Înțelegerea lucrurilor duhovnicești
Traian Dorz - Piatra Scumpă
Ea este în inimile sau în locurile unde este stăpân ascultat, urmat și iubit deplin Domnul Dumnezeu.
Este în sufletele cu adevărat credincioase
și în adunările celor cu adevărat ascultători de Hristos.
Este în bisericile vii, care sunt sfințite și curățite de Duhul Sfânt, unde El stăpânește cu lumină
și este ascultat cu smerenie
de către toți copiii Săi din ele.
Este acolo unde El coboară cu dragoste și rămâne cu bucurie în cei născuți din nou, care s-au alipit de Hristos ajungând un singur duh cu El.
Așa se înțeleg lucrurile duhovnicești.
2 - Cine nu-i născut din nou, vede răul bine și binele rău.
Iar despre lucrurile Evangheliei
și despre Împărăția lui Dumnezeu
și despre cei care fac parte din ele, zice că totul e răstălmăcire, îngustime și nebunie.
Fiindcă oricine nu este născut din nou, nu poate cunoaște, nu poate primi și nu poate înțelege lucrurile Duhului Sfânt.
Numai nașterea din nou poate da adevărata lor cunoaștere.
3 - Cât de simplu și de liniștit face Dumnezeu răsăritul și apusul soarelui,
cât de frumos face El venirea primăverii și rodirea holdelor!
Ce minuni sunt acestea
și cât de frumos și de blând le face și le înnoiește zilnic Dumnezeu.
Totuși ele rămân mereu minuni pentru noi, deși zilnic și repetat le vedem cu aceeași obișnuință,
dar totdeauna și cu aceeași înfiorare.
Cum se fac toate acestea?
- Nu știm - nu înțelegem cum.
E taina lui Dumnezeu.
Dar e așa de minunat și de frumos.
4 - Cum se face nașterea din nou?
- Nu știm!
Nu există explicație.
Dar se face tot atât de minunat și de frumos cum rodește pământul dacă primește sămânța în el.
Și dacă cerul îi dăruiește ploaie.
Și asta este o minune.
5 - Toate marile nenorociri, dezbinări și rătăciri au venit și vin de acolo că în lucrurile duhovnicești s-au băgat oamenii firești,
cu vorbiri firești,
cu explicații firești,
cu interpretări firești,
cu interese firești.
De aici este tot răul și haosul, - și astăzi.
Păcatul face asta - și nu versetele Scripturii.
Dar păcatul învinuiește Scriptura!
6 - Nașterea din nou este o taină, este convertirea, schimbarea vieții, este taina pocăinței.
Nu este botezul, ci este altceva decât el.
Nu toți cei botezați sunt născuți din nou.
Taina nașterii din nou nu vine odată cu botezul ci de mai multe ori mult în urma lui.
Și la mulți nu vine niciodată.
Dar ea este miezul botezului, înțelesul și împlinirea lui.
7 - Prin taina sfântului botez devenim membri de drept ai Bisericii.
Numai prin nașterea din nou (taina sfintei pocăințe) devenim membri de fapt ai Bisericii, părți vii,
mădulare vii, ale Trupului Viu al Domnului Hristos.
În acest fel trebuie să se înțeleagă aici și peste tot, unde este scris nașterea din nou, înțelesul acestui cuvânt.
8 - Prin botez am fost îngropați împreună cu Hristos, dar prin pocăință, prin nașterea din nou, suntem în credință, am înviat împreună cu El (Colos. 2, 12).
Prin botez am fost scufundați în moartea Lui, iar prin credință (nașterea din nou) ne-am unit cu El într-o înviere asemănătoare cu a Lui (Rom. 6, 3-5).
Adică după ce în Hristos ne-am botezat - pocăința ne este îmbrăcarea în Hristos.
După cum înmormântarea este înainte, iar învierea după ea.
9 - Numai împreună cele două taine, Botezul și Nașterea din nou, dau dreptul la mântuire și la viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.
Aceste două taine nu trebuie confundate una cu cealaltă.
Nu trebuie nici amestecate, nici despărțite.
Nașterea din nou se poate să vină uneori chiar și mult în urma botezului.
Dar trebuie neapărat înainte de moarte.
10 - După cum făptura care se înnoiește nu este firească ci duhovnicească,
tot așa nici felul nașterii nu este firesc.
Dacă scopul nașterii nu este nimic firesc, atunci nici mijloacele ei nu pot fi firești,
fiindcă cel ce se naște nu-i omul firesc ci omul duhovnicesc.
Totul fiind duhovnicesc, duhovnicește trebuie să fie și înțeles.
Pentru că numai duhovnicește se poate explica.
11 - Dacă Duhul este de natură duhovnicească, și Apa trebuie să fie tot de natură duhovnicească.
Apa este Cuvântul lui Dumnezeu - și nu apa pământească, apa firească.
Amândoi părinții omului duhovnicesc trebuie să fie duhovnicești,
altfel nu se poate înțelege,
cei care amestecă aceste lucruri, înțelegând rău - se înșală amar.
Și pe ei - și pe alții.
12 - Când Mântuitorul a vorbit samaritenei despre apa pe care o dă El că se va face un izvor viu,
n-a vorbit despre apa firească, ci despre Apa Vie a Cuvântului Său Viu.
Când Hristos a strigat că El este Apa, nu o apă firească a înțeles El.
Când a făgăduit Hristos că cine vine la El să bea, nu apă firească, a înțeles Cuvântul Său.
Deci Duhul și Cuvântul, dau naștere mântuitoare.
Înțelegerea adevărată este numai aceasta.
Duhul lui Dumnezeu, adică Puterea Lui, spală inima făcându-o duhovnicească și nouă.
Cuvântul lui Dumnezeu, adică Lumina Lui, spală și curăță mintea omului.
O minte nouă și o inimă nouă alcătuiesc omul cel nou.
Acesta este omul duhovnicesc.
13 - Domnul vorbește una, oamenii înțeleg alta.
El vorbește despre lucrurile care nu se văd, iar oamenii înțeleg mereu pe cele ce se văd.
Domnul vorbește despre lucrurile cerești,
iar noi înțelegem mereu cele pământești.
El vorbește despre duh și omul înțelege despre materie.
Vorbește despre Cuvânt și omul înțelege mereu despre apă.
Așa sunt explicate rău și înțelese rău, multe din cuvintele Domnului Isus.
De aceea este atâta tulburare, atâtea certuri și dezbinări în lume.
Dumnezeule Te rugăm dă ființei noastre Lumina Ta de Sus!
14 - Dacă ești cu adevărat om duhovnicesc atunci toate lucrurile tale vor ținti spre înțelegerea duhovnicească și trăirea ei.
Vei căuta să-i faci pe oameni credincioși și adevărați nu formaliști sau extremiști.
Să-i ajuți să se nască din nou prin pocăință adevărată și nu numai formală...
Atunci autoritatea ta se va rezema pe sfințenie și pe vrednicie nu numai pe o diplomă,
pe un toiag,
sau pe o împuternicire omenească.
Și Dumnezeu te va răsplăti mult...
15 - Nici un miez nu se poate fără coajă,
nici un conținut fără formă.
Chiar Cuvântul Cel Viu al lui Dumnezeu nu este decât sub forma unei cărți.
Cine prețuiește Cuvântul, va prețui și forma lui - Cartea.
Nu Cartea este Cuvântul
dar El este în ea.
Nu poți prețui una fără cealaltă.
Nu poți păstra miezul dacă arunci coaja lui.
16 - Nu Cartea pipăită este Cuvântul, dar Cuvântul este chiar în ea.
Tot așa și Trupul și Sângele Domnului este chiar în Pâinea și vinul luat cu credință (Ioan 6, 53-56).
Nu poți prețui miezul, când în același timp disprețuiești coaja lui.
Cum nu poți spune cuiva: iubesc sufletul tău, dar trupul ți-l arunc.
17 - Unii înșiră tot felul de vorbe despre Duh, despre Credință, despre viața duhovnicească,
- dar forma, fapta, dovada concretă a acestora, o disprețuiesc, le-a dat o formă concretă, adică trupească.
N-a făcut El nici un miez fără coaja lui,
nici un suflet fără trupul său.
Formele statornicite la biserică de la începutul ei, sunt mijloacele prin care ni se dă Harul nevăzut, - prin credință.
18 - Ca să poți trăi într-o țară, trebuie să-ți dovedești acest drept, cu un act de identitate, recunoscut de legile acelei țări.
Nașterea din nou,
din Cuvântul și din Duhul Sfânt,
dovedită cu o viață sfântă până la moarte,
- este singurul act recunoscut de Dumnezeu pe baza căruia vei fi primit în Împărăția Sa.
19 - Cum se produce nașterea din nou?
Domnul Isus n-a explicat-o, dar sufletul credincios o simte totdeauna,
cum simți vântul cu care El a asemănat-o.
Vântul suflă încotro vrea și când vrea,
dar nu știi nici când vine
nici de unde vine
nici încotro merge.
Vine uneori încet, pe nesimțite,
alteori vine pe neașteptate dintr-o dată, ca un vuiet puternic.
Uneori vine tocmai din partea care ți se pare că n-ar putea veni,
și nu vine când te aștepți și de unde te aștepți.
Alteori aștepți mereu și nu mai vine.
Este ca vântul pe care nimeni nu-l poate nici porni când vrea și nici opri.
Nimeni nu-l stăpânește și nimeni nu-i pune hotar.
Este nevăzut, dar mișcă moara ce face făină pentru pâinea fără de care s-ar muri de foame.
Mișcă roțile pompelor care scot apa, fără de care grădini întregi și câmpuri întregi, s-ar usca de sete.
Face să lege holdele, care altfel ar rămâne fără rod.
Și primenește aerul stătut și înveninat, împrospătându-l, - altfel ar fi cu neputință viața pe pământ.