Învăţătura Oastei Domnului

Oastea Domnului, fiind o frăţietate de luptă duhovnicească născută în Biserica noastră dreptcredincioasă și având ca scop o mai puternică și vie trăire pentru dobândirea mântuirii sufletești, n-a avut și nu are o altă învăţătură decât aceea a Bisericii noastre strămoșești.

Dreptarul sfânt al dreptei învățături după Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Bisericii noatre a fost de la început și trebuie să fie până la sfârșit îndrumătorul și călăuzitorul Oastei Domnului.

Părintele Iosif Trifa, acest mare profet al lui Dumnezeu pentru vremile noastre, trimis în Biserica noastră și în poporul nostru pentru a face această răscolitoare mișcare duhovnicească numită Oastea Domnului, a mărturisit atât cu graiul cât și cu scrisul lui, că el a primit întru totul de la Duhul Sfânt toată lumina și călăuzirea după care să îndrume această uriașă Lucrare evanghelică a lui Hristos Mântuitorul nostru.

Toate învăţăturile din cărţile şi foile scrise de el timp de 15 ani de zile, de la înființarea Oastei Domnului la Anul Nou 1923 și până la 12 Februarie 1938, data când el a trecut la Domnul - sunt întemeiate numai și numai pe Cuvântul Sfintelor Scripturi şi pe îndrumările Sfinţilor Părinţi Bisericești.

Aceasta pentru a-și împlini cu toată credincioșia sfânta lui datorie față de dreapta învățătură în care era convins. Și pentru a lega și sufletele noastre, ale tuturor copiilor lui sufletești, de această Stâncă mântuitoare și neclintită care este singurul Adevăr mântuitor între noi.

În tot ce a învăţat și a trăit părintele Iosif, el a urmat îndeaproape învățătura și pilda marilor săi înaintaşi, profeții și părinții noștri în Hristos - mai ales ale sfântului apostol Pavel şi a sfântului Ioan Gură de Aur.

Aceşti doi mari și viteji ostaşi ai lui Iisus Biruitorul şi Mântuitorul i-au fost părintelui Iosif model de luptă şi de apostolie, de la începutul preoţiei lui din 1911 şi până la sfârşitul vieţii sale în 1938.

Toată uriaşa lui luptă și operă cu minunatul rod al Oastei Domnului, care numără sute de mii de suflete întoarse la Dumnezeu și născute din nou prin Evanghelia și puterea Duhului Sfânt, în ţara noastră şi mult peste hotarele ei, sunt o minunată dovadă a asemănării lui cu marii săi înaintaşi. Și o puternică mărturie despre roadele vii și sfinte cu care Duhul lui Hristos Mântuitorul nostru a binecuvântat și binecuvintează munca și jertfa lui.

Viaţa părintelui Iosif, care s-a asemănat atât de mult cu viaţa acestor mari profeți ai lui Dumnezeu, precum s-a asemănat şi moartea lor, îl aşează pe totdeauna, prin adevărul şi roadele aduse de acestea, în rândul acestor mari trimiși ai lui Hristos Domnul nostru, făcându-l vrednic de o prețuire deosebită și de o ascultare deplină din partea fiecăruia dintre noi.

De aceea, pentru noi care prin el am fost chemaţi și aleși să ne aflăm și să ne ducem până la capăt mântuirea noastră, potrivit învăţăturilor propovăduite de el, în Oastea Domnului, în care de bunăvoia noastră am intrat, - cunoașterea și urmarea întocmai a acestor învățături este de cea mai mare însemnătate.

Pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos noi mergem pășind după sfântul Pavel, după sfântul Ioan Gură de Aur și după părintele nostru Iosif Trifa, care, pentru noi, rămâne ascultat și prețuit îndată după aceștia. Precum ne poruncește Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu care zice: Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu, uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire - și urmațile credința (Evrei 13, 7).

Pentru noi, cei din Oastea Domnului, pe care Lucrarea aceasta inițiată de el ne-a adus la Hristos, el rămâne pe totdeauna părintele nostru sufletesc și marele binefăcător prin care Dumnezeu ne-a scos din întunericul păcatelor la lumina Evangheliei Sale vii şi minunate şi de sub robia satanei la slobozenia Harului Său ceresc.

De aceea nimeni şi nimic nu-l va putea scoate din inima şi din dragostea noastră. După cum nu ni-i va putea scoate nici pe tatăl și mama noastră care ne-au născut. De învăţăturile şi de dragostea lui nu ne va putea despărți (şi nu tebuie să ne poată despărți) nimeni niciodată.

În fața ochilor sufletului nostru, acești trei mari sfinți ai lui Dumnezeu şi viteji ostași ai lui Hristos - bineînţeles, păstrând sfânta ordine de timp și de importanță a lor, potrivit harului și chemării dăruite fiecăruia din cer - sunt și vor rămânea pe veci nedespărțiți.

Ei sunt ca un lanț de aur care ne leagă de Hristos şi prin care noi ne ținem strânși pe totdeauna de Crucea şi Lucrarea Lui. Nimeni nu va putea rupe acest lanț sfânt niciodată, fiindcă el a fost închegat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea despărți Oastea Domnului, ca lucrare a Harului lui Dumnezeu, de pilda şi urmarea acestor trei mari părinți și învăţători ai noştri în Iisus Hristos Domnul nostru.

Cuvintele lor au fost şi vor fi pe totdeauna cele mai luminoase îndemnuri şi îndrumări după care ne vom călăuzi totdeauna gândurile şi paşii noştri trupești și sufleteşti. Tot ce fac şi tot ce vor face ostașii Domnului trebuie să fie potrivit întru totul după dreptarul învăţăturilor şi a pildei vieții acestor sfinți, după cum ne scrie și ne poruncește Sfânta Scriptură.

Toate problemele noastre de viață personală, ori familială, ori de adunare, noi dorim şi suntem datori să le rezolvăm numai ascultând de aceste învăţături.

De aceea în fruntea fiecărel probleme am aşezat mai întâi porunca Sfintelor Scripturi, apoi a Părinţilor Bisericești, iar apoi a părintelui Iosif şi numai potrivit unității depline a acestora am tras învăţămintele și am fixat practic felul în care noi credem şi urmăm.

Astfel că tot ce se așează ca o poruncă frățească este numai o urmare de la sine a ascultării noastre de cuvintele acestora. Pentru ca acei care doresc să asculte, să vadă că nu ascultă de oameni, ci de Dumnezeu (Matei 10, 40; Luca 10, 16; Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; 1 Tes. 2, 13). Iar cei ce nu vor vrea să se supună, să vadă de asemenea că nu oamenilor, ci lui Dumnezeu nu se supun.

Toate îndatoririle noastre reies clar, din poruncile arătate. Însuşi Dumnezeu ni le cere şi deci în fața Lui va avea de dat răspuns cutremurător fiecare dintre noi pentru neascultarea sa. Şi tot aşa, de la Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, îşi va primi lauda şi răsplata fiecare dintre noi, care din dragoste se supune şi ascultă de aceste îndrumări mântuitoare.

Preabunul şi Preadulcele nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, Te rugăm fierbinte să binecuvintezi cu harul Tău cel ceresc și cu roadele Sfântului Duh pe toți acei care cu frică de Dumnezeu, cu credinţă și cu dragoste se vor apropia de Tine, căutând iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului lor prin Lucrarea Oastei Tale.

Binecuvintează hotărârea şi legământul lor pus cu Tine în această Frățietate sfântă și ajută-i să împlinească întocmai toate aceste învăţături pe care Tu ni le-ai lăsat, spre mântuirea noastră, în Oastea Ta.

Binecuvintează-i cu o răsplată veşnică pe toți acei care, cu un cuget curat și cu smerenie neprefăcută, Te vor asculta şi urma pe Tine în dragostea şi unitatea frățească, ascultători şi statornici până la moarte.

Iar pe cei dintre noi care nu se vor mai supune acestor sfinte îndemnuri, ci vor căuta să tulbure și să dezbine Lucrarea Ta cea sfântă, mustră-i Doamne în bunătatea Ta, ca să-și vină în fire și să se cutremure de marele lor păcat și, întorcându-se, să se mântuiască și ei.

Iar dacă unii nu vor vrea şi până la urmă se vor tot împotrivi făcând răul, îndepărtează-i Tu Doamne din Lucrarea Ta, spre a nu zădărnici Cuvântul Tău şi spre a nu pierde mântuirea şi a altora.

Amin.