După aceea, S-a coborât la Capernaum, împreună cu mama,
frații și ucenicii Lui; și acolo n-au rămas multe zile.
Într-o vreme și într-o împrejurare în familia Sa, Mântuitorul a venit să locuiască în Capernaum (Matei 4, 13).
S-a mutat din Nazaret împreună cu Mama Sa, desigur după moartea dreptului Iosif, în Capernaum, la ruda Mamei Lui, la Maria lui Cleopa (Ioan 19, 25).
Neavând cu cine să o lase pe Mama Sa, iar El trebuind să înceapă lucrarea pe care venise să o facă, au venit să locuiască în familia acestei apropiate rudenii, devenind membrii ai acestei familii care avea fii și fiice.
Faptul că cei din Nazaret se întreabă: Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei? - arată că toți Îl cunoșteau pe Domnul Isus numai ca Fiul Mariei,
dreptul Iosif nemaifiind demult,
iar fiii ceilalți ai familiei la care se duseseră Isus cu Mama Sa, se împrăștiaseră prin căsătorii până în Nazaret (Marcu 6, 3),
și erau socotiți de-acum ca frații lui Isus, din pricina timpului îndelungat de când locuiau laolaltă, ca o singură familie.
Din felul cum s-au purtat față de Domnul foștii Lui concetățeni,
când, mai târziu, chemat poate chiar de rudele Mamei Sale, S-a dus într-un Sabat în Sinagoga din Nazaret ca să le propovăduiască Evanghelia, -
- se vede limpede ce suflete de oameni răi trăiau și acolo.
Poate chiar din pricina multor necazuri și greutăți pe care le va fi avut din partea lor, a fost nevoit Isus și Mama Sa să părăsească Nazaretul mutându-Se în familia lui Cleopa care avea o inimă credincioasă și iubea pe Dumnezeu (Luca 24, 18).
Răi peste măsură trebuie să fi fost o parte din locuitorii Nazaretului. Și rău trebuie să se fi purtat și față de Domnul Isus cât a locuit ca străin la ei.
Câte reclamații și pâre vor fi făcut ei la stăpânire împotriva Lui!
Câte vorbe rele și neadevărate vor fi răspândit ei despre El!
Câte porecle și batjocuri nu-I vor fi găsit.
Unii vor fi uneltit să-L bată și să-L omoare, căci doar se pricepeau la așa ceva. Și nu se fereau s-o facă, după cum s-au și dovedit (Luca 4, 29).
Sărmanii oameni răi! Ce nenorociți sunt cei care au o inimă rea și necredincioasă!... (Evrei 3, 12).
Ea îi departă de Dumnezeu și îi desparte de semeni.
Dumnezeu este lângă ei! Îi caută, îi iubește, a venit până la satul lor și în casele lor, ca să le aducă mântuire,
- dar inima lor rea îi desparte de El și-L alungă de la ei.
Fac tot ce pot ca să scape de El și să-L scoată afară dintre ei.
O, cât de mulți alții ar fi dorit să aibă acest har și nu l-au avut pe Domnul la ei!
Odată Domnul tot a plecat din Nazaret... Și-a lăsat acolo tot ce-a avut, a luat pe Mama Lui într-o zi și S-a dus la alții, care L-au primit cu bucurie și L-au urmat cu dragoste.
A mai trecut odată pe la ei mai târziu, ca să-i încredințeze că El nu S-a schimbat și nu le poartă nici un gând rău ci numai milă și iubire. Că, îi caută din nou după tot răul care i L-au făcut.
Și mai încearcă odată să-i trezească.
Dar cei răi rămăseseră tot așa răi cum fuseseră de la început.
Prietenii Lui din Nazaret vedeau aceasta cu inima strânsă de durere, dar și ei vor fi avut destul de mult de suferit pentru Domnul de la ceilalți.
Doamne Isuse, Domnul nostru Iubit...
și noi locuim adesea ca niște străini în cetățile noastre, din pricina Numelui Tău.
Adesea ne urăsc și pe noi și ne prigonesc alungându-ne dintr-o cetate în alta, cei între care trebuie să trăim pe lume.
Ajută-ne Te rugăm ca oricâte case și cetăți ar trebui să părăsim și să schimbăm în această scurtă și zbuciumată existență pe pământ,
să nu Te părăsim niciodată pe Tine și nici să nu schimbăm credința pe care ne-ai dat-o Tu odată pentru totdeauna (Iuda 3).
Purtând în inima noastră amintirile inimilor scumpe care ne-au iubit și mângâiat în vremea când locuiau lângă noi,
- să ne rugăm mereu pentru mântuirea celor care ne îngreuiază și mai mult viața și așa destul de grea, pe care o duceam atunci.
Cu atât mai mult cu cât știam bine că pe unii nu-i vom mai revedea niciodată.
Amin.