Înștiințarea și lumina
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Întreg Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu este numai înștiințare pentru fiecare suflet omenesc care a fost adus la harul lui Dumnezeu pe calea mântuirii,
ca să se ferească spre a nu mai păcătui niciodată (1 Ioan 2, 1). Dacă totuși i s-a întâmplat nenorocirea să păcătuiască, să alerge numaidecât la Sângele lui Hristos, spre a-l spăla din nou (1 Ioan 2, 1-2).
2 - Precum dintre toate scumpele comori pe care le are omul în chip unic pe acest pământ și în această viață, lumina ochilor este cea mai scumpă pentru el,
- așa trebuie să fie și învățătura sfântă. Și neprihănirea sfântă. Și ascultarea sfântă.
3 - Până ce omul are lumina ochilor curată,
oricâte alte neputințe ar avea, aceasta i le face toate mai ușoare.
Binefacerile luminii îl despăgubesc în mare parte, de toate celelalte neputințe.
Și i le ușurează.
4 - Până ce omul își păzește lumina ochilor,
până și-o ferește cu grijă,
până și-o păstrează curată
și și-o ascultă cu dragoste,
- lumina curată a ochilor lui îl înștiințează de primejdii, îl ferește de căderi, îl abate de la nenorociri și de la moarte.
Așa sunt sfintele înștiințări, pentru inima care le ascultă cu supunere.
5 - Când începe să se adune în lumina ochilor sufletului gunoaiele și infecțiile păcatului,
atunci ochii se îmbolnăvesc...
Când nici lacrimile pocăinței nu mai curăță ochii și nici apa vie a Cuvântului Sfânt nu-i mai spală de ceață și gunoaie,
- atunci lumina ochilor sufletești slăbește,
se întunecă
și se pierde.
Iar omul care a avut-o dar n-o mai are, devine un orb nenorocit, ticălos, sărac și gol (Apoc. 3, 17).
6 - O, ce tristă priveliște este un loc de orbi,
și ce cutremurătoare priveliște ar fi o casă care toți cei ce locuiesc acolo să fie fără lumina ochilor!
Dar ce nenorocire și mai mare ar fi o țară de orbi, o lume de orbi.
Slavă Domnului că trupește așa ceva nu lasă Dumnezeu să fie. Însă ce trist este că sufletește aceste mari nenorociri se pot vedea pretutindeni.
7 - Vai de cel care are sfătuitori răi, călăuzitori răi, îndrumători răi.
Vai de locul acela în care orb pe orb se conduce, spre groapă,
- în care orb pe orb se învață spre pierzare
și orb pe orb se chinuie și se ucide cu ură.
8 - Iată îndrumările înțelepciunii sunt lumina ochilor noștri.
Ele sunt chiar lumina ochilor sufletului nostru, chiar lumina însăși.
Câtă vreme lumina aceasta ne este îndrumătoarea cărărilor, însoțitoarea faptelor și stăpâna trăirii
- viața noastră se desfășoară în lumină.
Vai de sufletul acela care nu ascultă de înștiințările ei.
9 - Omul trebuie să ceară, ca să capete.
Trebuie să bată ca să i se deschidă.
Trebuie să caute, ca să găsească.
Dumnezeu ajută - celui ce face ce poate, dar nu încurajează lenea și muțenia.
Nu dă celui ce nu cere.
Nu deschide celui ce nu bate
și nu răspunde celui ce nu întreabă - și nu zice lui Dumnezeu nimic.
10 - Lumina este Hristos. Zi-I lui Hristos: vino în inima mea!
Căci trebuie să-L primești strălucit, măreț, înnoitor, sfințitor, îndrumător și Mântuitor pe Hristos. Ca lumina ochilor tăi, - fiindcă altfel nu poți fi mântuit, fără El.
Numai prin lumina Lui vei vedea lumina, vei umbla în ea. Și vei străluci prin ea, în veci și în veci.
Dar zi-i luminii și înțelepciunii: mamă - și cheam-o.
Altfel nu va veni la tine,
- dar dacă îi zici, - ea va veni.
11 - O, ne proșternem în fața luminii și ne închinăm ei,
cum fac cei ce locuiesc în ținuturile nopților îndelungate, - în fața răsăritului așteptat îndelung, cu adorare, când le apare soarele dorit și scump...
Slavă veșnică Ție Isus Hristos Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor.
Tu ești lumina ochilor noștri,
strălucirea negrăită și fericită prin care vedem,
prin care rodim,
prin care cântăm,
prin care strălucim,
prin care devenim nemuritori și luminoși.
12 - Fiecare om este un singuratic pe acest pământ. Până la urma urmelor, el rămâne singur în fața tuturor datoriilor și a răspunderilor sale.
Nimeni nu-l poate înlocui nici în împlinirea datoriilor lui - și nimeni nu-i poate lua nici osânda sau răsplata sa pentru împlinirea sau neîmplinirea acestora.
13 - Lucrând pentru Dumnezeu, - sau împotriva Lui,
- tot ce omul trimite în sus - prin circuitul rânduielilor așezate de Dumnezeu,
- se întoarce iarăși înapoi peste capul său. Cu mai multă putere și greutate.
Lucrând pentru semenii săi, sau împotriva lor,
- tot ce omul trimite în dreapta sau în stânga sa, prin același circuit al rânduielii Dumnezeiești, se întoarce iarăși asupra vieții sale.
14 - Binele sau răul, binecuvântarea sau blestemul, facerea sau nefacerea adusă altora nu sunt adevărate decât pentru acela care le face.
El singur se va bucura sau se va osândi pentru ele. Asupra lui însuși se vor întoarce mai curând sau mai târziu toate.
Ori pe pământ - ori sub el.
15 - Lui Dumnezeu nu-I putem face nici bine nici rău, - El este deasupra binelui și răului.
Pe El nu-L putem nici îmbogăți nici păgubi, - El este Stăpânul tuturor.
Pe El nu-L putem nici mângâia nici lovi... El este de neatins.
Iar între noi și semenii noștri este totdeauna Dumnezeu.
Săgețile trase înspre El, se întorc totdeauna și cad în capul celui ce le-a tras.
16 - Dumnezeu veghează totdeauna asupra a tot ce facem noi semenilor noștri.
Dacă noi tragem asupra altora săgeți arzătoare - El le este acelora un scut puternic, iar săgețile otrăvitoare trase de noi asupra altora, se vor întoarce totdeauna asupra noastră a celor ce le-am tras.
17 - Dacă vrem să le facem bine, binele trecând prin Dumnezeu crește și se desparte în două revărsări.
Partea cea mai îmbelșugată se va reîntoarce iarăși înapoi, spre acela din care a izvorât.
18 - Cine binecuvântează pe Dumnezeu, lui însuși își face binele.
Căci binecuvântarea sa se întoarce asupra lui însuși, îmbogățită de răsplătirile nemărginite ale lui Dumnezeu.
19 - Cine blestemă Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu, el singur face să cadă asupra veșniciei sale, toate blestemele aruncate spre cer,
- mai împreunate încă și de osânda pe care le-o adună Sfințenia și Dreptatea lui Dumnezeu, vătămate de cel care a blestemat.
20 - Pe fiecare om îl păzește Dumnezeu.
Pe cei din lumină și ascultare îi păzește spre viață,
Fiecare merge inevitabil spre soarta pentru care se pregătește.
O, Putere a lui Dumnezeu, ai milă de toți și îndrumă-i pe calea mântuirii prin ascultare.
Amin.