Întâmplările şi inima
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Sufletul meu şi fiul meu tu binecuvântează-L pe Dumnezeu în toate zilele vieţii tale,
şi în toate împrejurările şi pentru toate întâmplările,
chiar şi atunci când va trebui să stai uluit în faţa lucrurilor pe care le vei vedea şi le vei auzi, -
binecuvântează-L pe Domnul căci El e Drept. Şi niciodată nu-ţi clinti încredinţarea că Dumnezeu este în totul Drept în toate judecăţile Sale şi în tot ce rânduieşte El în viaţa tuturor oamenilor.
2 - Dacă uneori îţi pare totuşi că este altfel, aceasta se datoreşte nepriceperii tale şi necunoaşterii feluritelor căi pe care le foloseşte înţelepciunea dreptăţii lui Dumnezeu
pentru împlinirea hotărârilor Sale drepte faţă de toţi
la vremea fiecăruia.
3 - Ascultă-L pe Domnul şi urmează-I cu toată evlavia şi temerea poruncilor Sale.
Şi apoi nu te mai teme de nimic, fiindcă totul va fi binecuvântat pentru tine, sufletul meu şi fiul meu.
4 - Nici o dorinţă nu va fi mai însemnată pentru sufletul iubitor de Hristos, decât aceea de a ajunge să poată păzi tot mai curat, mai rodnic, mai frumos şi mai fericit orânduirile lui Dumnezeu.
5 - Toate rugăciunile iubitorului de Dumnezeu vor cere în primul rând Prezenţa lui Hristos în toate şi în toţi.
Acest dar unic, mai mare ca toate darurile Sale, este Hristos.
Şi este părtăşia cu El.
Şi întrepătrunderea cu El, în aşa fel cum este mlădiţa în butucul viei sau ramul în trunchiul pomului.
6 - Ramul trăieşte prin tulpină, iar tulpina rodeşte prin ram.
Nici un fel de piedică nu este acolo unde aceste două vieţi se unesc.
Doar pe dinafară dacă apare ceva, dar înăuntru totul este desăvârşit.
Aşa este viaţa celui altoit în Hristos.
7 - În desăvârşita părtăşie şi altoire în Hristos nu numai că orice dorinţă firească, i-a ajuns atât de străină omului duhovnicesc că nici nu-şi mai aduce aminte de ea,
- dar toată preocuparea sa a devenit râvna fierbinte şi dorinţa dulce, de a ajunge să poată realiza şi mai frumos voia lui Dumnezeu.
8 - Singura greutate este uneori numai de a afla care este voia lui Dumnezeu,
şi care este cea mai potrivită cale pe care ar avea-o sufletul nostru ca să-şi arate ascultarea sa în împlinirea dorinţelor şi orânduirilor Lui.
Dar după ce a înţeles şi a aflat aceasta,
el n-are o mai mare fericire decât să împlinească voia lui Dumnezeu, fără să mai nici gândească la preţul care l-ar putea costa, ascultarea Lui.
9 - O, ce negrăită şi strălucită este bucuria pe care ţi-o dă trăirea deplină în Hristos - şi a Lui în tine!
Nu dori nimic mai mult pe lumea aceasta nici tu sufletul meu şi fiul meu iubit - şi nici nu te ruga mai mult pentru nimic în lume, decât pentru aceasta.
10 - Oricât de mulţi ar fi potrivnicii şi tulburătorii, dezbinătorii şi călcătorii acestei învăţături,
sufletul cel statornic nu se va depărta de ele niciodată.
Nici nu le va înlocui, nici nu le va răstălmăci
ci le va ţine întocmai cum le-a primit de la înaintaşii săi.
Atât în litera cât şi în duhul lor.
Atât cu fapta cât şi cu cuvântul.
11 - Pentru statornicia credinţei şi a ascultării de învăţătura cea dreaptă de la început (1 Ioan 2, 24),
- cele două mari primejdii dinafară, pot veni numai prin prigonitori şi prin potrivnici.
12 - Prigonitorii vin cu porunci şi cu măsuri asupritoare, chinuitoare şi nemiloase.
Iar potrivnicii vin cu învăţături false, cu duhuri amăgitoare, cu evanghelii deosebite (Gal. 1, 7-9).
13 - Puterea şi bucuria ascultării statornice este nespus mai mare decât orice ameninţări sau promisiuni.
Iar harul lui Dumnezeu îl va ferici şi înrădăcina de nebiruit.
14 - Este adevărat că inima omenească în mod obişnuit este foarte slabă,
că de multe ori cea mai slabă adiere prigonitoare o face să tremure ca frunza plopului (Ieremia 17, 9).
Şi cea mai uşoară teamă o înfrânge, o moaie şi o întunecă.
Numai Dumnezeu poate fi o întăritură puternică pentru ea.
15 - Dar inima cu adevărat înnoită prin harul lui Dumnezeu, ajunge neclintită şi nebiruită de nimic.
Inima curăţită prin Cuvântul lui Hristos,
şi înălţată prin Duhul Sfânt,
şi călită prin focul încercărilor
biruieşte totul şi nu poate fi biruită de nimic
fiindcă harul lui Dumnezeu o face să nu tremure niciodată.
16 - Inima întărită prin încrederea şi siguranţa făgăduinţelor Dumnezeieşti
şi luminată de dragostea şi de părtăşia cu puterile veşnice,
- este altfel decât orice alte inimi omeneşti.
17 - Pe inimile mici le nimicesc chiar şi ispitele mici.
Dar inimile mari nu tremură nici de cele mai aspre vânturi, nici în cele mai ameninţătoare furtuni şi valuri.
18 - Pe credincioşii slabi, începători şi nestatornici, chiar şi nişte oameni de nimic îi pot face să tremure, îi pot face uşor să fugă şi să se lepede.
Dar pe adevăratul credincios, care cu o viguroasă credinţă se bizuieşte pe Dumnezeu, - care după o îndelungată experienţă a învăţat să cunoască ce pot şi cât pot oamenii,
pe acesta nu-l mai poate clinti nimeni şi nimic.
Inima lui stă tare încrezătoare în Domnul.
19 - Pe acela care s-a deprins cu orice răbdare şi lipsă,
cu orice ocară sau lovituri,
pe acela nu-l clinteşte nimic
- aceluia nu-i va tremura inima niciodată.
Nici chiar atunci când cei mai de seamă voievozi şi mai puternici tirani se vor ridica ameninţători împotriva lui Hristos.
20 - Inima cea tare în Hristos nu va mai tremura de veşti rele
nu va mai tremura inima nici de legile rele,
nici de zidurile rele,
nici de mâinile cele mai rele fiindcă ea ţine şi se ţine numai de Hristos.
O Dumnezeul nostru fă inima noastră puternică şi nebiruită în Tine.
Amin.