Inima şi lupta
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Toată lupta şi toată alergarea unei inimi credincioase îi vor fi spre folosul celor mai mulţi ca să fie mântuiţi (1 Cor. 10, 33).
Timpul său va fi folosit neîncetat în posturi, în binefaceri, în muncă cinstită, în fapte bune şi în tot ce poate fi spre bucuria Domnului şi a semenilor săi.
2 - Dar ce nenorocire este o inimă împărţită, oriunde s-ar găsi ea. Şi pentru oricine are de-a face cu ea!
În aceeaşi inimă, cel puţin o jumătate a ei este mereu în minciună, vicleşug, lăcomie, interes şi prefăcătorie...
Nici una din faptele sau din cuvintele sale nu poate fi urmată sau crezută deplin
- fiindcă de cele mai multe ori se foloseşte de Numele Domnului numai ca să-şi poată urmări mai sigur folosul său.
3 - Între fraţi omul cu inima împărţită se va gândi la străinii cu care umblă.
În timpul rugăciunii, ochii lui vor urmări altceva de care lăcomeşte.
În timpul ascultării, va fi neatent.
La plecare se va grăbi,
la venire va întârzia...
La datorie va fi cel din urmă,
la câştig cel dintâi...
4 - Gura omului cu inima împărţită va merge cel mai repede
iar mâna lui cel mai încet.
O astfel de inimă va băga lumea în biserică şi păcatul între fraţii săi.
Partea cea lumească a inimii sale, o va întuneca şi întina pe partea cea duhovnicească (dacă o mai are).
Şi astfel va merge în întregime în iad.
5 - În Lucrarea lui Dumnezeu inima împărţită nu va face nici un bine curat,
dar va face foarte mult rău, făcând să se piardă nu numai multe suflete, dar şi înveninând toată atmosfera duhovnicească a celor care mai rămân.
Ea va aduce între credincioşi aerul rău care adeseori nu se mai risipeşte niciodată.
6 - Când sufletul ne tânjeşte după ceva şi când ochii ni se topesc,
acest ceva este totdeauna o comoară mult iubită şi mult râvnită inimii noastre.
Ce nefericire este când comoara aceasta este lumea şi păcatul.
Şi ce har este când este Domnul şi neprihănirea Lui.
7 - Când sufletul tânjeşte şi ochii se topesc după plăcerile păcătoase,
sau după desfrânări şi după trupuri,
sau după bani şi după deşertăciuni,
- atunci toate purtările sale sunt îndreptate numai spre dobândirea acestora.
8 - Peste toată fiinţa unui om care tânjeşte după păcat, se va întipări patima de care este muncit, după care îi tânjeşte sufletul şi după care i se topesc ochii.
Astfel că uşor vei putea cunoaşte sufletul desfrânat, sau lacom, sau hrăpăreţ, sau invidios, sau zgârcit, sau vânzător,
- după trăsăturile şi după apucăturile întipărite de aceste păcate peste făpturile lor.
9 - O, sufletul meu şi fiul meu, învaţă mereu să-i cunoşti pe oameni - spre a nu cădea în cursele înşelătorilor,
- căci multe le sunt vicleşugurile lor şi mare le este şiretenia, în găsirea mijloacelor de amăgire.
10 - Mulţi se prefac credincioşi şi cu şiretenie folosesc spre amăgire, mijloacele credinţei,
şi cuvintele adevărului,
şi cântările dragostei,
şi privirile smereniei,
şi lacrimile rugăciunii
şi chipul curăţiei
- dar lor le tânjeşte sufletul după înşelăciuni şi li se topesc ochii după lucruri blestemate.
11 - Nu numai după cuvinte sau fapte îl vei putea uşor recunoaşte pe acel suflet înşelător, ci chiar şi numai după umbletul său
şi după înfăţişarea sa
şi după gesturi, fără celelalte.
12 - O, sufletul meu şi fiul meu dulce, doreşte mereu şi dă-ţi toate silinţele tale ca să ajungi să poţi tânji neîncetat numai după făgăduinţele Domnului
- căci aceasta va fi fericirea ta şi strălucirea feţei tale.
13 - Cuvântul lui Dumnezeu! -
Ce cutremurător lucru este acesta şi cât de înfricoşat de Sfânt este El.
Cât de puternic şi cât de aprins
cât de hotărât şi cât de statornic - este Acest Cuvânt.
El să ne stăpânească gândurile şi să ne aprindă inima, totdeauna.
14 - Cuvântul lui Dumnezeu este Poruncă şi este Voinţă,
este Înfăptuire şi este Durată.
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de conţinut şi de siguranţă, de putere şi de perfecţiune.
El să ne îndrume toate căile vieţii noastre!
15 - Cuvântul lui Dumnezeu a făcut să răsară cea dintâi zi a Timpului
şi va nimici pe veci cea din urmă noapte a lui.
Cuvântul lui Dumnezeu a făcut cerul dintâi şi pământul dintâi,
a făcut prima formă a Spiritului şi a Materiei.
Şi El le-a pus hotarul prin Sine Însuşi, în care amândouă se întrepătrund şi se cuprind.
16 - Cuvântul lui Dumnezeu va face sau va reface odată cerul cel nou şi pământul cel nou, în care locuind neprihănirea, nu vor mai avea între ele distanţe şi margini până la care să meargă
17 - Cuvântul lui Dumnezeu a dat prima lumină şi prima viaţă în chip cuprins de simţurile creaturilor Sale.
Şi El este Izvorul din care se revarsă fluviul acesta cu unică faţă,
de la marele Său Început, până la marele Sfârşit.
18 - Cuvântul lui Dumnezeu este Ordinea Desăvârşită şi Durata Eternă.
Nimic din ce a spus El, n-a mai trebuit adăugat şi nimic din ce-a scris El, nu va mai trebui şters.
Nimic nu s-a învechit şi nimic nu va fi depăşit niciodată.
19 - Valoarea nebănuită a Cuvântului lui Dumnezeu a fost aceeaşi din veşnicie şi va rămâne veşnic aceeaşi.
Nimic din cele orânduite durabil de El la Început, nu s-au schimbat şi nu se va schimba niciodată.
Legile universal statornicite de la crearea Materiei şi a Spiritului, rămân universal valabile cât vor dura elementele pentru care au fost aşezate aceste legi de către El.
Nimic nu le-a putut anula, chiar dacă hotarul lor pentru noi s-ar părea că a putut fi împins ceva mai departe, la un moment dat.
Căci numai ceva a putut fi împins.
20 - Cuvântul lui Dumnezeu nu va putea fi răsturnat niciodată.
El este ca o piatră cubică, cioplită desăvârşit, cu toate feţele egale.
Când omenirea se va strădui să-l răstoarne - şi după opintiri istovitoare se va părea că l-a răsturnat,
privindu-L din nou El va străluci la fel,
şi în noua Lui faţă tot ca şi în faţa Lui cea veche.
Dumnezeule Veşnic, slavă veşnică Cuvântului Tău Veşnic.
Amin.