Învățătura Oastei Domnului

Oastea Domnului, fiind o frățietate de luptă duhovnicească născută în Biserica noastră dreptcredincioasă și având ca scop o mai puternică și vie trăire pentru dobândirea mântuirii sufletești, n-a avut și nu are o altă învățătură decât aceea a Bisericii noastre strămoșești.

Dreptarul sfânt al dreptei învățături după Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Bisericii noatre a fost de la început și trebuie să fie până la sfârșit îndrumătorul și călăuzitorul Oastei Domnului.

Părintele Iosif Trifa, acest mare profet al lui Dumnezeu pentru vremile noastre, trimis în Biserica noastră și în poporul nostru pentru a face această răscolitoare mișcare duhovnicească numită Oastea Domnului, a mărturisit atât cu graiul cât și cu scrisul lui, că el a primit întru totul de la Duhul Sfânt toată lumina și călăuzirea după care să îndrume această uriașă Lucrare evanghelică a lui Hristos Mântuitorul nostru.

Toate învățăturile din cărțile și foile scrise de el timp de 15 ani de zile, de la înființarea Oastei Domnului la Anul Nou 1923 și până la 12 Februarie 1938, data când el a trecut la Domnul - sunt întemeiate numai și numai pe Cuvântul Sfintelor Scripturi și pe îndrumările Sfinților Părinți Bisericești.

Aceasta pentru a-și împlini cu toată credincioșia sfânta lui datorie față de dreapta învățătură în care era convins. Și pentru a lega și sufletele noastre, ale tuturor copiilor lui sufletești, de această Stâncă mântuitoare și neclintită care este singurul Adevăr mântuitor între noi.

În tot ce a învățat și a trăit părintele Iosif, el a urmat îndeaproape învățătura și pilda marilor săi înaintași, profeții și părinții noștri în Hristos - mai ales ale sfântului apostol Pavel și a sfântului Ioan Gură de Aur.

Acești doi mari și viteji ostași ai lui Iisus Biruitorul și Mântuitorul i-au fost părintelui Iosif model de luptă și de apostolie, de la începutul preoției lui din 1911 și până la sfârșitul vieții sale în 1938.

Toată uriașa lui luptă și operă cu minunatul rod al Oastei Domnului, care numără sute de mii de suflete întoarse la Dumnezeu și născute din nou prin Evanghelia și puterea Duhului Sfânt, în țara noastră și mult peste hotarele ei, sunt o minunată dovadă a asemănării lui cu marii săi înaintași. Și o puternică mărturie despre roadele vii și sfinte cu care Duhul lui Hristos Mântuitorul nostru a binecuvântat și binecuvintează munca și jertfa lui.

Viața părintelui Iosif, care s-a asemănat atât de mult cu viața acestor mari profeți ai lui Dumnezeu, precum s-a asemănat și moartea lor, îl așează pe totdeauna, prin adevărul și roadele aduse de acestea, în rândul acestor mari trimiși ai lui Hristos Domnul nostru, făcându-l vrednic de o prețuire deosebită și de o ascultare deplină din partea fiecăruia dintre noi.

De aceea, pentru noi care prin el am fost chemați și aleși să ne aflăm și să ne ducem până la capăt mântuirea noastră, potrivit învățăturilor propovăduite de el, în Oastea Domnului, în care de bunăvoia noastră am intrat, - cunoașterea și urmarea întocmai a acestor învățături este de cea mai mare însemnătate.

Pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos noi mergem pășind după sfântul Pavel, după sfântul Ioan Gură de Aur și după părintele nostru Iosif Trifa, care, pentru noi, rămâne ascultat și prețuit îndată după aceștia. Precum ne poruncește Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu care zice: Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu, uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire - și urmațile credința (Evrei 13, 7).

Pentru noi, cei din Oastea Domnului, pe care Lucrarea aceasta inițiată de el ne-a adus la Hristos, el rămâne pe totdeauna părintele nostru sufletesc și marele binefăcător prin care Dumnezeu ne-a scos din întunericul păcatelor la lumina Evangheliei Sale vii și minunate și de sub robia satanei la slobozenia Harului Său ceresc.

De aceea nimeni și nimic nu-l va putea scoate din inima și din dragostea noastră. După cum nu ni-i va putea scoate nici pe tatăl și mama noastră care ne-au născut. De învățăturile și de dragostea lui nu ne va putea despărți (și nu tebuie să ne poată despărți) nimeni niciodată.

În fața ochilor sufletului nostru, acești trei mari sfinți ai lui Dumnezeu și viteji ostași ai lui Hristos - bineînțeles, păstrând sfânta ordine de timp și de importanță a lor, potrivit harului și chemării dăruite fiecăruia din cer - sunt și vor rămânea pe veci nedespărțiți.

Ei sunt ca un lanț de aur care ne leagă de Hristos și prin care noi ne ținem strânși pe totdeauna de Crucea și Lucrarea Lui. Nimeni nu va putea rupe acest lanț sfânt niciodată, fiindcă el a fost închegat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea despărți Oastea Domnului, ca lucrare a Harului lui Dumnezeu, de pilda și urmarea acestor trei mari părinți și învățători ai noștri în Iisus Hristos Domnul nostru.

Cuvintele lor au fost și vor fi pe totdeauna cele mai luminoase îndemnuri și îndrumări după care ne vom călăuzi totdeauna gândurile și pașii noștri trupești și sufletești. Tot ce fac și tot ce vor face ostașii Domnului trebuie să fie potrivit întru totul după dreptarul învățăturilor și a pildei vieții acestor sfinți, după cum ne scrie și ne poruncește Sfânta Scriptură.

Toate problemele noastre de viață personală, ori familială, ori de adunare, noi dorim și suntem datori să le rezolvăm numai ascultând de aceste învățături.

De aceea în fruntea fiecărel probleme am așezat mai întâi porunca Sfintelor Scripturi, apoi a Părinților Bisericești, iar apoi a părintelui Iosif și numai potrivit unității depline a acestora am tras învățămintele și am fixat practic felul în care noi credem și urmăm.

Astfel că tot ce se așează ca o poruncă frățească este numai o urmare de la sine a ascultării noastre de cuvintele acestora. Pentru ca acei care doresc să asculte, să vadă că nu ascultă de oameni, ci de Dumnezeu (Matei 10, 40; Luca 10, 16; Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; 1 Tes. 2, 13). Iar cei ce nu vor vrea să se supună, să vadă de asemenea că nu oamenilor, ci lui Dumnezeu nu se supun.

Toate îndatoririle noastre reies clar, din poruncile arătate. Însuși Dumnezeu ni le cere și deci în fața Lui va avea de dat răspuns cutremurător fiecare dintre noi pentru neascultarea sa. Și tot așa, de la Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, își va primi lauda și răsplata fiecare dintre noi, care din dragoste se supune și ascultă de aceste îndrumări mântuitoare.

Preabunul și Preadulcele nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, Te rugăm fierbinte să binecuvintezi cu harul Tău cel ceresc și cu roadele Sfântului Duh pe toți acei care cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste se vor apropia de Tine, căutând iertarea păcatelor și mântuirea sufletului lor prin Lucrarea Oastei Tale.

Binecuvintează hotărârea și legământul lor pus cu Tine în această Frățietate sfântă și ajută-i să împlinească întocmai toate aceste învățături pe care Tu ni le-ai lăsat, spre mântuirea noastră, în Oastea Ta.

Binecuvintează-i cu o răsplată veșnică pe toți acei care, cu un cuget curat și cu smerenie neprefăcută, Te vor asculta și urma pe Tine în dragostea și unitatea frățească, ascultători și statornici până la moarte.

Iar pe cei dintre noi care nu se vor mai supune acestor sfinte îndemnuri, ci vor căuta să tulbure și să dezbine Lucrarea Ta cea sfântă, mustră-i Doamne în bunătatea Ta, ca să-și vină în fire și să se cutremure de marele lor păcat și, întorcându-se, să se mântuiască și ei.

Iar dacă unii nu vor vrea și până la urmă se vor tot împotrivi făcând răul, îndepărtează-i Tu Doamne din Lucrarea Ta, spre a nu zădărnici Cuvântul Tău și spre a nu pierde mântuirea și a altora.

Amin.