Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
Iată cea mai dureroasă priveliște: Isus legat.
Iată cea mai nefericită lucrare a oamenilor pentru propria lor osândire.
Iată cea mai vinovată purtare a lumii față de Mântuitorul ei, față de Singurul ei Mântuitor:
- Isus legat.
- Fiul Stăpânului viei, venea la moștenirea Sa, pentru a readuce pe lucrătorii nesupuși, la ascultarea cea mai bună spre a nu fi nimiciți de dreptatea pe care o călcaseră. Și de neascultarea lor împotriva Stăpânului.
Dar Fiul care venea să-i împace pe cei împotrivitori cu Tatăl și pe Tatăl cu ei - a sfârșit prin a fi legat,
și scos afară din via Lui
De când Isus spusese pilda aceasta,
care era chiar profeția celor ce aveau să se întâmple cu El din viitorul cel mai apropiat și până în cel mai depărtat,
preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El.
L-ar fi prins și L-ar fi legat ei chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod.
Da, și chiar împotriva lor o și spusese.
Ce dureroasă realitate este că în lumea aceasta Isus este mereu legat, cel mai adesea chiar de cei ce trebuia să-L dezlege...
Isus este mereu scos din via Sa,
despărțit de gloatele Sale flămânde după El,
luat dintre oamenii dornici după mântuirea Lui,
închis dintre sufletele care Îl doresc,
acoperit de privirile care Îl caută cu lacrimi și cu durere.
Și tocmai de către acei care ar trebui să-L primească cu bucurie, tocmai ei Îi pregătesc funii și cruce.
Tocmai aceia care ar trebui să-L ducă în mijlocul viei Sale, să-I arate roadele ei frumoase pregătite pentru El, bunul Stăpân care a sădit-o, care a împrejmuit-o, care are singurul drept asupra ei, Domnul, că via este numai a Lui (Isaia 5, 2).
- Tocmai ei, Îl leagă. Tocmai ei Îl scot. Tocmai ei Îl ucid.
Pricepuseră ce spusese Isus,
pricepuseră foarte bine și altădată că ei sunt cei despre care Isus spusese că stau pe scaunul lui Moise, dar cu purtarea lui Faraon. Că leagă nevinovăția și dezleagă desfrâul,
că leagă pe cei credincioși și dezleagă pe cei nelegiuiți.
Că leagă Adevărul și dezleagă prefăcătoria.
Aveau într-adevăr puterea de a lega și dezlega.
Dar dezlegau păcatul și legau pe Isus,
pentru folosul cărnesc, lumesc și drăcesc. Și împotriva voii Dumnezeului Cel Adevărat.
Fiindcă Hristos propovăduiește dreptatea tuturor, cei nedrepți și hrăpăreți vor căuta totdeauna să-L prindă și să-L lege.
Fiindcă vrea să izbăvească pe cei asupriți, de aceia cei asupritori Îl vor urmări mereu și Îl vor lega. Pentru ca El să nu poată scăpa din robia lor, pe cei exploatați de ei.
Hristos este lumină, de aceea cei care au folos din întuneric, vor căuta mereu să-L lege și să-L ascundă sub obroacele lor.
Ce strâns legat este Hristos și azi, în atâtea locuri din via Sa, din lumea Sa, din omenirea Sa.
Unii L-au legat cu lanțurile nepăsării necredincioase.
Alții L-au legat cu funiile bine împletite ale unor reguli și obiceiuri înguste,
cu rânduieli și metode sectariste,
cu legi și regulamente formaliste și interesate,
toate atât de bine puse la punct și atât de meșteșugit lucrate, încât Isus să nu mai poată fi slobod acolo niciodată la suflete.
Și sufletele să nu mai poată ajunge niciodată la Hristos.
Ce minunate închisori au știut oamenii să-I facă lui Isus.
Și ce frumoase sunt funiile cu care oamenii știu foarte bine să-L lege pe El.
Slăvit să fie Domnul că în toate satele și orașele lumii,
între toate popoarele omenirii,
în vreo formă sau alta,
- se găsesc biserici, temple, sinagogi, case de adunare și de rugăciune,
- în care în vreun fel sau altul oamenii se duc,
mai des sau mai rar,
să-L vadă sau să-L audă pe Dumnezeu.
Dar într-un anumit fel, toate aceste lăcașuri nu sunt ele oare și tocmai niște frumoase închisori în care Isus este un Scump Prizonier legat?
Nu vin oamenii la El oare din când în când, ca la un deținut, cu care au un scurt vorbitor, apoi se despart și pleacă, lăsându-L acolo?
Ce legături mai are apoi Isus cu viața lor de afară, a celor mai mulți oameni?
Ce legătură mai are Hristos cu viața de pe stradă sau de la muncă, sau de acasă - a celor mai mulți dintre cei care merg doar două ceasuri sau două minute din când în când la biserică, sau la adunare, ca la un scurt vorbitor, ca la o scurtă vizită, la Isus? Închis în biserică, în templu, în sinagogă - și rămas acolo, fără a mai fi scos în viața noastră, ca un Tovarăș scump, ce tristă viață de Sfânt Deținut, duce Dumnezeu în bisericile noastre!
pentru că Acolo Hristos va fi pretutindeni. Nu va mai fi legat și ținut ca acum în anumite locuri, fără nici o părtășie cu mulțimile, și doar în paza unora, ca a unor gardieni, neîndurători cu Dumnezeu.
Mulți dintre slujitorii lui Dumnezeu, L-au făcut astăzi pe Hristos ca pe un slugă.
Cei bătrâni, Îl lasă celor tineri legat.
Cei care se duc, Îl predau celor ce-i înlocuiesc, pe Isus legat.
Îndată ce undeva, cineva ar vrea să-L dezlege pe Isus, mulți paznici ai închisorilor Lui, sar înspăimântați și uniți să nu-L lase.
Iar prietenii lui Isus ajung în curând să aibă și ei soarta Lui.
Până în Ziua Învierii însă, când El Se va elibera pe totdeauna și când El va dărâma toate frumoasele Lui închisori.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Din toată inima simțim durerea amară a stării în care lucrătorii viei Tale Te trimit unii altora legat.
Ce mult s-ar bucura de Tine via Ta, dacă Tu ai fi lăsat slobod în mijlocul ei... Și ea slobodă spre Tine.
Dar dacă Tu îngădui și rabzi să fie așa, noi ne plecăm smeriți în fața voii Tale și așteptăm cu neclintită nădejde Ziua Marii Tale Eliberări.
Atunci nimeni și nimic nu Te va mai despărți pe Tine de ai Tăi. Și pe ei de Tine.
Atunci va fi o singură turmă și Tu Singurul ei Păstor, fără paznici, fără gardienii multelor închisori în care Tu ești ținut ca un Prizonier, pe care nimeni n-are voie să-L vadă decât pe vizeta îngustă la care ei stau strajă și din care ei au un folos.
Adă Doamne Isuse mai curând Ziua fericită în care dragostea să fie singurul paznic. Și fericirea singurul templu. Al tuturor. Și pretutindeni.
Amin.