Întrebările și răspunsul
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Înstrăinarea de Hristos a schimbat cu totul felul de a fi al ucenicului cel care până era cu Hristos fusese atât de strălucit.
Dintr-un om atât de hotărât mai înainte, ajunge un om plin de frică.
Dintr-un suflet cinstit și curat, ajunge să se folosească de minciună.
Dintr-o inimă tare ca o stâncă, ajunge o inimă clătinată ca o trestie.
2 - Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, fiecare se lasă ispitit de propria lui slăbiciune.
În loc să avem uneori curiozități omenești
să auzim păreri omenești
și să aflăm intenții omenești
- mai bine să avem grijă să nu-L pierdem din vedere pe Isus.
Mai bine să rămânem hotărâți lângă El.
Mai bine să-i lăsăm pe toți oamenii, să nu ne pese de orice ar spune și ar face ei
- ci să mergem cu Isus, așa cum I-am și promis cu cel mai puternic legământ, când am venit la El.
Căci fără Isus noi suntem pierduți.
3 - Vrăjmașii te întreabă despre Hristos nu ca să-L cinstească pe El, ci ca să te batjocorească pe tine.
Și nu doresc să creadă în Dumnezeul tău, ci doresc să-ți nimicească și credința ta. Nu vreau să-și încredințeze inimile lor, ci vreau să-ți îndoiască inima ta.
Fii cu grijă când ajungi în fața lor, să nu cazi.
4 - Desigur e mare păcatul de a-i nimici bucuria, libertatea și viața unui om nevinovat, de a-i nimici credința lui în Dumnezeul său,
dar de a-l face să se lepede de Numele Cel Sfânt al Domnului său, de a-l împinge să batjocorească Sângele Crucii Răscumpărătoare și pe Duhul Harului Sfințitor (Fap. Ap. 26, 11),
Și de acest păcat se fac vinovați toți cei care caută și reușesc să-l facă pe un ucenic al lui Hristos să se lepede de Domnul și Dumnezeul lui
și să-și vândă pe față familia sa.
5 - Să aveți milă de frații noștri sinceri și buni, dar care ajung într-un anumit moment de slăbiciune, între ziduri primejdioase și lângă niște oameni primejdioși.
Și sunt despărțiți de Domnul, sunt luați dintre ai lor, și sunt rupți de frați.
Au ajuns în locuri și în stări în care n-au mai fost niciodată.
Vrăjmașul îi înconjoară și îi lovește din toate părțile.
Satana îi ispitește cu toate mijloacele lui nimicitoare.
Ci rugați-vă atunci pentru ei, rugați-vă toți
stăruitor tot timpul pentru ei,
fiindcă sunt în cea mai mare primejdie de a se lepăda de Isus.
6 - Nu judecați ziua, ceea ce frații încercați au fost siliți să facă noaptea.
Nu judecați în libertate, ceea ce ei au fost siliți să facă închiși.
Nu judecați când vă este vouă cel mai bine, ceea ce ei au fost siliți să facă atunci când le era lor cel mai rău. Dacă ei recunosc când s-au îndreptat.
Ci rugați-vă mai degrabă să nu cădeți și voi în asemenea ispite.
Căci poate voi nu v-ați mai ridica niciodată,
dar unii dintre ei s-au ridicat,
care s-au mai ridicat și dintre ei.
7 - Isus n-a declarat nimic despre ucenicii Săi, dar era gata să declare orice adevăr despre învățătura Sa.
Pe ucenicii Săi nu trebuia să-i spună răufăcătorilor, dar învățătura Sa, trebuia s-o afle.
Învățăturii nu-i pot găsi nici o vină, dar ucenicilor pot.
Învățătura se poate apăra singură, dar ucenicii nu se pot singuri.
Învățătura este nemuritoare, dar ucenicii sunt încă muritori.
Nu spune nici tu nimic despre frați, dar spune despre învățătură!
8 - Dacă cel care întreabă este viclean și nedrept, - atunci cel care răspunde trebuie să fie atent și înțelept.
Dacă judecătorul este nelegiuit și ucigaș, atunci cel judecat trebuie să fie hotărât de orice moarte și de orice chinuri.
Dar să știe și mai hotărât că băgând și pe alții, nu se va scoate pe sine.
Că târându-se cu văicăreli, nu-l va îndupleca pe tiran, ci numai se va înjosi pe sine.
9 - Vestitorul Adevărului dacă crede în ceea ce propovăduiește trebuie să fie gata să moară pentru învățătura sa și ucenicii săi.
Mărturisirea Adevărului are totdeauna nevoie de o jertfă răscumpărătoare, pe măsura lui.
Hristos ne-a dat și măsura și felul în care trebuie să fim gata pentru răscumpărarea Adevărului și a iubirii în care credem.
10 - Dacă întrebarea este răufăcătoare, răspunsul trebuie să fie atent.
Dacă cel care întreabă este un vrăjmaș viclean, cel care trebuie să răspundă să fie foarte înțelept.
Cu cât întrebarea este mai grăbită, răspunsul trebuie să fie mai încet.
Cu cât întrebarea este mai lungă, răspunsul să fie cât mai scurt.
Cu cât întrebarea cuprinde mai multe, răspunsul să cuprindă mai puțin.
Cu cât cel ce întreabă este hotărât a-i osândi pe mai mulți, cu atât cel întrebat trebuie să fie hotărât a-i scăpa.
Cu cât cel rău caută să-i nimicească mai crud, cu atât cel bun trebuie să răspundă mai iubitor.
11 - Dacă în fața unor astfel de oameni te duci hotărât să dai orice preț, - atunci poți face așa. Altfel nu poți.
Când numai cu prețul unei mari jertfe se poate răscumpăra un mare adevăr și o mare iubire, - atunci trebuie să mergi hotărât și gata să dai numai tu această jertfă.
Căci, dacă nu ești gata să o dai tu de bunăvoie, va trebui să o dea alții siliți.
Dacă nu ești tu gata să mori, vei fi gata să dai la moarte tu pe alții.
Și dacă nu primești să răscumperi tu mai ușor, va trebui să o răscumpere alții mai greu.
12 - Isus i-a răspuns...
Nu este întrebare la care Isus să nu aibă un răspuns potrivit.
Un răspuns clar.
Un răspuns deplin.
Singurul răspuns adevărat și desăvârșit la orice întrebare este numai cel pe care îl dă Hristos.
Nu există vreo problemă care să pună vreo întrebare și la care Hristos să nu aibă răspunsul cel mai bun, cel mai potrivit.
De fapt, numai răspunsul pe care-l dă Hristos este adevăratul răspuns.
13 - Nu există o taină al cărui răspuns să nu fie în Hristos.
Nu există întrebări ale unui suflet, fericite sau dureroase, trupești sau sufletești,
la viața aceasta sau la cealaltă,
- la care Hristos să nu dea un răspuns clar și mântuitor.
Trebuie numai ca acela care pune întrebarea să aștepte ori să înțeleagă răspunsul primit la ea.
14 - Dumnezeu răspunde la toate întrebările noastre, numai noi nu înțelegem totdeauna răspunsul Lui.
Sau nu vrem să-l înțelegem și să-l primim.
Hristos răspunde tuturor problemelor fiecărui om, fiecărui popor, fiecărei generații.
Hristos are singurul răspuns bun la problemele religioase, la cele politice, sau economice, sau sociale, sau culturale - și de orice alt fel, ale tuturor oamenilor și a întregii omeniri.
Dar ce puțini și ce puțin doresc să asculte aceste răspunsuri!
15 - Singur răspunsul lui Hristos la toate aceste probleme ar putea aduce pacea, dreptatea și libertatea adevărată și definitivă pentru toți oamenii și pentru totdeauna.
Dar pentru că omenirea nici nu-L are nici nu-L ascultă, se condamnă singură la zbucium, la chinuri și la pierzare deplină și veșnică.
16 - Ce josnici sunt uneori oamenii.
Cât pot unii oameni să se scufunde în minciună, în mocirlă, în mojicie!
Cu câtă nebunească ușurătate și grabă se pot lepăda unii de toate frumoasele lor încredințări,
pentru un blid de mâncare aruncată disprețuitor de un stăpân pe care îl urăsc cu toată ființa lor,
dar îl și slujesc tot așa.
17 - Ajunși în starea de slugărnicie vinovată, acestor fel de oameni le este rușine și că odată în viața lor au putut avea slăbiciunea să admire pe Hristos,
și că au avut curajul să-și arate aceasta, împotriva urii stăpânilor lor.
Cum făcuseră cândva aprozii de acum ai lui Caiafa.
Fericit este acela care nu ajunge niciodată a se rușina de umblarea lui cu Hristos.
18 - Slugile lingușitoare sunt instrumentele cele mai oarbe și mai înspăimântătoare, pentru nimicirea oricărei lumini și libertăți.
Nici un nevinovat nu se poate apăra împotriva lor.
Nici o lege nu-l poate ocroti de ei.
Aceștia sunt hăitașii care împing mielul în mâinile tăietorului și căprioara în bătaia puștii braconierilor nelegiuirii.
Vor fi împinși și ei odată la fel, de către Satana, în focul veșnic.
19 - Cea dintâi palmă peste Fața Domnului Hristos, era a unuia care Îl cunoscuse cândva pe Isus.
A unuia care auzise Cuvântul Său.
A unuia care fusese cândva între cei care ascultau cu plăcere pe Isus,
- și care se întoarse de la auzirea Cuvântului Sfânt cu o inimă plină de admirație și credință.
Vai pe veșnicie de cel ce ajunge o astfel de lepădătură!
20 - A-L lovi pe Mântuitorul, chiar în fața judecății, câtă vreme încă nu I S-a dovedit vinovăția, - era o încălcare pe față a legii.
A-L lovi în fața judecătorului, era un abuz, o provocare.
Dar sluga își cunoștea stăpânul. Știa gândul și gustul mai marelui său. Și știa cum să-și câștige merite în fața celui ce-l plătea. Sluga era asemănătoare stăpânului său criminal.
Pentru a-L „pregăti” pe Cel Nevinovat pentru răspunsul care I Se cerea, a intervenit „argumentul” hotărâtor - adică palma făcută pumn și izbită în față, a slugii blestemate.
Ce cumplită este judecata oamenilor pentru Dumnezeu!
La fel va fi și Judecata Lui pentru ei, - fiindcă este scris: „Cu ce judecată judecați, cu aceea veți fi judecați...”
O Marele nostru Dumnezeu, slavă și mulțumire veșnică Ție pentru îndelunga Ta răbdare și pentru marea Ta Dragoste față de noi.
Amin.