Inima și lupta
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Toată lupta și toată alergarea unei inimi credincioase îi vor fi spre folosul celor mai mulți ca să fie mântuiți (1 Cor. 10, 33).
Timpul său va fi folosit neîncetat în posturi, în binefaceri, în muncă cinstită, în fapte bune și în tot ce poate fi spre bucuria Domnului și a semenilor săi.
2 - Dar ce nenorocire este o inimă împărțită, oriunde s-ar găsi ea. Și pentru oricine are de-a face cu ea!
În aceeași inimă, cel puțin o jumătate a ei este mereu în minciună, vicleșug, lăcomie, interes și prefăcătorie...
Nici una din faptele sau din cuvintele sale nu poate fi urmată sau crezută deplin
- fiindcă de cele mai multe ori se folosește de Numele Domnului numai ca să-și poată urmări mai sigur folosul său.
3 - Între frați omul cu inima împărțită se va gândi la străinii cu care umblă.
În timpul rugăciunii, ochii lui vor urmări altceva de care lăcomește.
În timpul ascultării, va fi neatent.
La plecare se va grăbi,
la venire va întârzia...
La datorie va fi cel din urmă,
la câștig cel dintâi...
4 - Gura omului cu inima împărțită va merge cel mai repede
iar mâna lui cel mai încet.
O astfel de inimă va băga lumea în biserică și păcatul între frații săi.
Partea cea lumească a inimii sale, o va întuneca și întina pe partea cea duhovnicească (dacă o mai are).
Și astfel va merge în întregime în iad.
5 - În Lucrarea lui Dumnezeu inima împărțită nu va face nici un bine curat,
dar va face foarte mult rău, făcând să se piardă nu numai multe suflete, dar și înveninând toată atmosfera duhovnicească a celor care mai rămân.
Ea va aduce între credincioși aerul rău care adeseori nu se mai risipește niciodată.
6 - Când sufletul ne tânjește după ceva și când ochii ni se topesc,
acest ceva este totdeauna o comoară mult iubită și mult râvnită inimii noastre.
Ce nefericire este când comoara aceasta este lumea și păcatul.
Și ce har este când este Domnul și neprihănirea Lui.
7 - Când sufletul tânjește și ochii se topesc după plăcerile păcătoase,
sau după desfrânări și după trupuri,
sau după bani și după deșertăciuni,
- atunci toate purtările sale sunt îndreptate numai spre dobândirea acestora.
8 - Peste toată ființa unui om care tânjește după păcat, se va întipări patima de care este muncit, după care îi tânjește sufletul și după care i se topesc ochii.
Astfel că ușor vei putea cunoaște sufletul desfrânat, sau lacom, sau hrăpăreț, sau invidios, sau zgârcit, sau vânzător,
- după trăsăturile și după apucăturile întipărite de aceste păcate peste făpturile lor.
9 - O, sufletul meu și fiul meu, învață mereu să-i cunoști pe oameni - spre a nu cădea în cursele înșelătorilor,
- căci multe le sunt vicleșugurile lor și mare le este șiretenia, în găsirea mijloacelor de amăgire.
10 - Mulți se prefac credincioși și cu șiretenie folosesc spre amăgire, mijloacele credinței,
și cuvintele adevărului,
și cântările dragostei,
și privirile smereniei,
și lacrimile rugăciunii
și chipul curăției
- dar lor le tânjește sufletul după înșelăciuni și li se topesc ochii după lucruri blestemate.
11 - Nu numai după cuvinte sau fapte îl vei putea ușor recunoaște pe acel suflet înșelător, ci chiar și numai după umbletul său
și după înfățișarea sa
și după gesturi, fără celelalte.
12 - O, sufletul meu și fiul meu dulce, dorește mereu și dă-ți toate silințele tale ca să ajungi să poți tânji neîncetat numai după făgăduințele Domnului
- căci aceasta va fi fericirea ta și strălucirea feței tale.
13 - Cuvântul lui Dumnezeu! -
Ce cutremurător lucru este acesta și cât de înfricoșat de Sfânt este El.
Cât de puternic și cât de aprins
cât de hotărât și cât de statornic - este Acest Cuvânt.
El să ne stăpânească gândurile și să ne aprindă inima, totdeauna.
14 - Cuvântul lui Dumnezeu este Poruncă și este Voință,
este Înfăptuire și este Durată.
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de conținut și de siguranță, de putere și de perfecțiune.
El să ne îndrume toate căile vieții noastre!
15 - Cuvântul lui Dumnezeu a făcut să răsară cea dintâi zi a Timpului
și va nimici pe veci cea din urmă noapte a lui.
Cuvântul lui Dumnezeu a făcut cerul dintâi și pământul dintâi,
a făcut prima formă a Spiritului și a Materiei.
Și El le-a pus hotarul prin Sine Însuși, în care amândouă se întrepătrund și se cuprind.
16 - Cuvântul lui Dumnezeu va face sau va reface odată cerul cel nou și pământul cel nou, în care locuind neprihănirea, nu vor mai avea între ele distanțe și margini până la care să meargă
17 - Cuvântul lui Dumnezeu a dat prima lumină și prima viață în chip cuprins de simțurile creaturilor Sale.
Și El este Izvorul din care se revarsă fluviul acesta cu unică față,
de la marele Său Început, până la marele Sfârșit.
18 - Cuvântul lui Dumnezeu este Ordinea Desăvârșită și Durata Eternă.
Nimic din ce a spus El, n-a mai trebuit adăugat și nimic din ce-a scris El, nu va mai trebui șters.
Nimic nu s-a învechit și nimic nu va fi depășit niciodată.
19 - Valoarea nebănuită a Cuvântului lui Dumnezeu a fost aceeași din veșnicie și va rămâne veșnic aceeași.
Nimic din cele orânduite durabil de El la Început, nu s-au schimbat și nu se va schimba niciodată.
Legile universal statornicite de la crearea Materiei și a Spiritului, rămân universal valabile cât vor dura elementele pentru care au fost așezate aceste legi de către El.
Nimic nu le-a putut anula, chiar dacă hotarul lor pentru noi s-ar părea că a putut fi împins ceva mai departe, la un moment dat.
Căci numai ceva a putut fi împins.
20 - Cuvântul lui Dumnezeu nu va putea fi răsturnat niciodată.
El este ca o piatră cubică, cioplită desăvârșit, cu toate fețele egale.
Când omenirea se va strădui să-l răstoarne - și după opintiri istovitoare se va părea că l-a răsturnat,
privindu-L din nou El va străluci la fel,
și în noua Lui față tot ca și în fața Lui cea veche.
Dumnezeule Veșnic, slavă veșnică Cuvântului Tău Veșnic.
Amin.