Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
Temelia hranei şi vieţii este pâinea. Orice fel de hrană este însoţită de pâine şi se reazemă pe ea.
Pâinea este o hrană universală. Toate celelalte mâncări se schimbă de la un popor la altul, de la o regiune la alta, de la un gust la altul. Dar pâinea rămâne aceiaşi pentru toţi şi peste tot.
Pâinea este o hrană pentru toate vârstele. Celelalte mâncări omul le schimbă sau le lasă. Cu toate celelalte mâncări omul se poate plictisi sau poate să se îmbolnăvească. Dar pâinea este necesară nu numai în orice zi şi la oricine, dar şi la orice vârstă a vieţii omului. Ea îi ţine omului viaţa, şi nu-i face rău niciodată.
Pâinea poate chiar şi singură să ţină viaţa cuiva. Toate celelalte mâncări au numai un anumit fel de hrană în ele. Dar pâinea cuprinde în ea tot ceea ce trebuieşte organismului nostru. Omul şi-ar putea ţine viaţa îndeajuns numai şi numai cu pâinea goală, pe când cu alt aliment singur nu ar putea-o face.
Nici un fel de mâncare nu te satură cu adevărat, dacă a fost fără pâine.
Cu pâinea nu te urăşti niciodată. De prăjituri te saturi, cozonac nu doreşti mult timp. Cu cele mai gustoase mâncări te urăşti. Dar cu pâinea nu. Zilnic o întrebuinţezi, zilnic o cauţi, zilnic o doreşti.
Gustul pâinii e simplu ca al apei şi ca al aerului. Dar în ele este viaţa şi puterea lumii...
O, cu Hristos este tot aşa. Dar nespus mai mult decât atât. După cum este nespus mai mult sufletul decât trupul. Viaţa veşnică decât aceasta. Şi lucrurile care nu se văd decât cele care se pot vedea.
Hristos e Unica Pâine care poate da viaţa,
Miezul şi Hrana prin care se ţin toate şi trăiesc toţi
şi fără de care totul e gol, e mort, e uscat şi e rece.
Şi totuşi, în timp ce după pâinea trupească aleargă toţi oamenii, se luptă, fac revoluţii, varsă sânge şi sunt în stare să moară sau să omoare, nu-i de mirare oare că după Hristos şi după hrana Sa nu se jertfeşte aproape nimeni?
Eu sunt Pâinea Vieţii, a spus Isus...
Când s-a spus Cuvântul acesta a fost un moment tot atât de însemnat ca şi atunci când s-a spus: Să fie lumină.
Căci pâinea este lumină. Şi lumina este pâine. Amândouă sunt viaţa.
Numai Dumnezeu poate vorbi aşa, pentru că numai El este Viaţa.
Cine altul a mai grăit vreodată astfel?
Cine a mai putut îndrăzni vreodată pe pământ să spună asemenea cuvânt, afară de Hristos, care este Dumnezeu Însuşi,
El Izvorul Vieţii care ţine viaţa Universului?
Cine oare s-a mai putut sau se va mai putea ridica în faţa omenirii să spună: eu sunt pâinea... şi Istoria să nu-l pălmuiască?
Nimeni altcineva decât Hristos-Dumnezeu!
Fiindcă toţi oamenii mari ai pământului, oricât de mari au fost, n-a fost unul să nu-şi recunoască slăbiciunile şi mărginirea sa.
Dintre toţi oamenii care au fost într-adevăr mari pe lume, n-a fost nici unul care să nu-şi dea până la urmă seama şi să nu recunoască public slăbiciunile şi nedesăvârşirea sa.
Numai Domnul Isus Hristos a putut spune că El este Pâinea...
Necesar ca pâinea,
bun ca pâinea,
hrănitor ca pâinea,
O, gloate ale tuturor veacurilor, binecuvântaţi pe Dumnezeu şi-I mulţumiţi.
- vă este şi vă poate fi potolită şi îndestulată deplin în Isus Hristos - Mântuitorul lumii.
De-ajuns în toate şi pentru toţi câţi vreau să vină la El.
De-ajuns ca lumina şi ca aerul,
ca apa şi ca pâinea.
Cine merge numai până la Moise, va flămânzi iarăşi şi iarăşi.
Şi cine merge până la Mahomed sau la Budha,
şi cine merge până la Kant, la Voltaire sau la Shakespeare,
sau până la Dante, până la Beethoven, până la Napoleon.
Şi cine merge până la bani, până la distracţii, până la sport.
Şi cine merge numai până la sinagogi, la temple, la moschei sau chiar şi numai până la biserici şi adunări, dar nu până la Isus.
Şi cine merge numai până la predici, la conferinţe, la concerte, - toţi aceştia vor flămânzi iarăşi şi iarăşi.
Numai cine vine până la Hristos, nu va flămânzi niciodată!
O Doamne Isuse Hristoase, Viaţa trupurilor şi ale sufletelor noastre,
Slavă Numelui Tău pentru binefacerile şi dărnicia îmbelşugată cu care Tu îndestulezi mereu şi ţii viaţa noastră şi a lumii întregi.
Te rugăm deschide ochii tuturor oamenilor din toate ţările, din toate limbile, din toate continentele şi din toate vremurile,
să Te cunoască pe Tine Dumnezeul Adevărat şi Viaţa Veşnică
şi să Te ceară cu foame şi sete după puterea şi bucuria mântuitoare care este în Tine
şi de care fiecare din noi avem nevoie pentru viaţa aceasta şi pentru cealaltă.
Amin.
+
Rugăciunea e izvorul înfrânării şi blândeţii
ea e harul bucuriei şi al mulţumirii vieţii.