Promisiunile și împlinirea
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Am auzit adeseori, înainte de încercare și noi, mari promisiuni,
- sau poate chiar și noi le-am făcut pe acestea.
Am văzut înainte de război lăudându-se mulți viteji.
- Așa am fost chiar noi înșine unii dintre acei lăudăroși.
Am cunoscut în vremile liniștite multe legăminte și promisiuni „veșnice și curajoase”.
Sau poate chiar noi înșine le-am spus vreodată.
Dar vai, când a venit noaptea,
când s-au stârnit vânturile potrivnice
și s-au ridicat valurile amenințătoare
- ce scufundări am văzut!
Ce lepădări am auzit!
Ce de vânzări am încercat!
Ce amare ne sunt și acuma mintea și inima de ele!
2 - Cuvântul lui Dumnezeu este învățătură și lumină.
Adică dreptar perfect, care arată fără părtinire și fără cruțare cum este lucrarea fiecăruia.
Ce este drept și frumos se vede mai frumos prin El...
Dar și ceea ce este urât - iese de departe și mai urât la vederea Lui.
Frumos este numai acela care trăiește Adevărul și respectă Cuvântul!
3 - Hristos este mijlocul prin care le putem descoperi toate.
Prin atitudinea față de Hristos îi putem cunoaște sigur și fără greș pe toți oamenii.
De felul cum se arată ei față de împlinirea în Duhul lui Hristos a Voii lui Dumnezeu, îi putem deosebi pe oameni dacă sunt în El
- sau încă nu sunt.
- în acele ceasuri, în acele locuri și în acele împrejurări puterea celui rău este cea mai mare, iar puterea noastră este cea mai mică.
Un astfel de ceas pentru Domnul fusese acela al ispitei.
Un astfel de loc era pustiul.
5 - Când te apropii de confruntările cu diavolul, simți și presimți apropierea lui.
Ceva aproape ca fizic, te izbește și te oprește amenințând și înfiorând toată ființa ta.
Atunci simți că în orice clipă,
că din orice parte
și că în orice fel
te amenință un vrăjmaș neașteptat,
o primejdie neprevăzută,
un rău puternic prezent.
6 - În apropierea diavolului ți-e frică și de lucrurile cele mai cunoscute
te temi și pe căile cele mai umblate,
tremuri și te cutremuri în orice colț și umbră
- pentru că ești amenințat mai mult ca oricând de prezența primejdioasă a răului pe care aproape îl vezi.
Numai postul și rugăciunea îți pot da atunci puterea să birui.
7 - Binecuvântat să fie Domnul care prin cunoașterea Sa ne-a făcut să cunoaștem multe suflete de frați buni și apropiați.
Prin aceste suflete iubitoare, Domnul Isus ne-a ajutat și pe noi în multe stări grele
și în multe ceasuri îndurerate.
8 - Frate, - unde poți deschide o ușă, stăruiește pentru fratele tău și deschide-o pentru el!
Ca și ție, când vei avea tu nevoie, să ți-o deschidă Dumnezeu îți va trimite pe acela prin care ți se va mijloci intrare acolo.
9 - Împrietenește-te cu slujitorii celor mari și slujitorii Celui Mare.
Nu știi când ai tu, sau alții apropiați ai tăi nevoie de ei, ca să ajungi la cei pe care îi slujesc ei.
Și mai ales la Cel pe care Îl cunosc ei.
Un portar sau un servitor fac uneori cât nici nu poți să-ți închipui.
Atunci gândește-te cât poate face unul care Îi este iubit și prețuit lui Hristos-Dumnezeu!
10 - De multe ori chiar cele mai bune gânduri, au un rezultat dureros.
Ai vorbit și ai lucrat cu gândul cel mai bun - și totuși până la urmă s-a întâmplat cu totul altfel.
Atunci îți pare rău și te învinuiești că nu trebuia să fi făcut de la început nimic, chiar dacă ai făcut cu gândul cel mai bun.
Însă, nu trebuie să fie așa. Ci dacă credem că un lucru este bun, și este pornit din dragoste pentru Domnul Isus,
dacă scopul este de a fi mai lângă Domnul - și a ajuta și pe alții să fie mai lângă El,
atunci chiar dacă se întâmplă ceva neprevăzut, care dă o întorsătură dureroasă lucrurilor
- liniștește-te în încredințarea că Dumnezeu le-a rânduit așa, ca să se împlinească un Cuvânt al Lui, ori un plan al Său,
- sau o experiență a noastră.
11 - Când lași în inima ta să pătrundă frica, atunci ajungi în cea mai nenorocită stare.
Frica te anulează total - și te face dintr-un leu curajos, un iepure speriat, gata s-o ia în orice clipă la fugă, ori încotro.
12 - Inimii fricoase îi pare că orice tufă e lup.
Că orice zgomot de frunză este o apropiere de fiară.
Că orice șanț este o prăpastie.
Și că orice pai poate fi un ciomag.
13 - Ce blestemată este ispita, și ce criminal este diavolul.
Ce nemilos chinuiește Satana,
și cu ce plăcere ucigașă aruncă el în rușine și în chinuri, un suflet bun și credincios!
Ce necruțător și urât este păcatul! Ajunge chiar și numai unul singur, ca să nefericească o viață întreagă de frumuseți duhovnicești.
14 - Ce adânc arde urma amară chiar și numai a unei singure căderi, peste viața ucenicului lui Hristos.
Toată strălucirea atâtor înălțări dinainte și chiar de după nu reușesc s-o cumpere deplin
și să-l facă s-o poată uita.
Câtă grijă trebuie să avem a ne feri ca nici o astfel de urmă să nu rămână pe apostolia noastră în slujba lui Hristos!
15 - Dar, unde este locul unui ucenic adevărat când Domnul său este în suferință? - oare nu lângă El?
Unde trebuie să fie un slujitor credincios când Stăpânul lui este închis - oare nu este alături de Dânsul în închisoare?
și ce trebuie să facă un om cinstit care a făcut un legământ, când ajunge în clipa hotărâtoare? - oare nu să și-l țină?
16 - Când suntem fricoși, nici noi nu suntem ucenici ai lui Hristos.
Când suntem fricoși e o nenorocire că purtăm numele de ucenici ai Domnului.
O, câtă rușine au făcut lui Hristos și Lucrării Sale, în fața slujnicelor celor mai slabe, mulți dintre cei ce altădată păreau plini de Hristos.
Dar ei erau plini de frică.
Vitejii lei ai lui Hristos, deveniseră niște pisici miorlăitoare, care se lingușeau rușinos, printr-o înjositoare milogeală la picioarele călăilor Lui!
Ce jalnică și rușinoasă prăbușire!
Dumnezeule, ferește-ne!
17 - Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii lui Isus, ajuns în strâmtorare?
- Dacă da, atunci fii vrednic de El!
- Dacă da, răspunde hotărât și curajos, - nu miorlăitor!
- Dacă da, alege calea și soarta Domnului tău!
Ocara lui Hristos va fi pentru tine o cinste veșnică.
Dar „achitarea” ta atunci poate fi o condamnare eternă.
18 - Când iei hotărârea să mergi după Isus, trebuie să fii cu grijă la orice pas pe calea vieții și în orice împrejurare.
Căci în toate părțile, vrăjmașul a făcut căi lăturalnice.
Și din toate părțile auzi îndemnuri să o iei pe una sau pe alta din rătăcirile pierzătoare!
Ține-te strâns atunci de urmele Domnului tău.
19 - În vremi de ispitire, dintr-o parte te cheamă foloasele, din alta te împing pagubele.
Înspre una te îndeamnă o dorință, de alta te îndepărtează o teamă.
Și deși ai plecat cu cea mai frumoasă intenție, te pomenești curând că te-ai împotmolit în cea mai rușinoasă înfundătură.
Priveghează, și te roagă mai dinainte, ca să nu cazi atunci.
20 - Petru, curajosul și hotărâtul ucenic, s-a luat pe urmele lui Isus și mergea după El, dar de departe (Matei 26, 58),
deci L-a urmat pe Isus de departe.
L-a urmat pe Isus prea departe.
De aceea a ajuns la ușă când era prea târziu.
De aceea a fost despărțit de El prea tare.
De aceea n-a ajuns lângă Isus, ci lângă niște robi și aprozi netrebnici, flecari și primejdioși.
Și de aceea s-a pierdut și de fratele său, care intrase cu Isus, alături de El, fiind atent la tot ce vorbește și face Domnul lui.
Doamne Isuse, nu ne lăsa să ne depărtăm niciodată de Tine
nici de frații noștri care Te urmează suferind.
Amin.