Introducere
Traian Dorz - Cântările Eterne
... Domnul S-a plecat spre mine și m-a ascultat.
El m-a scos din groapa pieirii și mi-a pus picioarele pe Stâncă... El mi-a pus în gură Cântarea Nouă, lauda eternă a Dumnezeului nostru.
Cântați Domnului o cântare nouă și veșnică... până la marginile pământului.
Și s-au proșternut înaintea Mielului având harfele și potirele de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
Și cântau o cântare nouă zicând: Vrednic ești Tu...
căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu Sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Și ai făcut din ei o Împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru...
Și am auzit venind din Cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic... și glasul era ca al celor ce cântă cu harfa... și cântau din harfele lor. Cântau o cântare nouă, înaintea Scaunului de Domnie.
Cântau o cântare nouă... și nimeni nu putea să învețe cântarea afară de cei care fuseseră răscumpărați.
Ferice de cei care își spală hainele ca să aibă drept la Pomul Vieții și să intre pe Porți în Cetate...