Viaţa şi iubirea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Cui ţine la viaţa veşnică nespus mai mult decât la toate bucuriile sau întristările lumii, - aceluia nu-i mai poate face rău nimic.
Cui ţine la Hristos nespus mai mult decât la toate iubirile vieţii pământeşti, - aceluia nici o iubire pământească nu-i va robi inima.
2 - Şi cui nu-i este frică de nici o moarte,
- aceluia n-are de ce să-i mai tremure inima niciodată pentru viaţa sa.
Şi n-are ce să i-o mai facă să tremure nicăieri, oriunde ar fi dus sau aruncat.
3 - Sufletul şi fiul meu, spune inimii tale totdeauna: nu te teme şi nu tremura niciodată şi de nimic.
Nu tremura inima mea, nici de plăcere şi nici de lăcomie după soarta celor cărora le merge bine pe pământ.
4 - Nu tremura inima mea nici de teamă, nici de îngrijorare, nici de nelinişte în faţa nimănui.
Şi nu te teme de ameninţările nici unui om.
Căci mai puternic, mai aproape şi mai grabnic este Dumnezeu care pe tine inima mea te ocroteşte şi nu te va lăsa niciodată la nimic.
Nu tremura inima mea decât de o singură primejdie: păcatul!
Şi nu tremura decât de un singur fior: iubirea lui Hristos!
5 - Cu cât te vei apropia tu inima mea cu mai dulce cutremur de dragostea şi de părtăşia lui Hristos,
cu atâta te vei depărta de orice tremur al fricii de oameni şi de necunoscut.
Căci siguranţa pe care o vei primi în strânsa alipire de Domnul, te va face atât de liniştită şi plină de pace, încât nimic nu te va mai putea face să tremuri.
6 - Cu orice lucru tu inima mea să cauţi, să lupţi şi să stăruieşti să ajungi până la Dumnezeu!
Cu rugăciunea ta să nu te mulţumeşti şi să nu încetezi până vei simţi că ai învins toate piedicile (Daniel 10, 12-13)
şi ai ajuns până la El.
7 - Cu sfaturile tale, - fiul meu să ajungi până la Domnul Dumnezeul tău.
Cu îndemnurile tale şi cu mărturisirea ta tot aşa.
Cu îndrumarea copiilor tăi, sau a celor de care te ocupi, - nu înceta până când vei vedea că i-ai adus până la Dumnezeu.
8 - Cu vorbirea ta, fiul meu şi cu înşiruirea ideilor tale,
sau cu expunerea ta, de la orice problemă ai fi pornit tu - şi pe orice temă ai discuta,
niciodată nu te opri şi nu te abate,
ci îndrumă totul înţelept şi atent, până vei ajunge cu concluziile tale, la Dumnezeu (Ecles. 12, 13-14).
9 - Cu legământul tău fiul meu şi cu lupta ta, - să ajungi până la Dumnezeu.
Cu alergările şi cu solia vieţii tale, nu te opri şi nu te abate, nu te mulţumi nici nu-ţi îngădui odihnă, până când vei ajunge la Dumnezeu.
10 - În lucrarea în care eşti chemat de Dumnezeu...
în familia ta trupească sau duhovnicească,
- fă-ţi cu toată conştiinţa datoria pe care o ai potrivit răspunderii şi locului pe care le ai, primit de la El
căutând în fiecare zi şi cu fiecare lucru, să ajungi până la Dumnezeu.
11 - Caută cu orice jertfe şi cu orice preţ - şi nu te odihni până când vei vedea că totul a ajuns la lumina lui Dumnezeu
în ordinea şi în unitatea dorită de El
şi aşezate în trăirea din Hristos.
12 - Nu te mulţumi niciodată numai cu începutul bun, ci stăruieşte până la încheierea fericită, până la sfârşitul bun.
Până când ajungi la Dumnezeu.
Pentru că numai atunci se vede valoarea unui început bun.
Şi numai atunci se arată frumuseţea unui rod, care până nu-i copt, nu are preţ,
oricât de promiţător ar fi fost la început.
13 - Sufletul meu şi fiul meu, ia seama la marea însemnătate a sfârşitului tuturor lucrurilor tale (Ecles. 7, 8).
Ia seama la sfârşitul înaintaşilor tăi, şi urmează credinţa numai a acelora al căror sfârşit a fost vrednic şi frumos.
Ca să fii şi tu un vrednic înaintaş pentru urmaşii tăi.
14 - Ia seama şi tu cu înţelepciune nu numai la fiecare pas al vieţii tale, ci mai ales la grija unui sfârşit credincios.
Nu te mulţumi nici tu cu nimic, până când vei vedea sfârşitul lucrului tău lăudat de Domnul şi plăcut Lui.
15 - Nu te mulţumi decât cu ceea ce este dus până la Dumnezeu.
Şi cu ceea ce ai ajuns până la Hristos.
Şi cu ceea ce se încheie fericit şi binecuvântat numai în lumina Duhului Sfânt.
16 - Nu este pentru adevăratul credincios pe lumea asta, nimic mai vrednic de dorit şi de căutat, de urmărit şi de atins, decât pacea.
Pacea în conştiinţa sa.
Pacea în familia sa.
Pacea între fraţii săi.
Pacea în viaţa poporului său şi a întregii lumi.
Acest lucru merită orice efort până la el.
17 - Niciodată şi în nici o împrejurare, omul cel cu adevărat din Hristos, nu se va putea aşeza pe altă poziţie decât aceea a păcii şi a împăcării,
în tot ce atârnă de Hristos şi de dânsul.
18 - Îndată ce sufletul se va lăsa stăpânit de gânduri care nu vin pentru pace şi iertare, ci pentru dezbinări şi răzbunare,
atunci omul s-a despărţit de Hristos,
a căzut din har.
S-a robit lui Satana,
şi va fi folositor duhului răutăţii, pentru răutăţi.
19 - Nici un adevărat credincios, şi sub nici un motiv, nu va provoca tulburări în sânul familiei sale trupeşti sau sufleteşti.
Iar dacă din pricini străine de el, aceste tulburări au venit, fiul păcii va căuta pacea, va alerga după ea, şi se va ruga mereu numai pentru ea.
Va plânge pentru ea şi va face totul pentru ea, până va reuşi s-o aibă.
20 - Orice frate care poate trăi în neînţelegere şi în ruptură cu fraţii săi şi cu Lucrarea Domnului dă o dovadă puternică şi tristă de starea lui rea,
şi nici o dovadă de starea lui bună.
Cine face dezbinare nu este un fiu al păcii, ci al celui ce de la început a fost dezbinător.
Doamne Dumnezeul Păcii, ai milă de noi şi ascultă-ne nouă toate rugăciunile pentru pace şi unitate.
Amin.