A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileia şi a găsit pe Filip, şi i-a zis: Vino după Mine!
Dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în marele har că El ne-a iubit pe noi!
Toată mântuirea noastră de acum
şi toată binecuvântarea veşnică ce va urma din aceasta
se datoreşte în întregime lui Isus.
Singurul nostru merit este că am întins mâinile să primim de la Domnul nostru Isus Hristos, această comoară nemaipomenită...
că am strigat din adâncul prăpastiei pierzării, să ne audă şi să ne scape.
Că ne-am lăsat ridicaţi în staulul Său...
- Totuşi ce mult este acest lucru!
Cât de mulţi nu pot face şi nu fac nici atât! Ba încă se împotrivesc şi luptă contra mântuirii lor... Ce nenorocire este o astfel de stare!
Slăvit să fie Domnul însă, căci mila şi iubirea Sa, face mereu totul pentru mântuirea noastră.
Mereu acesta este harul: Isus a găsit pe Petru şi pe Andrei,
Isus a găsit pe Levi,
Isus a găsit pe Pavel
- Isus, pe ei, nu ei pe El!
Apoi prin ei, Isus a găsit pe cei din Ierusalim, din Rama, din Corint, din Asia, din Europa, din America, din Africa, din Australia...
până la marginea pământului. Şi ale Bisericii Lui.
Isus a găsit şi pe părintele Iosif. Iar apoi prin el ne-a găsit pe noi toţi, cei din această binecuvântată Lucrare a Sa.
... Facă harul Domnului nostru Isus Hristos, ca prin această Lucrare să găsească şi să aducă la cunoaşterea şi mântuirea Sa pe toţi copiii noştri. Şi pe toţi urmaşii lor, până în vecii vecilor.
Pe tot neamul nostru şi pe toate neamurile lumii,
pentru ca nimeni să nu fie neaflat de Hristos şi să nu moară nemântuit de El.
Facă harul Domnului ca această Lucrare a Domnului, să rămână pe totdeauna curată şi vie precum a pornit de la începutul ei,
păstrând învăţătura şi Cuvântul Sfânt neschimbat,
pentru ca să fie binecuvântată în marea ei misiune, rânduită de Dumnezeu Însuşi, în mod cu totul deosebit, s-o împlinească în locul unde la început a fost aşezată şi unde până la sfârşit trebuie să rămână.
Facă harul Domnului ca toţi vestitorii acestei sfinte Lucrări, să fie bărbaţi plini de Duhul Sfânt şi de roadele Lui, cu o minte sănătoasă, bine orientaţi pe calea învăţăturii şi cu o inimă curată, statornică în credinţă.
Ca astfel uniţi cu toţii în gânduri şi în simţiri, să vorbească şi să trăiască mereu la fel,
pentru izbânda soliei sfinte în slujba căreia trebuie să fie una cu toţii, până la moarte.
Căci pentru nimic în lume n-are vreun drept şi n-are vreo scuză nici unul din ei, să se dezbine de această unitate.
Nici prin cuvântul şi nici prin fapta lor.
Mai bine să moară decât să se dezbine.
De când eram copil la ţară îmi amintesc că la biserică stăteam mereu lângă strana cântăreţilor.
Acolo era un cântăreţ bătrân care citea totdeauna în psalmul 50 nu: spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi! - ci spăla-mă-voi...
Adică nu: spăla-mă-vei Tu, ci spăla-mă-voi eu...
O, ce mare greşeală este aceasta!
Pe unele locuri poate se va mai citi încă tot aşa. Dar nu mulţi o bagă de seamă.
Mulţi dintre cei care citesc sau ascultă viaţa întreagă aşa, n-au băgat de seamă niciodată.
Numai o singură literă este schimbată, dar însemnătatea dintre înţelesuri este aşa de departe cât cerul de pământ.
Mântuitorul nostru a spus sfântului apostol Petru: dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine (Ioan 13, 8).
Căci numai El Singur ne poate spăla. Cu Sângele Său Cel Sfânt vărsat pe Cruce pentru curăţirea noastră (Efes. 1, 7; Evrei 9, 14; 1 Petru 1, 19; 1 Ioan 1, 7; Apoc. 7, 14).
Noi numai ne putem murdări. Dar de spălat numai El ne poate spăla. Numai Sângele Lui Sfânt!
Cântăreţul bătrân de la strana copilăriei mele tot greşit cântase până la moartea sa... Şi multă vreme după el au citit şi alţii tot aşa.
Multă vreme am crezut şi noi că nu-i nici o deosebire.
Până când ochii noştri cei dinăuntru au fost deschişi şi Dumnezeu S-a îndurat de noi să ne facă să înţelegem.
Şi să venim să ne spele El. Şi să înnoiască din temelie şi înţelegerea şi simţirea prin sfânta naştere din nou, care este ca o înviere din morţi (Efes. 2, 1-6),
ca o revenire de la păgânism! Asta înseamnă să fii primit de Hristos.
Dragă suflete, dacă şi tu nu te laşi atras de Domnul
şi nu vii la El ca să te ridice şi să te înnoiască El,
- nimeni şi nimic nu te va mai putea spăla de păcatele tale.
Vei muri nemântuit şi pierdut pe vecii vecilor.
şi nimic altceva nu-ţi spală sufletul de vina vieţii trăite fără Dumnezeu... Cum nu poate spăla apa cea rece petele uleiului gros.
Nimic altceva nu poate îndepărta de pe conştiinţa ta, petele păcatului făcut şi urmările lor veşnice.
- Numai Sângele Crucii lui Hristos.
Dar dacă prin pocăinţa ta sinceră şi prin ascultarea de Hristos El te-a spălat şi te-a izbăvit de povara acuzatoare a păcatelor tale, nimeni nu va mai putea ridica pâră împotriva ta niciodată (Rom. 8, 31-35).
Dă slavă lui Dumnezeu şi nevoieşte-te să te păstrezi mereu în credinţa ta curat şi rodnic,
pentru a te putea bucura la sfârşitul vieţii de răsplata mântuirii tale
şi sileşte-te mereu să aduci şi pe alţii la această mare mântuire sfântă.
Dragă suflete, dacă într-adevăr Domnul te-a aflat şi pe tine, spune pe cine a mai aflat El prin tine?
Pe cine ai mai adus tu la Dumnezeu?
Cine a mai venit din jurul tău la mântuire prin tine?
Iată, până la tine firul mântuirii a mers bine. Toţi cei dinaintea ta şi-au făcut datoria.
Dacă tu însă nu-l vei duce acest fir mai departe, dacă el se va rupe la tine, - toţi cei care ar veni după tine, se vor pierde,
iar tu va trebui să răspunzi odată greu de tot pentru aceasta, înaintea lui Dumnezeu şi a celor ce s-au pierdut din vina ta.
Doamne Isuse,
Îţi mulţumim că ne-ai spălat şi ne-ai înnoit şi pe noi făcându-ne părtaşi harului mântuirii Tale.
Te rugăm ajută-ne să ne păstrăm mereu în acest dar şi har,
până la sfârşitul luptei noastre pe pământ.
Şi ajută-ne Te rugăm ca să fim şi noi nişte unelte şi nişte călăuze, prin care Tu să îndrepţi pe alţii spre Tine şi mântuirea Ta.
Amin.