Promisiunile şi împlinirea
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Am auzit adeseori, înainte de încercare şi noi, mari promisiuni,
- sau poate chiar şi noi le-am făcut pe acestea.
Am văzut înainte de război lăudându-se mulţi viteji.
- Aşa am fost chiar noi înşine unii dintre acei lăudăroşi.
Am cunoscut în vremile liniştite multe legăminte şi promisiuni „veşnice şi curajoase”.
Sau poate chiar noi înşine le-am spus vreodată.
Dar vai, când a venit noaptea,
când s-au stârnit vânturile potrivnice
şi s-au ridicat valurile ameninţătoare
- ce scufundări am văzut!
Ce lepădări am auzit!
Ce de vânzări am încercat!
Ce amare ne sunt şi acuma mintea şi inima de ele!
2 - Cuvântul lui Dumnezeu este învăţătură şi lumină.
Adică dreptar perfect, care arată fără părtinire şi fără cruţare cum este lucrarea fiecăruia.
Ce este drept şi frumos se vede mai frumos prin El...
Dar şi ceea ce este urât - iese de departe şi mai urât la vederea Lui.
Frumos este numai acela care trăieşte Adevărul şi respectă Cuvântul!
3 - Hristos este mijlocul prin care le putem descoperi toate.
Prin atitudinea faţă de Hristos îi putem cunoaşte sigur şi fără greş pe toţi oamenii.
De felul cum se arată ei faţă de împlinirea în Duhul lui Hristos a Voii lui Dumnezeu, îi putem deosebi pe oameni dacă sunt în El
- sau încă nu sunt.
- în acele ceasuri, în acele locuri şi în acele împrejurări puterea celui rău este cea mai mare, iar puterea noastră este cea mai mică.
Un astfel de ceas pentru Domnul fusese acela al ispitei.
Un astfel de loc era pustiul.
5 - Când te apropii de confruntările cu diavolul, simţi şi presimţi apropierea lui.
Ceva aproape ca fizic, te izbeşte şi te opreşte ameninţând şi înfiorând toată fiinţa ta.
Atunci simţi că în orice clipă,
că din orice parte
şi că în orice fel
te ameninţă un vrăjmaş neaşteptat,
o primejdie neprevăzută,
un rău puternic prezent.
6 - În apropierea diavolului ţi-e frică şi de lucrurile cele mai cunoscute
te temi şi pe căile cele mai umblate,
tremuri şi te cutremuri în orice colţ şi umbră
- pentru că eşti ameninţat mai mult ca oricând de prezenţa primejdioasă a răului pe care aproape îl vezi.
Numai postul şi rugăciunea îţi pot da atunci puterea să birui.
7 - Binecuvântat să fie Domnul care prin cunoaşterea Sa ne-a făcut să cunoaştem multe suflete de fraţi buni şi apropiaţi.
Prin aceste suflete iubitoare, Domnul Isus ne-a ajutat şi pe noi în multe stări grele
şi în multe ceasuri îndurerate.
8 - Frate, - unde poţi deschide o uşă, stăruieşte pentru fratele tău şi deschide-o pentru el!
Ca şi ţie, când vei avea tu nevoie, să ţi-o deschidă Dumnezeu îţi va trimite pe acela prin care ţi se va mijloci intrare acolo.
9 - Împrieteneşte-te cu slujitorii celor mari şi slujitorii Celui Mare.
Nu ştii când ai tu, sau alţii apropiaţi ai tăi nevoie de ei, ca să ajungi la cei pe care îi slujesc ei.
Şi mai ales la Cel pe care Îl cunosc ei.
Un portar sau un servitor fac uneori cât nici nu poţi să-ţi închipui.
Atunci gândeşte-te cât poate face unul care Îi este iubit şi preţuit lui Hristos-Dumnezeu!
10 - De multe ori chiar cele mai bune gânduri, au un rezultat dureros.
Ai vorbit şi ai lucrat cu gândul cel mai bun - şi totuşi până la urmă s-a întâmplat cu totul altfel.
Atunci îţi pare rău şi te învinuieşti că nu trebuia să fi făcut de la început nimic, chiar dacă ai făcut cu gândul cel mai bun.
Însă, nu trebuie să fie aşa. Ci dacă credem că un lucru este bun, şi este pornit din dragoste pentru Domnul Isus,
dacă scopul este de a fi mai lângă Domnul - şi a ajuta şi pe alţii să fie mai lângă El,
atunci chiar dacă se întâmplă ceva neprevăzut, care dă o întorsătură dureroasă lucrurilor
- linişteşte-te în încredinţarea că Dumnezeu le-a rânduit aşa, ca să se împlinească un Cuvânt al Lui, ori un plan al Său,
- sau o experienţă a noastră.
11 - Când laşi în inima ta să pătrundă frica, atunci ajungi în cea mai nenorocită stare.
Frica te anulează total - şi te face dintr-un leu curajos, un iepure speriat, gata s-o ia în orice clipă la fugă, ori încotro.
12 - Inimii fricoase îi pare că orice tufă e lup.
Că orice zgomot de frunză este o apropiere de fiară.
Că orice şanţ este o prăpastie.
Şi că orice pai poate fi un ciomag.
13 - Ce blestemată este ispita, şi ce criminal este diavolul.
Ce nemilos chinuieşte Satana,
şi cu ce plăcere ucigaşă aruncă el în ruşine şi în chinuri, un suflet bun şi credincios!
Ce necruţător şi urât este păcatul! Ajunge chiar şi numai unul singur, ca să nefericească o viaţă întreagă de frumuseţi duhovniceşti.
14 - Ce adânc arde urma amară chiar şi numai a unei singure căderi, peste viaţa ucenicului lui Hristos.
Toată strălucirea atâtor înălţări dinainte şi chiar de după nu reuşesc s-o cumpere deplin
şi să-l facă s-o poată uita.
Câtă grijă trebuie să avem a ne feri ca nici o astfel de urmă să nu rămână pe apostolia noastră în slujba lui Hristos!
15 - Dar, unde este locul unui ucenic adevărat când Domnul său este în suferinţă? - oare nu lângă El?
Unde trebuie să fie un slujitor credincios când Stăpânul lui este închis - oare nu este alături de Dânsul în închisoare?
şi ce trebuie să facă un om cinstit care a făcut un legământ, când ajunge în clipa hotărâtoare? - oare nu să şi-l ţină?
16 - Când suntem fricoşi, nici noi nu suntem ucenici ai lui Hristos.
Când suntem fricoşi e o nenorocire că purtăm numele de ucenici ai Domnului.
O, câtă ruşine au făcut lui Hristos şi Lucrării Sale, în faţa slujnicelor celor mai slabe, mulţi dintre cei ce altădată păreau plini de Hristos.
Dar ei erau plini de frică.
Vitejii lei ai lui Hristos, deveniseră nişte pisici miorlăitoare, care se linguşeau ruşinos, printr-o înjositoare milogeală la picioarele călăilor Lui!
Ce jalnică şi ruşinoasă prăbuşire!
Dumnezeule, fereşte-ne!
17 - Nu cumva eşti şi tu unul dintre ucenicii lui Isus, ajuns în strâmtorare?
- Dacă da, atunci fii vrednic de El!
- Dacă da, răspunde hotărât şi curajos, - nu miorlăitor!
- Dacă da, alege calea şi soarta Domnului tău!
Ocara lui Hristos va fi pentru tine o cinste veşnică.
Dar „achitarea” ta atunci poate fi o condamnare eternă.
18 - Când iei hotărârea să mergi după Isus, trebuie să fii cu grijă la orice pas pe calea vieţii şi în orice împrejurare.
Căci în toate părţile, vrăjmaşul a făcut căi lăturalnice.
Şi din toate părţile auzi îndemnuri să o iei pe una sau pe alta din rătăcirile pierzătoare!
Ţine-te strâns atunci de urmele Domnului tău.
19 - În vremi de ispitire, dintr-o parte te cheamă foloasele, din alta te împing pagubele.
Înspre una te îndeamnă o dorinţă, de alta te îndepărtează o teamă.
Şi deşi ai plecat cu cea mai frumoasă intenţie, te pomeneşti curând că te-ai împotmolit în cea mai ruşinoasă înfundătură.
Priveghează, şi te roagă mai dinainte, ca să nu cazi atunci.
20 - Petru, curajosul şi hotărâtul ucenic, s-a luat pe urmele lui Isus şi mergea după El, dar de departe (Matei 26, 58),
deci L-a urmat pe Isus de departe.
L-a urmat pe Isus prea departe.
De aceea a ajuns la uşă când era prea târziu.
De aceea a fost despărţit de El prea tare.
De aceea n-a ajuns lângă Isus, ci lângă nişte robi şi aprozi netrebnici, flecari şi primejdioşi.
Şi de aceea s-a pierdut şi de fratele său, care intrase cu Isus, alături de El, fiind atent la tot ce vorbeşte şi face Domnul lui.
Doamne Isuse, nu ne lăsa să ne depărtăm niciodată de Tine
nici de fraţii noştri care Te urmează suferind.
Amin.