Faptă și răsplată
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Tot ce faci, ție îți faci.
Nici lui Dumnezeu, nici altuia nu-i faci ci numai ție.
Fie binele, fie răul.
Și tu vei strânge odată rodul faptei tale.
Fie pentru viața aceasta, fie pentru cealaltă.
Fie în grădinile luminoase ale Raiului, fie în văile întunecate ale iadului.
2 - Chibzuința este virtutea pe care o are numai omul cu adevărat înțelept.
Pe cel chibzuit în umblarea lui, Dumnezeu nu-l lasă niciodată să fie lipsit sau rușinat.
3 - Pe cel chibzuit, Dumnezeu nu-l lasă.
Nu-l lasă să sufere de foame, ci îi dă sănătatea cu care să poată munci, pentru a-și câștiga pâinea lui cinstită.
Îi dă priceperea s-o știe afla
și îi întocmește toate condițiile s-o poată avea cât mai bună și cât mai hrănitoare.
4 - Dacă se întâmplă uneori, spre binele omului cinstit sau spre al altora să nu-și poată avea pâinea lui în felul normal, - Dumnezeu tot nu-l lasă pe cel cinstit să moară de foame.
Pe căi știute numai de Dumnezeu,
cu mijloace care sunt numai în Mâna Lui
și în felul cum numai El poate
- Dumnezeu nu-l lasă pe neprihănitul Lui să moară niciodată părăsit.
Ci îl scapă totdeauna.
5 - Asupra celui ce umblă în curăția legământului său sfânt,
- se revarsă toate binecuvântările Domnului.
În bolile sale, Dumnezeu îi revarsă mângâierile Lui.
În necazuri dragostea frățească îl înconjoară, alungându-i singurătatea și greul.
Iar în moarte, Însuși Domnul vine și-l ia în Cer, după cum este scris: - Eu Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine...
6 - Rugăciunea îi liniștește orice teamă, celui neprihănit.
Răbdarea îi ușurează orice alin.
Nădejdea îi însoțește orice drum.
Prezența lui Hristos îi luminează orice noapte și îi umple orice zi.
Până ce ajunge la limanul fericitei izbăviri.
Ori sub cer, ori în el.
7 - Nu-l lasă Dumnezeu pe cel neprihănit
și nu-l va lăsa niciodată.
Oricât de lungă ar fi suferința, foamea, boala, încercarea, cuptorul, tunelul, singurătatea prin care El îl trece,
- nu-l va lăsa Dumnezeu...
Viitorul celui neprihănit va fi o veșnică izbăvire.
Dumnezeul nostru să ne ferească de aceste neprihăniri înșelătoare, fățarnice.
Și să ne dea neprihănirea adevărată, smerită, sinceră, curată - care duce la viață.
Căci răsplata acestora este totdeauna viața și lumina.
9 - Adevărata neprihănire este totdeauna smerită și sinceră față de Dumnezeu și față de frați.
Ea nu dezbină, nu tulbură și nu întristează pe frați.
Nu se poartă cu nerecunoștință și nici nu răspunde prefăcut și obraznic.
Nu umblă după câștiguri lumești și nici nu-și caută slava oamenilor.
10 - Pe pământul acesta unde se dă o necontenită și puternică luptă între Bine și rău, între Adevăr și minciună - între Sfințenie și păcat,
- adevărata confruntare se dă între duhuri.
Oamenii sunt numai uneltele de care se folosesc unul sau altul dintre cele două duhuri care se luptă între ele.
Este cu una sau cu alta, dintre cele două duhuri potrivnice,
este cu unul sau cu altul, dintre cei doi Stăpânitori, care se exclud total unul pe celălalt.
11 - Binele își are înfățișarea sa, răul și-o are pe-a lui.
Nu există nici o asemănare a unuia cu celălalt.
Adevărul își are armele lui. Minciuna și le are pe ale ei.
Nu există nici o identitate între ele.
Se deosebesc total unele de celelalte, cum cerul de pământ.
12 - Sfințenia își are chipul ei. Păcatul și-l are pe al lui.
O deosebire ca de la cer la pământ le desparte pe una de cealaltă.
Hristos este Izvorul, Înfățișarea și Puterea Binelui, Adevărului și Sfințeniei.
Oricine zice că este al Lui, trebuie să trăiască și el cum trăiește Hristos - Domnul său.
13 - Satana este izvorul, înfățișarea și puterea răului, a minciunii și a păcatului.
Nici un fel de legătură de apropiere și de confundare nu poate exista între Hristos și Satana.
După cum și cei ce primesc Duhul lui Isus, devin asemenea Lui.
14 - Hristos Domnul Neprihănirii - are veșnice binecuvântări pentru oricine umblă în neprihănirea cerută de El.
Fericită este și va fi veșnic, sămânța celor care au umblat și vor umbla mereu în dragostea și ascultarea lui Hristos.
Dar vai de cei care cad din această stare.
Ei ajung o sămânță a păcatului, a morții, a iadului.
15 - Satana, care la început a fost o creatură superioară, o operă strălucită, realizată prin Hristos,
- a devenit cândva, prin propria lui voință, un vrăjmaș al Creatorului și Binefăcătorului său.
Momentul transformării lui Satan din înger în demon, din colaborator în vrăjmaș, din prieten în ucigaș, - este opera lui însuși!
Bun a fost făcut de Dumnezeu. Rău s-a făcut el însuși!
Și cu orice fiu al său, este tot așa.
16 - Binele a fost creat de Dumnezeu, - răul s-a creat singur. Izvorul răului este în el însuși.
Apoi răul a devenit un creator, prin același proces de transformare, prin care și-a dat nașterea lui însuși.
Fiecare rău se face rău el însuși - nimeni nu-l poate dinafară.
Ci numai el însuși dinăuntru.
17 - Tot ce este rău, fals, dubios, întunecat, negativ, dăunător, bolnav, otrăvitor și ucigaș - este opera lui Satana,
fie oameni, fie lucrări, fie lucruri.
Păcatul este prima lui lucrare.
Și cu ajutorul acestuia a creat duhuri, apoi suflete, apoi metode, apoi roade.
18 - Neghină sunt fiii celui rău - spune Domnul.
- și așteptarea lui este blestemul.
Cei buni vor fi mântuiți individual.
Satana are gloata - Hristos numai ființe unice.
19 - Oricine păcătuiește este de la diavolul - și va împărtăși aceeași soartă cu el.
Sămânța Femeii: Hristos.
20 - În lupta contra lui Satana - Hristos merge cu armata Neprihănirii, Adevărului și Sfințeniei. El nu poate merge cu alte arme. Acestea sunt armele Lui, căci așa este El.
Dar diavolul merge cu armele contrafăcute ale murdăriei, ale minciunii, ale păcatului, fiindcă în el totul este mincinos și contrafăcut. Pentru că el însuși este așa din clipa când s-a creat.
De aceea Satana n-are milă de nici unii din ai lui. Tot ce le pregătește el este numai grozăvie și cruzime.
Dumnezeul nostru, deschide-le ochii, la toți cei înșelați de Satana, înainte de a fi prea târziu.
Amin.