Faptă şi răsplată
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Tot ce faci, ţie îţi faci.
Nici lui Dumnezeu, nici altuia nu-i faci ci numai ţie.
Fie binele, fie răul.
Şi tu vei strânge odată rodul faptei tale.
Fie pentru viaţa aceasta, fie pentru cealaltă.
Fie în grădinile luminoase ale Raiului, fie în văile întunecate ale iadului.
2 - Chibzuinţa este virtutea pe care o are numai omul cu adevărat înţelept.
Pe cel chibzuit în umblarea lui, Dumnezeu nu-l lasă niciodată să fie lipsit sau ruşinat.
3 - Pe cel chibzuit, Dumnezeu nu-l lasă.
Nu-l lasă să sufere de foame, ci îi dă sănătatea cu care să poată munci, pentru a-şi câştiga pâinea lui cinstită.
Îi dă priceperea s-o ştie afla
şi îi întocmeşte toate condiţiile s-o poată avea cât mai bună şi cât mai hrănitoare.
4 - Dacă se întâmplă uneori, spre binele omului cinstit sau spre al altora să nu-şi poată avea pâinea lui în felul normal, - Dumnezeu tot nu-l lasă pe cel cinstit să moară de foame.
Pe căi ştiute numai de Dumnezeu,
cu mijloace care sunt numai în Mâna Lui
şi în felul cum numai El poate
- Dumnezeu nu-l lasă pe neprihănitul Lui să moară niciodată părăsit.
Ci îl scapă totdeauna.
5 - Asupra celui ce umblă în curăţia legământului său sfânt,
- se revarsă toate binecuvântările Domnului.
În bolile sale, Dumnezeu îi revarsă mângâierile Lui.
În necazuri dragostea frăţească îl înconjoară, alungându-i singurătatea şi greul.
Iar în moarte, Însuşi Domnul vine şi-l ia în Cer, după cum este scris: - Eu Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine...
6 - Rugăciunea îi linişteşte orice teamă, celui neprihănit.
Răbdarea îi uşurează orice alin.
Nădejdea îi însoţeşte orice drum.
Prezenţa lui Hristos îi luminează orice noapte şi îi umple orice zi.
Până ce ajunge la limanul fericitei izbăviri.
Ori sub cer, ori în el.
7 - Nu-l lasă Dumnezeu pe cel neprihănit
şi nu-l va lăsa niciodată.
Oricât de lungă ar fi suferinţa, foamea, boala, încercarea, cuptorul, tunelul, singurătatea prin care El îl trece,
- nu-l va lăsa Dumnezeu...
Viitorul celui neprihănit va fi o veşnică izbăvire.
Dumnezeul nostru să ne ferească de aceste neprihăniri înşelătoare, făţarnice.
Şi să ne dea neprihănirea adevărată, smerită, sinceră, curată - care duce la viaţă.
Căci răsplata acestora este totdeauna viaţa şi lumina.
9 - Adevărata neprihănire este totdeauna smerită şi sinceră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi.
Ea nu dezbină, nu tulbură şi nu întristează pe fraţi.
Nu se poartă cu nerecunoştinţă şi nici nu răspunde prefăcut şi obraznic.
Nu umblă după câştiguri lumeşti şi nici nu-şi caută slava oamenilor.
10 - Pe pământul acesta unde se dă o necontenită şi puternică luptă între Bine şi rău, între Adevăr şi minciună - între Sfinţenie şi păcat,
- adevărata confruntare se dă între duhuri.
Oamenii sunt numai uneltele de care se folosesc unul sau altul dintre cele două duhuri care se luptă între ele.
Este cu una sau cu alta, dintre cele două duhuri potrivnice,
este cu unul sau cu altul, dintre cei doi Stăpânitori, care se exclud total unul pe celălalt.
11 - Binele îşi are înfăţişarea sa, răul şi-o are pe-a lui.
Nu există nici o asemănare a unuia cu celălalt.
Adevărul îşi are armele lui. Minciuna şi le are pe ale ei.
Nu există nici o identitate între ele.
Se deosebesc total unele de celelalte, cum cerul de pământ.
12 - Sfinţenia îşi are chipul ei. Păcatul şi-l are pe al lui.
O deosebire ca de la cer la pământ le desparte pe una de cealaltă.
Hristos este Izvorul, Înfăţişarea şi Puterea Binelui, Adevărului şi Sfinţeniei.
Oricine zice că este al Lui, trebuie să trăiască şi el cum trăieşte Hristos - Domnul său.
13 - Satana este izvorul, înfăţişarea şi puterea răului, a minciunii şi a păcatului.
Nici un fel de legătură de apropiere şi de confundare nu poate exista între Hristos şi Satana.
După cum şi cei ce primesc Duhul lui Isus, devin asemenea Lui.
14 - Hristos Domnul Neprihănirii - are veşnice binecuvântări pentru oricine umblă în neprihănirea cerută de El.
Fericită este şi va fi veşnic, sămânţa celor care au umblat şi vor umbla mereu în dragostea şi ascultarea lui Hristos.
Dar vai de cei care cad din această stare.
Ei ajung o sămânţă a păcatului, a morţii, a iadului.
15 - Satana, care la început a fost o creatură superioară, o operă strălucită, realizată prin Hristos,
- a devenit cândva, prin propria lui voinţă, un vrăjmaş al Creatorului şi Binefăcătorului său.
Momentul transformării lui Satan din înger în demon, din colaborator în vrăjmaş, din prieten în ucigaş, - este opera lui însuşi!
Bun a fost făcut de Dumnezeu. Rău s-a făcut el însuşi!
Şi cu orice fiu al său, este tot aşa.
16 - Binele a fost creat de Dumnezeu, - răul s-a creat singur. Izvorul răului este în el însuşi.
Apoi răul a devenit un creator, prin acelaşi proces de transformare, prin care şi-a dat naşterea lui însuşi.
Fiecare rău se face rău el însuşi - nimeni nu-l poate dinafară.
Ci numai el însuşi dinăuntru.
17 - Tot ce este rău, fals, dubios, întunecat, negativ, dăunător, bolnav, otrăvitor şi ucigaş - este opera lui Satana,
fie oameni, fie lucrări, fie lucruri.
Păcatul este prima lui lucrare.
Şi cu ajutorul acestuia a creat duhuri, apoi suflete, apoi metode, apoi roade.
18 - Neghină sunt fiii celui rău - spune Domnul.
- şi aşteptarea lui este blestemul.
Cei buni vor fi mântuiţi individual.
Satana are gloata - Hristos numai fiinţe unice.
19 - Oricine păcătuieşte este de la diavolul - şi va împărtăşi aceeaşi soartă cu el.
Sămânţa Femeii: Hristos.
20 - În lupta contra lui Satana - Hristos merge cu armata Neprihănirii, Adevărului şi Sfinţeniei. El nu poate merge cu alte arme. Acestea sunt armele Lui, căci aşa este El.
Dar diavolul merge cu armele contrafăcute ale murdăriei, ale minciunii, ale păcatului, fiindcă în el totul este mincinos şi contrafăcut. Pentru că el însuşi este aşa din clipa când s-a creat.
De aceea Satana n-are milă de nici unii din ai lui. Tot ce le pregăteşte el este numai grozăvie şi cruzime.
Dumnezeul nostru, deschide-le ochii, la toţi cei înşelaţi de Satana, înainte de a fi prea târziu.
Amin.