Viața și iubirea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Cui ține la viața veșnică nespus mai mult decât la toate bucuriile sau întristările lumii, - aceluia nu-i mai poate face rău nimic.
Cui ține la Hristos nespus mai mult decât la toate iubirile vieții pământești, - aceluia nici o iubire pământească nu-i va robi inima.
2 - Și cui nu-i este frică de nici o moarte,
- aceluia n-are de ce să-i mai tremure inima niciodată pentru viața sa.
Și n-are ce să i-o mai facă să tremure nicăieri, oriunde ar fi dus sau aruncat.
3 - Sufletul și fiul meu, spune inimii tale totdeauna: nu te teme și nu tremura niciodată și de nimic.
Nu tremura inima mea, nici de plăcere și nici de lăcomie după soarta celor cărora le merge bine pe pământ.
4 - Nu tremura inima mea nici de teamă, nici de îngrijorare, nici de neliniște în fața nimănui.
Și nu te teme de amenințările nici unui om.
Căci mai puternic, mai aproape și mai grabnic este Dumnezeu care pe tine inima mea te ocrotește și nu te va lăsa niciodată la nimic.
Nu tremura inima mea decât de o singură primejdie: păcatul!
Și nu tremura decât de un singur fior: iubirea lui Hristos!
5 - Cu cât te vei apropia tu inima mea cu mai dulce cutremur de dragostea și de părtășia lui Hristos,
cu atâta te vei depărta de orice tremur al fricii de oameni și de necunoscut.
Căci siguranța pe care o vei primi în strânsa alipire de Domnul, te va face atât de liniștită și plină de pace, încât nimic nu te va mai putea face să tremuri.
6 - Cu orice lucru tu inima mea să cauți, să lupți și să stăruiești să ajungi până la Dumnezeu!
Cu rugăciunea ta să nu te mulțumești și să nu încetezi până vei simți că ai învins toate piedicile (Daniel 10, 12-13)
și ai ajuns până la El.
7 - Cu sfaturile tale, - fiul meu să ajungi până la Domnul Dumnezeul tău.
Cu îndemnurile tale și cu mărturisirea ta tot așa.
Cu îndrumarea copiilor tăi, sau a celor de care te ocupi, - nu înceta până când vei vedea că i-ai adus până la Dumnezeu.
8 - Cu vorbirea ta, fiul meu și cu înșiruirea ideilor tale,
sau cu expunerea ta, de la orice problemă ai fi pornit tu - și pe orice temă ai discuta,
niciodată nu te opri și nu te abate,
ci îndrumă totul înțelept și atent, până vei ajunge cu concluziile tale, la Dumnezeu (Ecles. 12, 13-14).
9 - Cu legământul tău fiul meu și cu lupta ta, - să ajungi până la Dumnezeu.
Cu alergările și cu solia vieții tale, nu te opri și nu te abate, nu te mulțumi nici nu-ți îngădui odihnă, până când vei ajunge la Dumnezeu.
10 - În lucrarea în care ești chemat de Dumnezeu...
în familia ta trupească sau duhovnicească,
- fă-ți cu toată conștiința datoria pe care o ai potrivit răspunderii și locului pe care le ai, primit de la El
căutând în fiecare zi și cu fiecare lucru, să ajungi până la Dumnezeu.
11 - Caută cu orice jertfe și cu orice preț - și nu te odihni până când vei vedea că totul a ajuns la lumina lui Dumnezeu
în ordinea și în unitatea dorită de El
și așezate în trăirea din Hristos.
12 - Nu te mulțumi niciodată numai cu începutul bun, ci stăruiește până la încheierea fericită, până la sfârșitul bun.
Până când ajungi la Dumnezeu.
Pentru că numai atunci se vede valoarea unui început bun.
Și numai atunci se arată frumusețea unui rod, care până nu-i copt, nu are preț,
oricât de promițător ar fi fost la început.
13 - Sufletul meu și fiul meu, ia seama la marea însemnătate a sfârșitului tuturor lucrurilor tale (Ecles. 7, 8).
Ia seama la sfârșitul înaintașilor tăi, și urmează credința numai a acelora al căror sfârșit a fost vrednic și frumos.
Ca să fii și tu un vrednic înaintaș pentru urmașii tăi.
14 - Ia seama și tu cu înțelepciune nu numai la fiecare pas al vieții tale, ci mai ales la grija unui sfârșit credincios.
Nu te mulțumi nici tu cu nimic, până când vei vedea sfârșitul lucrului tău lăudat de Domnul și plăcut Lui.
15 - Nu te mulțumi decât cu ceea ce este dus până la Dumnezeu.
Și cu ceea ce ai ajuns până la Hristos.
Și cu ceea ce se încheie fericit și binecuvântat numai în lumina Duhului Sfânt.
16 - Nu este pentru adevăratul credincios pe lumea asta, nimic mai vrednic de dorit și de căutat, de urmărit și de atins, decât pacea.
Pacea în conștiința sa.
Pacea în familia sa.
Pacea între frații săi.
Pacea în viața poporului său și a întregii lumi.
Acest lucru merită orice efort până la el.
17 - Niciodată și în nici o împrejurare, omul cel cu adevărat din Hristos, nu se va putea așeza pe altă poziție decât aceea a păcii și a împăcării,
în tot ce atârnă de Hristos și de dânsul.
18 - Îndată ce sufletul se va lăsa stăpânit de gânduri care nu vin pentru pace și iertare, ci pentru dezbinări și răzbunare,
atunci omul s-a despărțit de Hristos,
a căzut din har.
S-a robit lui Satana,
și va fi folositor duhului răutății, pentru răutăți.
19 - Nici un adevărat credincios, și sub nici un motiv, nu va provoca tulburări în sânul familiei sale trupești sau sufletești.
Iar dacă din pricini străine de el, aceste tulburări au venit, fiul păcii va căuta pacea, va alerga după ea, și se va ruga mereu numai pentru ea.
Va plânge pentru ea și va face totul pentru ea, până va reuși s-o aibă.
20 - Orice frate care poate trăi în neînțelegere și în ruptură cu frații săi și cu Lucrarea Domnului dă o dovadă puternică și tristă de starea lui rea,
și nici o dovadă de starea lui bună.
Cine face dezbinare nu este un fiu al păcii, ci al celui ce de la început a fost dezbinător.
Doamne Dumnezeul Păcii, ai milă de noi și ascultă-ne nouă toate rugăciunile pentru pace și unitate.
Amin.