O, adevăr, o, dragoste
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
O, Adevăr, ce greu ești astăzi
pentru atât de multe frunți
că mulți nu pot să te ridice
nici pân-la perii cel cărunți
și pier prin mlaștina minciunii
întunecați și răzvrătiți
ei, care-ar fi putut prin tine
să fie-atât de fericiți.
O, Dragoste, și tu ce grea ești
că multe inimi - până mor
nu izbutesc să te ridice
nici pân-la jumătatea lor
și pier în viermăria urii
și-n cel mai fioros ghețar
ei, care-ar fi putut prin tine
să guste-al cerului nectar.
O, Adevăr, oriunde te-aflu
îmi ești ca soarele cel drag
mereu spre tine-ntorc privirea
ca după cel mai dulce steag
de tine mi-am legat viața
pe veci de-aici și până-n cer
învățătura ta s-o caut
și-nțelepciunea ta s-o cer.
O, Dragoste, oricând mă afli
îmi vindeci câte-o rană grea
și-n cea mai dulce-mbrățișare
cuprinzi însingurarea mea
tu te-ai legat de-a mea viață
pe veci de-aici și până-n cer
înlăcrimarea mea să-ți dărui
și sărutarea ta s-o cer...