Într-o clipă fericită
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Intrarea prin Ușa cea Strâmtă este într-o clipă fericită,
dar trebuie să lași, la intrarea prin Ea, toate hainele tale vechi și tot felul tău vechi de viețuire de mai-nainte!
Căci cu astfel de „poveri” nu poți să treci prin Ea Dincolo la Dumnezeu. Nici n-a putut să treacă nimeni încă, pentru că Ușa este Strâmtă și Sfântă, - nimic întinat nu poate intra prin Ea.
2 - Prin Hristos nu poți intra, nu poți trăi și umbla, decât născându-te din nou, îmbrăcându-te cu haina cea nouă a harului, lepădând toate cele vechi (Rom. 13, 12-14).
Chiar intrarea prin Hristos, face curățirea de toate acestea în viața ta.
3 - Toate roadele Duhului le primești prin Harul lui Dumnezeu, chiar începând din clipa când, din tot sufletul tău primești pe Hristos în inima ta, și te predai Lui cu toată inima vieții tale.
Iar apoi rămânând în El, Duhul Sfânt ți le desăvârșește toate. Și în frumusețe și în număr, și în dulceață tot mai mare.
4 - E greu până ajungi la Ușă.
E greu până te hotărăști să intri,
e greu până când Cuvântul lui Dumnezeu biruie mintea ta, și Duhul Său frânge inima ta.
Până când, prin hotărârea cea mare te arunci în brațele lui Isus.
Până când cu inima înfrântă de iubirea Crucii Sale, cazi în genunchi cu lacrimi de căință și pocăință la picioarele Domnului Hristos, predându-te Lui în totul,
- da, această apropiere de Ușă, da, acest drum până la ea, este greu.
Dar chiar intrarea însăși este ușoară, este fericită, este strălucită și este scurtă.
Fericit cine intră strălucit și ușor.
5 - Clipa intrării prin Ușa Harului Mântuitor,
- ține doar o clipă, dar o Dumnezeule Binecuvântat, ce clipă este aceasta! N-o mai poți uita niciodată, până în vecii vecilor.
Dincolo de ea încep pentru tine: Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6). Prin care ai și ajuns la Tatăl, prin care ai și fost înfiat în El.
6 - Dar în Sfântul Său Cuvânt, - Biblia - Domnul ne-a făcut cunoscut că numai cei ce intră prin El și cred în Numele Său, numai aceștia vor fi - sigur - mântuiți (1 Ioan 5, 13).
Iar ce este sigur, este sigur.
Celorlalți nu li s-a dat nici un fel de garanție. Cercetați Scripturile ca să aflați în ele viața veșnică.
7 - Nu primi în inima ta pasiunea unei iubiri nepermise.
Hoțul acesta nu vine decât să-ți fure liniștea ta, cinstea ta, banii tăi, odihna și sănătatea ta
și pe urmă sufletul tău.
Tot ce este nepermis aduce numai chinuri și pierzare.
8 - Nu primi în mintea ta învățăturile străine, rătăcite și rele,
- hoțul acesta nu vine decât să-ți fure bunele tale deprinderi, și credința inimii tale, bucuria nevinovăției și prieteniile tale curate, statornicia ta și frații tăi
- și după ele sufletul tău...
9 - Nu primi în căminul tău prieteniile și poftele lumești, duhul modei și al străzii, oamenii bârfitori și pătimași, desfrânați și ușuratici...
Căci tâlharii aceștia îți vor prăda și nimici în curând fericirea căsniciei tale, bucuria familiei tale, liniștea casei și viitorul copiilor tăi.
- Iar cu acestea, îți vor nimici sufletul tău.
10 - Nu primi în adunarea ta învățători străini care îți aduc un alt Isus, care îți aduc sfaturi îndoielnice, evanghelii deosebite, duh necunoscut și adevăr necercetat.
Hoții aceștia nu vin decât să vă tulbure sufletele, să vă strice armonia, să vă dezbine frățietatea, să vă nimicească bucuria și unitatea frățească,
și cu acestea și sufletele voastre ale tuturor.
11 - Nu primi în viața ta o altă credință, deosebită de cea pe care ai primit-o la nașterea ta din nou.
Hoțul acesta vine numai să-ți junghie și să-ți prăpădească credința ta unică, nădejdea ta statornică și dragostea ta cea dintâi.
Și odată acestea pierdute - ce-ți mai rămâne bun oare pe vecii vecilor?
12 - După lucrarea duhurilor străine și a lucrătorilor străini,
- privește ce a mai rămas din atâtea adunări și biserici, altădată atât de frumoase și fericite! Ce ruină, ce jale și ce prăpăd!
Cât de criminale au fost duhurile hoațe care le-a prădat în halul acesta!
Și acei prin care au lucrat aceste duhuri acolo!
Dumnezeule al Dreptății, - nu le mai suferi nici pe ele nici pe ei. Tu care ne-ai poruncit în Cuvântul Tău să ne rugăm ca să fim izbăviți de oamenii nechibzuiți și răi,
căci nu toți au credință.
13 - Cine i-a adus pe toți frații noștri și adunările acestea în astfel de stări nenorocite? Oare nu acele duhuri și acei oameni care sunt niște hoți și niște tâlhari blestemați?
Ce sunt oamenii și duhurile și învățăturile care lasă astfel de urme și fac asemenea crime? Nu sunt oare niște nelegiuiți?
Ce plată grea vor putea primi aceștia de la Dumnezeu și să n-o merite?
14 - Hoțul sufletesc te fură întâi cu vorbele prefăcutei lui „neprihăniri”.
Apoi te junghie cu îndoiala ta privitoare la adevăr, la temelia credinței tale, strecurându-ți învățătura lui străină, folosind răstălmăcirea Cuvântului Sfânt.
Și pe urmă te prăpădește cu rătăcirea de la credința ta făcându-te să-ți calci legământul tău dintâi și să-ți părăsești adunarea ta, și să-ți dezbini familia ta.
Oare până când vă vor fi ochii tot orbi și urechile tot surde ca să nu le ascultați înștiințările ca să vă feriți de ei?
și dacă n-ai atâta curaj sfânt câtă îndrăzneală vinovată are el
- atunci mai bine nici nu sta de vorbă cu hoțul, mai bine ferește-te și depărtează-te de el (Rom. 16, 17-18).
Fiindcă îți va întina și ție, dacă nu inima, - atunci urechile și gândurile - sigur!
16 - Hoțul este și obraznic și necuviincios. Este și mincinos și nesimțit. Este și viclean și agresiv.
Iar tu, neînarmat, vei cădea ușor în vreuna din cursele lui.
După aceea tu vei ajunge o unealtă prin care hoțul se va introduce în familia ta, ca s-o prade,
vei fi ușor ușa prin care el se va strecura în adunarea ta,
vei deveni scara prin care vrăjmașul se va sui în cetățuia ta, ca să-ți nimicească tot ce ai!
Grijește de la început!
17 - Tot sângele nevinovat alor tăi, va cădea asupra ta, împreună cu cei vrăjmași, dacă te-ai făcut în vreun fel unealta rătăcirii și a dezbinării fraților tăi și a învățăturii tale (2 Ioan 10).
Deci veghează neîncetat, - și roagă-te!
18 - Cu toate că lumea batjocorește zilnic Numele Cel Sfânt al Domnului și varsă spre Fața Cea Sfântă a lui Dumnezeu valuri de spurcăciuni și nelegiuiri, Mâna Lui totuși nu Se retrage de la noi
și bunătatea Lui totuși nu încetează să Se îndure.
O, cât de Bun este El!
19 - Cât de Bun este Domnul cu Biserica Sa, în care s-au strecurat atâtea lucruri potrivnice voii Sale, atâția prefăcuți și lacomi, răufăcători și stricați,
în care s-au așezat atâția nelegiuiți, afaceriști și atâția slujitori netrebnici,
în care se petrec atâtea slăbiciuni, erezii și păcate...
- Și totuși harul Său se mai revarsă neîncetat prin ea, și peste ea, iar prezența Lui este deplină în ea.
O, cât de Bun este Domnul cu ai Săi!
20 - Domnul n-a părăsit Sfântul Său lăcaș și nici n-a lepădat pe poporul Său, deși mulți din acest popor se leapădă zilnic prin faptele lor de Domnul.
Nu i-a retras Bisericii Lui Vii nici harul tainelor Sale,
nici ascultarea rugăciunilor ei,
nici binecuvântările Lui diferite, împărțite prin slujitorii Săi, în mijlocul ei,
nici comoara Cuvântului Evangheliei Sale
și nici prezența Duhului Său Sfânt, - deși atât de puțini mai sunt acei care le recunosc pe acestea și le prețuiesc cum se cuvine.
O, cât de Bun este Domnul cu adevărat.