O, adevăr, o, dragoste
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
O, Adevăr, ce greu ești astăzi
pentru atât de multe frunți
că mulți nu pot să te ridice
nici pân-la perii cel cărunți
şi pier prin mlaştina minciunii
întunecaţi şi răzvrătiți
ei, care-ar fi putut prin tine
să fie-atât de fericiţi.
O, Dragoste, şi tu ce grea ești
că multe inimi - până mor
nu izbutesc să te ridice
nici pân-la jumătatea lor
şi pier în viermăria urii
şi-n cel mai fioros ghețar
ei, care-ar fi putut prin tine
să guste-al cerului nectar.
O, Adevăr, oriunde te-aflu
îmi ești ca soarele cel drag
mereu spre tine-ntorc privirea
ca după cel mai dulce steag
de tine mi-am legat viața
pe veci de-aici şi până-n cer
învăţătura ta s-o caut
și-nţelepciunea ta s-o cer.
O, Dragoste, oricând mă afli
îmi vindeci câte-o rană grea
şi-n cea mai dulce-mbrăţişare
cuprinzi însingurarea mea
tu te-ai legat de-a mea viață
pe veci de-aici şi până-n cer
înlăcrimarea mea să-ți dărui
şi sărutarea ta s-o cer...