Introducere
Traian Dorz - Cântările Eterne
... Domnul S-a plecat spre mine şi m-a ascultat.
El m-a scos din groapa pieirii şi mi-a pus picioarele pe Stâncă... El mi-a pus în gură Cântarea Nouă, lauda eternă a Dumnezeului nostru.
Cântaţi Domnului o cântare nouă şi veşnică... până la marginile pământului.
Şi s-au proşternut înaintea Mielului având harfele şi potirele de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
Şi cântau o cântare nouă zicând: Vrednic eşti Tu...
căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu Sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Şi ai făcut din ei o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru...
Şi am auzit venind din Cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic... şi glasul era ca al celor ce cântă cu harfa... şi cântau din harfele lor. Cântau o cântare nouă, înaintea Scaunului de Domnie.
Cântau o cântare nouă... şi nimeni nu putea să înveţe cântarea afară de cei care fuseseră răscumpăraţi.
Ferice de cei care îşi spală hainele ca să aibă drept la Pomul Vieţii şi să intre pe Porţi în Cetate...