Isus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru.
Cu toate că starea celor care vorbeau împotriva Domnului era din ce în ce mai rea,
iar împotrivirea lor faţă de Dumnezeu era din ce în ce mai evidentă şi duşmănoasă,
Mântuitorul continua să le răspundă cu aceeaşi blândeţe ca şi înainte,
dar tot aşa de categoric şi de hotărât.
Fără să înceteze în faţa ameninţării, din frică,
şi fără să tacă în faţa răutăţii, din mânie.
Fără să cedeze în faţa împotrivirii, din laşitate
şi fără să Se retragă în faţa violenţei din teamă, Mântuitorul le spunea mereu
şi le spunea liniştit tot ce avea de spus la fiecare om
şi la fiecare întrebare sau răspuns al tuturor.
Şi aşa le va spune şi în viitor, până când va veni clipa ca toţi vrăjmaşii Săi şi orice gură, să amuţească în faţa Lui (Apoc. 1, 7).
Vrăjmaşii lui Dumnezeu se înfurie, spumegă, înjură şi strigă, iar Hristos stă nemişcat în faţa lor şi-i răspunde fiecăruia, senin şi liniştit, dar hotărât şi categoric.
Răspunsul Lui totdeauna lămureşte o problemă,
dezleagă un nod
şi zugrăveşte o stare,
căci Adevărul totdeauna luminează astfel.
Ce luminoase sunt cuvintele care ies din gura lui Hristos!
Fiecare vorbă este ca o lumină ce întregeşte un soare,
ca un mărgăritar frumos ce întregeşte o clădire cerească,
şi ca un bloc ce întregeşte o coloană...
Fiecare răspuns al Domnului este ca sunetul unui clopot de argint, la o lovitură.
Chiar şi lovitura dură care a primit-o şi care a provocat acel răspuns, apare înconjurată de frumuseţea şi limpezimea răspunsului Său,
mult mai puţin aspră.
Provocările iudeilor L-au făcut pe Domnul să vorbească atât de limpede, despre Unitatea Lui cu Tatăl Ceresc.
Şi despre Dumnezeirea Sa care exista mai înainte de a fi Avraam.
Căci şi lui Avraam El îi făcuse făgăduinţa pe care acesta o văzuse doar de departe numai prin credinţă, dar de dragul căreia el a trăit ca un străin şi călător pe pământ (Evrei 11, 13).
Iar martorul credincios - ucenicul iubit - auzind aceste scumpe cuvinte, le-a păstrat în inima lui iubitoare, lăsându-ni-le şi nouă apoi, ca pe o stâncă şi o nădejde neclintită, pe care ne putem bizui deplin şi pe totdeauna - şi anume că:
Hristos Isus, Mântuitorul nostru, este Dumnezeu, Una cu Tatăl şi Unul cu El,
El Însuşi ne-a spus aceasta şi ne-a adeverit-o puternic şi repetat,
căci credinţa noastră în El trebuie să fie neclintită.
Slăvit să fie Numele Tău Isuse Hristoase, Domnul şi Dumnezeul nostru,
care cu atâta bunătate şi limpezime Te-ai îndurat să ne răspunzi şi nouă,
iar în răspunsul Tău ne-ai dat atâta bucurie şi lumină.
Te rugăm răspunde mereu şi cu bunătate tuturor rugăciunilor noastre
şi împlineşte cu grabă toate cele ce ne sunt de lipsă după voia Ta,
spre propăşirea Evangheliei şi a Bisericii Tale,
spre bucuria Lucrării Tale,
spre slava Numelui Tău.
Dar răspunde Te rugăm şi vrăjmaşilor Tăi, după puterea lor, fiecăruia pe rând, şi tuturor, fără întârziere.
Din toată inima aşezăm la picioarele Tale toate aceste rugăciuni pe care Ţi le aducem cu credinţă
şi ne rugăm Ţie Dumnezeul nostru, să le împlineşti răspunzându-ne cu bunătate şi grabă la toate.
Amin.