care ne gândim din toată inima și pentru care ne rugăm, dorim ca acest cuvânt să-l facem în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Rugându-vă din tot sufletul nostru să țineți seamă de aceste sfaturi și îndemnuri frățești pe care nu de la noi le spunem, ci le-am primit de la înaintașul nostru, omul prin care Dumnezeu a înființat Oastea Domnului și ne-a născut pe noi din nou, Părintele nostru sufletesc, Iosif Trifa.

Cel care vorbește este fratele Traian Dorz, bătrânul frate care a fost alături de Părintele și care a primit de la Părintele îndrumarea de care avem nevoie să ascultăm cu toții, până la sfârșit, pe care doresc să v-o împărtășesc și frățiilor voastre, la toți, mai ales că, după ce au venit frații de acolo, ne-au spus lucruri care ne-au întristat peste măsură de mult. Că unii frați, venind ca din partea noastră și luându-și răspunderi mai mari decât aveau, au început să ducă în mijlocul fraților de acolo învățături deosebite și practici deosebite în ce privește umblarea noastră, credința noastră, învățătura noastră și viața noastră cu Domnul Iisus în Lucrarea Oastei Domnului.

Pentru acest lucru, dorim din toată inima să vă facem ca un cuvânt testamentar, (...) [să umblați] cum ați primit și auzit de la început. Aduceți-vă aminte cum ați primit de la înaintașii voștri și cum ați învățat să-L iubiți și să-L slujiți pe Domnul în Lucrarea Oastei, cu cărțile Părintelui Iosif, cu cântările care ne-au înviorat nouă sufletele de-a lungul a zecilor de ani și cu toate aceste îndemnuri și învățături sfinte pe care le-am primit și prin care am venit noi la Dumnezeu, și prin care trăiește Lucrarea în continuare, de atunci și până la sfârșit. Pentru că ce am auzit de la început trebuie să rămână în noi. Și Evanghelia care ne-a fost propovăduită de la început s-o ținem până la sfârșit, potrivit cuvântului care spune, prin Sfântul Apostol Pavel, la 1 Corinteni 15, 1 : „Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, care ați primit-o, în care ați crezut și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți întocmai cum v-am spus-o. Altfel degeaba ați crezut”.

Dorim din toată inima să facem o rugăminte stăruitoare tuturor fraților noștri și surorilor noastre care vă găsiți acolo și care ați fost tulburați de niște învățături ca venind de la noi. Vă rugăm să nu vă lăsați ademeniți așa de ușor de alte învățături, care vin să vă dărâme felul frumos în care ați primit și ați crezut de la început și să vă facă să vă ocupați cu alte lucruri, decât cu cele pe care trebuia să le avem noi.

Domnul ne-a dat nouă în Lucrarea Oastei Domnului adunarea, la care trebuie să ținem cu toată puterea, până la sfârșit. Ne-a dat învățătura cea sfântă a Bisericii noastre și a credinței noastre; dar pe temelia acestor învățături lăsate nouă de la Părintele Iosif și pe care nu trebuie niciodată să le părăsim, oricine ar veni să ne aducă altă învățătură. Pentru că este scris: „Dacă vine cineva la voi și vă aduce altă învățătură decât cea pe care ați primit-o, să nu-i ziceți «Bun venit» și să nu-l primiți în casă. Că vă faceți părtași păcatelor lui”.

Noi Îl rugăm pe Domnul să-i ierte pe cei care au venit să vă tulbure. Dacă au fost frați care au venit din partea noastră, ar fi trebuit să vă aducă un cuvânt de mângâiere, de îmbărbătare și de unire între voi, nu de dezbinări și de tulburare. Cine face dezbinarea, chiar în Numele Domnului dacă o face, este un lucrător rău, care nu trebuie primit în Lucrarea Domnului. Căci cine vine din partea Domnului vine să facă unitate, armonie, pace între frați. Nu să schimbe învățături și obiceiuri, ci să păstreze ceea ce este bine și frumos, cum ne-au învățat pe noi părinții noștri.

De aceea, preaiubiți frați și surori, vă rugăm, ascultați îndemnul și rugăciunea noastră, rugămintea noastră către Domnul pentru voi, să primiți bine acest cuvânt de sfătuire și să reveniți la dragostea dintâi. Să nu mai faceți două adunări sau trei adunări, despărțindu-vă pentru lucruri care nu sunt esențiale și pe care nu le-am primit noi de la înaintașii noștri. Noi avem Cuvântul Domnului, noi avem cântarea Domnului, noi avem rugăciunea liberă și sfântă, fierbinte și caldă. Aceste lucruri sunt zestrea care ne-a rămas nouă de la înaintașii noștri; și pentru aceasta, nu trebuie să le lăsăm niciodată.

Încurajați Cuvântul în adunare. Încurajați cântarea sfântă. Încurajați rugăciunea și părtășia frățească. Vă rugăm din toată inima: începând de astăzi, să nu mai faceți două adunări. Ci să vă uniți din toată inima, în dragostea dintâi, și să renunțați la tot ceea ce vă dezbină și vă desparte. Chiar și [la] învățături care par frumoase. Să luați din nou ceea ce v-a unit, ceea ce v-a legat, ceea ce vă mângâie și vă întărește.

Ne rugăm Domnului să vă facă să înțelegeți acest lucru. Țineți la adunarea frățească. Am spus de atâtea ori: adunarea Oastei Domnului este bunul cel sfânt pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru mântuirea noastră, pentru aflarea mântuirii și pentru ducerea mântuirii curate până la capăt. Ca să ne putem duce mântuirea curată până la capăt, noi avem nevoie să iubim adunarea, să nu părăsim adunarea, să nu dezbinăm adunarea, să nu întristăm adunarea frățească. Dacă vreți să vă mântuiți sufletul, vă rugăm să ascultați poruncile Cuvântului lui Dumnezeu și poruncile Părintelui și înaintașului nostru: să nu vă părăsiți adunarea. Să nu părăsiți adunarea nici din lenevie, să nu părăsiți adunarea nici ca să vă duceți la alte adunări, cât de lăudate și de frumoase ar fi. Să nu vă părăsiți adunarea nici din frică și nici din dezbinări, și nici din tulburare.

Să iubiți adunarea, că este darul lui Dumnezeu. Și vai de cel care părăsește adunarea, pentru că este scris: „Să nu vă părăsiți adunarea voastră, cum au unii obicei”. Că dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă de ispășire pentru păcatul acesta. Ci numai așteptarea înfricoșată a unui foc nestins, care va mistui pe cei neascultători. Să nu fiți între aceștia... Dumnezeu să vă păzească ...

Nu părăsiți adunarea și nu vă împrieteniți cu adunări străine, cu învățături străine. Nu-i chemați între voi și nici nu vă duceți la ei. Noi nu urâm pe nimeni și nu ne amestecăm în viața nimănui, dar avem datoria să păstrăm adunarea noastră și frățietatea noastră cu toată scumpătatea.

Vă rugăm... poate că este cel din [urmă] cuvânt... Veți răspunde înaintea lui Dumnezeu dacă nu-l ascultați. Dacă mărturisiți că sunteți în Oastea Domnului, atunci ascultați învățătura Părintelui nostru. Prețuiți cărțile lui, citiți aceste cărți. Călăuziți-vă după ele. În primul rând după ele. Că ele ne luminează ce să primim și cât să urmăm și din celelalte. Cântați cântările Oastei cu toată inima, cu lacrimi și cu dragoste. Acestea v-au adus pe voi la Dumnezeu și acestea v-au umplut inima de mângâiere. Nu renunțați la aceste cântări. Iar dacă vreodată v-au mângâiat și unele din cântările sau poeziile, sau lucrările pe care le-am scris eu, n-ascultați pe toți cei care vă vorbesc de rău aceste lucruri care v-au mângâiat sufletele. Pentru că din dragoste pentru Dumnezeu și din dragoste pentru frați au fost scrise. Prețuiți-le, pentru că prin ele veți avea bucuria și mângâierea curăției sufletului vostru și veți păzi pacea și unitatea adunării voastre. Prin ele vă veți putea păstra și sufletul curat, și familia curată, și adunarea curată. Dumnezeu vă va binecuvânta, dacă ascultați.

Iar pe cei care v-au învățat lucruri rele sau lucruri dezbinătoare și lucruri care v-au făcut să vă despărțiți de frați, sfătuiți-i în Numele Domnului că, dacă doresc să-și mântuiască sufletul și doresc să facă o misiune curată, să vă învețe la unitate și nu la dezbinare. Să vă ajute să vă uniți și nu să vă despărțiți. Să vă ajute să vă iubiți Lucrarea și familia, Părintele și frații, nu să vi-i disprețuiți și să-i înlocuiți cu alți învățători și cu alte învățături.

Eu din toată inima doresc să vă fac cunoscute aceste lucruri. Cine va asculta va fi binecuvântat. Cine nu va asculta, rămână sângele lui asupra capului său și răspundă singur în fața lui Dumnezeu, că așa de ușor este gata să primească altă învățătură și să se ia după alți învățători, părăsind învățătura de la început, prin care ați căpătat iertarea și mântuirea. Aduceți-vă aminte de dragostea dintâi. Aduceți-vă aminte de legământul pe care l-ați pus, nesiliți de nimeni, că veți urma calea acestei Lucrări curați și credincioși până la sfârșit. Cine v-a fermecat pe voi, să părăsiți calea aceasta și să îndrăgiți alte învățături și așa de ușor să stricați părtășia și adunarea frățească?... Această învățătură nu vine de la Domnul.

Regăsiți-vă, veniți-vă în firea cea bună, cum se cuvine. Lepădați tot ceea ce este tulburător și întristat. Lepădați tot ceea ce vă desparte de frați și, cu dragoste și cu pocăință, îmbrățișați-vă, sărutați-vă pe lacrimi și rugați-vă împreună să vă ierte Domnul pentru clipa de slăbiciune pe care ați avut-o și să vă dea putere să luați de-acuma calea unității și ascultării până la sfârșit.

Iar pe cei care vin la voi, dacă nu vă aduc învățătura aceasta, oricine ar fi ei, nu-i primiți. Ci sfătuiți-i mai degrabă să se pocăiască. (...)

Noi avem nădejde în Domnul că dumneavoastră, toți frații de acolo cărora vă trimitem acest cuvânt, [îl veți primi și asculta]. S-ar putea ca altădată să nu vă mai putem trimite un alt cuvânt. (...) Pentru că anii vieții mele s-au dus. (...)

[Hotărâți-vă] ca, din dragoste pentru Domnul și din dorința mântuirii voastre sufletești, începând chiar din clipa aceasta, până în ceasul din urmă, [să faceți ceea ce vă sfătuim]. Uniți adunarea voastră și nu v-o mai despărțiți niciodată. Domnul ne-a unit (...) pe totdeauna și oricine caută dragostea și unitatea este în slujba lui Dumnezeu. Dar oricine îi dezbină pe frați nu-i de la Dumnezeu ...

Dragii mei frați și surori, vă îmbrățișăm în Domnul, vă încredințăm în mâinile Domnului. Duhul Lui Sfânt să vă păzească până la sfârșit. Și duceți mai departe și celorlalți frați aceste [îndemnuri] (...).

V-a vorbit bătrânul frate Traian Dorz, în ziua de astăzi, 17 septembrie 1988. Și rugându-vă (...) să ascultați bine acest cuvânt și să-l primiți bine, vă încredințăm în Mâna Domnului, rugându-ne Domnului să vă dăruiască lumina și ajutorul Său ca, dacă ați început bine calea aceasta a mântuirii, s-o și sfârșiți bine. Căci în zadar e începutul bun, dacă sfârșitul este rău. Dumnezeu să vă dea sfârșitul bun. Și, la capătul [vieții], să vedem Fața Domnului cu bucurie și să moștenim Împărăția Lui. Acolo ne vom întâlni (...) împreună cu Părintele Iosif, cu toți frații și înaintașii noștri, (...) [dacă] ați fost găsiți credincioși în lucrul încredințat vouă până la venirea Domnului...

Pentru toate, ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, și-L binecuvântăm pe Dumnezeu acum și-n veci. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Cu privire la acest lucru despre care fratele Vasile a spus, că Oastea trebuie să-și aibă [timpul și locul și pentru] adunare, dar și slujbele Bisericii noastre să fie respectate, noi dorim din toată inima, așa cum a fost de la început: în ceasurile de rugăciune la biserică, noi, toți frații, trebuie să fim la biserică, [după cum în ceasurile de adunare], toți frații trebuie să fie la adunare. (...)

[Slujbele Bisericii] noi le respectăm și nu ne suprapunem cu ele. Când e slujbă la biserică, noi să fim cu toții acolo. Dar și după aceea, la orele stabilite pentru adunare, noi nu trebuie să mai deranjăm. Stabilim orele [de adunare când] nu se face slujbă la biserică și atunci, dacă suntem din adunarea Oastei, ne ținem de adunare. Nu mai deranjăm dintr-o parte în alta, pentru că gândul acesta (...) desparte unitatea (...). Trebuie să stabilim cu toți frații, prin bună înțelegere, aceste ceasuri, (...) [ca ele să se desfășoare] în rânduială sfântă, atât la biserică, cât și la adunare. (...) Lucrurile din biserică rămân și le facem în biserică; (...) [lucrurile din adunare] le facem în adunare. Nu-i bine să le amestecăm (...); [când nu se ține seamă de lucrul] acesta, iese totdeauna nemulțumire și tulburare. Noi facem cu tot sufletul nostru și cu tot sufletul nostru dorim să împlinim, cu credincioșie, toată slujba și toată rânduiala, la care nu adăugăm și din care nu scădem nimic. Dar adunarea este [a Domnului] și programul adunării trebuie respectat cu sfințenie, așa cum respectăm programul din sfânta biserică. Pentru că oriunde este chemat Domnul și (...) Numele Său (...), acolo [este Adevărul Lui]. Și respectând Adevărul acesta, vom găsi (...).

Oriunde sunt doi sau trei frați în (...) [localitate], să nu renunțe la adunare. Să se pregătească de fiecare dată, prin rugăciune și prin meditație asupra Cuvântului lui Dumnezeu și asupra adevărului și învățăturii pe care vor avea s-o dea altora. Această putere care trebuie să meargă prin cuvântul nostru de la noi spre alții noi o căpătăm de la Duhul Sfânt. Dar o primim numai dacă noi înșine ducem o viață curată și sfântă. Cine trăiește în păcat ascuns fie în familia lui, fie în intimitatea lui, fie în serviciul lui, acela nu va avea putere niciodată. Cine merge la adunare după ce a băut vin sau cine se obișnuiește să bea vin sau altă băutură îmbătătoare, acela mai bine să nu vorbească Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu te poți lepăda de păcat, leapădă-te de cuvânt, până te vei putea lepăda de păcat, ca să poți împărți Cuvântul lui Dumnezeu dintr-o inimă curată, cu o gură curată, cu un cuget curat. Să nu-L provocăm pe Dumnezeu; să nu-L ispitim pe Domnul; să nu-L jignim pe Dumnezeu; să nu-L mâniem pe Dumnezeu. Ca nu cumva, amestecând păcatul cu Cuvântul lui Dumnezeu, amestecând Evanghelia cu băutura sau cu alte păcate, noi să-L mâniem pe Domnul și să facem să ne pedepsească. Că nu numai cel care păcătuiește va fi pedepsit, ci și copiii copiilor lui.

Cuvântul lui Dumnezeu este clar și spune: „Blestemat este oricine face cu nebăgare de seamă lucrarea lui Dumnezeu”. Îngroziți-vă de acest lucru. Și toți cei care mărturisiți Cuvântul Domnului feriți-vă de păcat. Trăiți în sfințenie și în curăție. Dacă nu puteți trăi în curăție, cel puțin nu vă apropiați să propovăduiți altora. Fie-vă groază să vă apropiați nepregătiți de scaunul harului sau al judecății lui Dumnezeu.

De aceea, pregătiți cuvântul prin sfințenia vieții, prin înfrânare. Vă feriți de orice băuturi îmbătătoare, pentru că este scris: „Nu puteți bea și paharul lui Dumnezeu, și paharul dracilor”. Paharul Domnului este Împărtășania sau... medicamentul. Toate celelalte sunt pahare ale dracilor. Dacă-L iubiți pe Dumnezeu și vreți mântuirea, feriți-vă de orice astfel de lucru rău care întinează și Cuvântul lui Dumnezeu, și viața, și Lucrarea lui Dumnezeu prin cel care trăiește în păcat, deși se pretinde credincios.

Vă rugăm să luați seama bine la aceste cuvinte, pentru ca nu cumva, întărâtând la mânie pe Dumnezeu, să fiți pedepsiți ca niște oameni necuviincioși, care faceți cu nevrednicie lucrarea lui Dumnezeu. Amin.

Cine vorbește despre Dumnezeu și trăiește în păcat, cine vorbește despre cruce și-i urăște pe frați, acela este un ucigaș. Cuvântul lui Dumnezeu scrie clar: „Cine urăște pe fratele său este un ucigaș”. Și știți că nici un ucigaș nu va vedea mântuirea. Fraților, îngroziți-vă de acest lucru. Nu vă vorbiți de rău. Nu-i vorbiți de rău pe frați. Iubiți-i pe frați și-i iertați dacă vă greșesc. Pentru că așa cerem în fiecare rugăciune: să ne ierte și pe noi cum îi iertăm pe alții. Dar dacă noi nu-i iertăm pe frați și nu-i iubim pe frați, să ne temem de Dumnezeu, pentru că putem face cunoștință cu mânia lui Dumnezeu. Și este scris: „Grozav lucru este să cazi în mâinile lui Dumnezeu”. Vă rugăm, fiți cu grijă asupra acestor lucruri. Dragostea, părtășia frățească să fie virtutea și harul, și legătura pe care să n-o rupeți niciodată și pe care s-o refaceți totdeauna, oricând Satana vine s-o rupă. Iubiți-i pe frați. Cuvântul care spune: „să n-apună soarele peste mânia sau peste ura, sau peste dușmănia dintre voi” este o poruncă de la Dumnezeu. Faceți acest lucru. Pentru că, dacă vă obișnuiți cu păcatul, veți începe să trăiți în păcat fără să vă simțiți mustrați. Cine învață să umble strâmb nu mai știe să umble drept. Dacă învățați să călcați Cuvântul lui Dumnezeu, vă veți obișnui cu această călcare a lui Dumnezeu și veți trăi și în păcat, crezând că-L slujiți și pe Dumnezeu. Nu putem sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona. Feriți-vă de (...) păcat și fie-vă groază de rău, dacă nu vreți să vă prăbușiți pentru totdeauna.

Noi ne rugăm lui Dumnezeu să trăiți o viață sfântă și curată. Și atunci, această curăție și sfințenie vă va sfătui cum să procedați de fiecare dată. Amin.

Fraților, Cuvântul lui Dumnezeu e clar: „Rugați-vă unii pentru alții”. Și Sfântul Apostol zice: „Rugați-vă pentru mine, fraților”. Că de rugăciune avem toți nevoie. Și, dacă Sfântul Apostol Pavel zice: „Am nevoie de rugăciunile voastre”, cu cât mai mult trebuie să ne rugăm... Cum v-a învățat Satana să nu vă rugați unul pentru altul? Cine v-a spus acest lucru e de la diavolul. Cuvântul lui Dumnezeu spune să vă iubiți și să vă rugați, și să vă ajutați cu dragoste unii pe alții. Cum e posibil să primim noi învățături așa de străine și ostile Cuvântului lui Dumnezeu și să ne mai întrebăm: „Oare e bine sau nu-i bine?”, când știm limpede, căci Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește clar. Citiți Biblia! Dacă nu veți citi Biblia, vă veți rătăci... așa cum spune Mântuitorul: „vă rătăciți, neștiind Biblia, neștiind Scripturile”. Citiți Biblia și veți vedea cum trebuie să ne rugăm, când trebuie să ne rugăm: că trebuie să ne rugăm totdeauna, că trebuie să ne rugăm pentru toți. Și pentru vrăjmașii noștri, nu numai pentru prieteni sau binefăcători, sau frați. Dar pentru aceștia, cu atât mai mult. Dacă nu citiți Biblia și dacă nu vă călăuziți după îndrumările Părintelui Iosif, sigur că vă veți rătăci dintr-o prăpastie în alta, până vă veți prăbuși pentru totdeauna. Și-i păcat, că ați început așa de frumos... Și ați mers așa de frumos pe calea aceasta atât de mult timp.

De aceea, întoarceți-vă la dragostea dintâi, la învățătura de la început. Și de toți învățătorii răi, care v-au depărtat de aceste lucruri bune, depărtați-vă. Pentru ca să n-ajungeți cu ei cu tot în prăpastia veșnică.

Domnul să aibă milă de voi, de toți.

Vă rugăm, ascultați-ne! Slăvit să fie Domnul.