Isus a găsit un măgăruș, și a încălecat pe el, după cum este scris:
Aceasta o face Dumnezeu și pentru a se vedea limpede că nu omul ci că Dumnezeu este Acela care împlinește lucrul minunat ce se face, spre a se vedea că omul este numai o neînsemnată unealtă de care Dumnezeu Cel Atotputernic Se folosește, pentru împlinirea planului Său,
și pentru ca nu cumva, privirile să se oprească asupra uneltei văzute și nu asupra Stăpânului Nevăzut.
Pentru intrarea în Ierusalim, Domnul Isus a găsit un asin tânăr, pe care nu încălecase încă nici un om (Marcu 11, 2).
Ce minunat înțeles are tot ce face și tot ce cere Hristos.
În slujba Lui Dumnezeiască, Hristos a căutat mereu suflete tinere, fiindcă El are mereu nevoie numai de suflete predate Lui neîncălecate încă de robii omenești,
de suflete neîntinate de stricăciunea omenească...
de suflete tinere care să nu fi fost înhămate la nici una din ideile și sistemele vinovate sau nebune ale păcatului...
de tinerii hotărâți care să nu se fi făcut robii oamenilor și nici purtători ai întinăciunilor lor.
O, ce Stăpân și Domn Slăvit, pentru un tânăr predat Lui, este Împăratul Hristos!
O, ce triumfală intrare în istorie și în viață, poate da Hristos, oricărui tânăr care este în stare să-L poarte triumfal pe El, printre oameni!
Ce minunat este gândul că Hristos găsește totdeauna unealta potrivită pentru orice lucrare pe care dorește s-o facă!
Tânărul asin, liber de orice obligații omenești, care era gata să-L poarte frumos și vrednic pe Isus, era mai dinainte pregătit.
Trebuia numai ca ucenicii care aveau datoria și misiunea să-l aducă la Isus, să-și facă slujba lor de a-l dezlega pe tânărul purtător de Hristos, de la ușa la care era legat (Marcu 11, 4).
Și de a-l aduce la Domnul...
Acesta va purta apoi și poverile lor a ucenicilor care l-au adus aruncate asupra lui. Și va purta frumos și povara lui Hristos Împăratul lor (Matei 11, 29-30).
El va purta toate aceste poveri cu ușurință și cu voioșie pentru dragostea și bucuria slujirii Mântuitorului,
căci curăția și dragostea tinereții pusă în slujba lui Isus n-o poate covârși niciodată.
Ce unealtă smerită și ascultătoare a găsit Dumnezeu și pentru intrarea Lucrării Oastei Domnului în Biserica și în poporul nostru!
După ce l-a dezlegat pe părintele Iosif de la ușa unde era legat, în satul său și în familia sa,
în ce slujbă minunată l-a folosit!
Ce triumfal a intrat Hristos în istoria noastră, prin acest uriaș și tânăr slujitor al Său care n-avea decât ceva peste treizeci de ani, vârsta Mântuitorului, când a început în poporul nostru o lucrare fără seamăn din veacurile primare, în Biserica noastră și în inimile noastre.
Prin această unealtă smerită dar binecuvântată, ce lucrare uriașă a făcut Hristos, dacă el s-a pus cu toată ascultarea sa numai în slujba lui Dumnezeu pentru noi, și în slujba noastră pentru Dumnezeu!
De multe ori suntem îngrijorați pentru Domnul și ne gândim ca ucenicii Lui, neștiind cum să facem și ce va fi.
De unde să luăm asinul? - își vor fi zis și acum tot așa de îngrijorați!
Ucenicii se frământă, dar Domnul stă liniștit.
El știe în orice împrejurare sau trebuință - și timpul și mijlocul de care Se va folosi pentru slava Sa și împlinirea Lucrării Sale.
O, și noi ne frământăm adeseori gândindu-ne cine va duce mai departe, spre Ierusalim, spre Ținta cerească Lucrarea Domnului,
și cine va mai purta, în chip vrednic, înainte spre sfânta ei împlinire, Solia Lui adusă până aici atât de frumos.
- Dar dacă noi am avea gândul lui Hristos și încrederea puternică și nădejdea neclintită în Dumnezeu,
și dacă L-am cunoaște deplin pe Atotputernicul Isus Biruitorul și Împăratul nostru nu ne-am prea frământa cu aceste temeri,
fiindcă ne-am aduce aminte că El Însuși a avut grijă totdeauna și a știut să-Și aleagă pe tânărul purtător, cu care va merge mai departe, până va intra în Ierusalimul Său Slăvit, cu toți cei ce-L urmează pe El.
La timpul potrivit îl va dezlega de acolo de unde îl știe că este legat acum
și-l va folosi, în fruntea celorlalți,
pentru cea mai grea slavă a Sa,
după cum a știut afla și folosi și în trecut pe alții la timp.
Slavă Ție Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos,
Ție, care cu Dumnezeiască Înțelepciunea atotcunoscătoare, Ți-ai ales totdeauna uneltele smerite dar binecuvântate, de care Te-ai folosit în marile evenimente ale istoriei pentru slujba și slava Ta.
Slavă Ție care Te-ai folosit pentru intrarea în timp și în locul nostru, de un vas atât de modest, dar atât de minunat cum a fost părintele Iosif, cel smerit dar curat cu toată inima lui.
El ni Te-a adus, ca să Te cunoaștem și să ne putem bucura atât de mult de Tine și prin Tine.
Te rugăm Doamne Isuse îngrijește cu aceeași bunătate și pe mai departe, și găsește mereu uneltele și vasele cele mai smerite dar mai curate, prin care să mergi mai departe, prin toate timpurile până la Sfârșit
și prin toate locurile până la marginile pământului,
pentru ca toți oamenii să Te cunoască,
să Te întâmpine,
și să Te primească cu bucurie în inimile, în viețile și în cetățile lor, spre a-i face fericiți pe toți prin primirea și mântuirea Ta.
Amin.