A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileia și a găsit pe Filip, și i-a zis: Vino după Mine!
Dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în marele har că El ne-a iubit pe noi!
Toată mântuirea noastră de acum
și toată binecuvântarea veșnică ce va urma din aceasta
se datorește în întregime lui Isus.
Singurul nostru merit este că am întins mâinile să primim de la Domnul nostru Isus Hristos, această comoară nemaipomenită...
că am strigat din adâncul prăpastiei pierzării, să ne audă și să ne scape.
Că ne-am lăsat ridicați în staulul Său...
- Totuși ce mult este acest lucru!
Cât de mulți nu pot face și nu fac nici atât! Ba încă se împotrivesc și luptă contra mântuirii lor... Ce nenorocire este o astfel de stare!
Slăvit să fie Domnul însă, căci mila și iubirea Sa, face mereu totul pentru mântuirea noastră.
Mereu acesta este harul: Isus a găsit pe Petru și pe Andrei,
Isus a găsit pe Levi,
Isus a găsit pe Pavel
- Isus, pe ei, nu ei pe El!
Apoi prin ei, Isus a găsit pe cei din Ierusalim, din Rama, din Corint, din Asia, din Europa, din America, din Africa, din Australia...
până la marginea pământului. Și ale Bisericii Lui.
Isus a găsit și pe părintele Iosif. Iar apoi prin el ne-a găsit pe noi toți, cei din această binecuvântată Lucrare a Sa.
... Facă harul Domnului nostru Isus Hristos, ca prin această Lucrare să găsească și să aducă la cunoașterea și mântuirea Sa pe toți copiii noștri. Și pe toți urmașii lor, până în vecii vecilor.
Pe tot neamul nostru și pe toate neamurile lumii,
pentru ca nimeni să nu fie neaflat de Hristos și să nu moară nemântuit de El.
Facă harul Domnului ca această Lucrare a Domnului, să rămână pe totdeauna curată și vie precum a pornit de la începutul ei,
păstrând învățătura și Cuvântul Sfânt neschimbat,
pentru ca să fie binecuvântată în marea ei misiune, rânduită de Dumnezeu Însuși, în mod cu totul deosebit, s-o împlinească în locul unde la început a fost așezată și unde până la sfârșit trebuie să rămână.
Facă harul Domnului ca toți vestitorii acestei sfinte Lucrări, să fie bărbați plini de Duhul Sfânt și de roadele Lui, cu o minte sănătoasă, bine orientați pe calea învățăturii și cu o inimă curată, statornică în credință.
Ca astfel uniți cu toții în gânduri și în simțiri, să vorbească și să trăiască mereu la fel,
pentru izbânda soliei sfinte în slujba căreia trebuie să fie una cu toții, până la moarte.
Căci pentru nimic în lume n-are vreun drept și n-are vreo scuză nici unul din ei, să se dezbine de această unitate.
Nici prin cuvântul și nici prin fapta lor.
Mai bine să moară decât să se dezbine.
De când eram copil la țară îmi amintesc că la biserică stăteam mereu lângă strana cântăreților.
Acolo era un cântăreț bătrân care citea totdeauna în psalmul 50 nu: spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi! - ci spăla-mă-voi...
Adică nu: spăla-mă-vei Tu, ci spăla-mă-voi eu...
O, ce mare greșeală este aceasta!
Pe unele locuri poate se va mai citi încă tot așa. Dar nu mulți o bagă de seamă.
Mulți dintre cei care citesc sau ascultă viața întreagă așa, n-au băgat de seamă niciodată.
Numai o singură literă este schimbată, dar însemnătatea dintre înțelesuri este așa de departe cât cerul de pământ.
Mântuitorul nostru a spus sfântului apostol Petru: dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine (Ioan 13, 8).
Căci numai El Singur ne poate spăla. Cu Sângele Său Cel Sfânt vărsat pe Cruce pentru curățirea noastră (Efes. 1, 7; Evrei 9, 14; 1 Petru 1, 19; 1 Ioan 1, 7; Apoc. 7, 14).
Noi numai ne putem murdări. Dar de spălat numai El ne poate spăla. Numai Sângele Lui Sfânt!
Cântărețul bătrân de la strana copilăriei mele tot greșit cântase până la moartea sa... Și multă vreme după el au citit și alții tot așa.
Multă vreme am crezut și noi că nu-i nici o deosebire.
Până când ochii noștri cei dinăuntru au fost deschiși și Dumnezeu S-a îndurat de noi să ne facă să înțelegem.
Și să venim să ne spele El. Și să înnoiască din temelie și înțelegerea și simțirea prin sfânta naștere din nou, care este ca o înviere din morți (Efes. 2, 1-6),
ca o revenire de la păgânism! Asta înseamnă să fii primit de Hristos.
Dragă suflete, dacă și tu nu te lași atras de Domnul
și nu vii la El ca să te ridice și să te înnoiască El,
- nimeni și nimic nu te va mai putea spăla de păcatele tale.
Vei muri nemântuit și pierdut pe vecii vecilor.
și nimic altceva nu-ți spală sufletul de vina vieții trăite fără Dumnezeu... Cum nu poate spăla apa cea rece petele uleiului gros.
Nimic altceva nu poate îndepărta de pe conștiința ta, petele păcatului făcut și urmările lor veșnice.
- Numai Sângele Crucii lui Hristos.
Dar dacă prin pocăința ta sinceră și prin ascultarea de Hristos El te-a spălat și te-a izbăvit de povara acuzatoare a păcatelor tale, nimeni nu va mai putea ridica pâră împotriva ta niciodată (Rom. 8, 31-35).
Dă slavă lui Dumnezeu și nevoiește-te să te păstrezi mereu în credința ta curat și rodnic,
pentru a te putea bucura la sfârșitul vieții de răsplata mântuirii tale
și silește-te mereu să aduci și pe alții la această mare mântuire sfântă.
Dragă suflete, dacă într-adevăr Domnul te-a aflat și pe tine, spune pe cine a mai aflat El prin tine?
Pe cine ai mai adus tu la Dumnezeu?
Cine a mai venit din jurul tău la mântuire prin tine?
Iată, până la tine firul mântuirii a mers bine. Toți cei dinaintea ta și-au făcut datoria.
Dacă tu însă nu-l vei duce acest fir mai departe, dacă el se va rupe la tine, - toți cei care ar veni după tine, se vor pierde,
iar tu va trebui să răspunzi odată greu de tot pentru aceasta, înaintea lui Dumnezeu și a celor ce s-au pierdut din vina ta.
Doamne Isuse,
Îți mulțumim că ne-ai spălat și ne-ai înnoit și pe noi făcându-ne părtași harului mântuirii Tale.
Te rugăm ajută-ne să ne păstrăm mereu în acest dar și har,
până la sfârșitul luptei noastre pe pământ.
Și ajută-ne Te rugăm ca să fim și noi niște unelte și niște călăuze, prin care Tu să îndrepți pe alții spre Tine și mântuirea Ta.
Amin.