Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
Iată cea mai dureroasă privelişte: Isus legat.
Iată cea mai nefericită lucrare a oamenilor pentru propria lor osândire.
Iată cea mai vinovată purtare a lumii faţă de Mântuitorul ei, faţă de Singurul ei Mântuitor:
- Isus legat.
- Fiul Stăpânului viei, venea la moştenirea Sa, pentru a readuce pe lucrătorii nesupuşi, la ascultarea cea mai bună spre a nu fi nimiciţi de dreptatea pe care o călcaseră. Şi de neascultarea lor împotriva Stăpânului.
Dar Fiul care venea să-i împace pe cei împotrivitori cu Tatăl şi pe Tatăl cu ei - a sfârşit prin a fi legat,
şi scos afară din via Lui
De când Isus spusese pilda aceasta,
care era chiar profeţia celor ce aveau să se întâmple cu El din viitorul cel mai apropiat şi până în cel mai depărtat,
preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El.
L-ar fi prins şi L-ar fi legat ei chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod.
Da, şi chiar împotriva lor o şi spusese.
Ce dureroasă realitate este că în lumea aceasta Isus este mereu legat, cel mai adesea chiar de cei ce trebuia să-L dezlege...
Isus este mereu scos din via Sa,
despărţit de gloatele Sale flămânde după El,
luat dintre oamenii dornici după mântuirea Lui,
închis dintre sufletele care Îl doresc,
acoperit de privirile care Îl caută cu lacrimi şi cu durere.
Şi tocmai de către acei care ar trebui să-L primească cu bucurie, tocmai ei Îi pregătesc funii şi cruce.
Tocmai aceia care ar trebui să-L ducă în mijlocul viei Sale, să-I arate roadele ei frumoase pregătite pentru El, bunul Stăpân care a sădit-o, care a împrejmuit-o, care are singurul drept asupra ei, Domnul, că via este numai a Lui (Isaia 5, 2).
- Tocmai ei, Îl leagă. Tocmai ei Îl scot. Tocmai ei Îl ucid.
Pricepuseră ce spusese Isus,
pricepuseră foarte bine şi altădată că ei sunt cei despre care Isus spusese că stau pe scaunul lui Moise, dar cu purtarea lui Faraon. Că leagă nevinovăţia şi dezleagă desfrâul,
că leagă pe cei credincioşi şi dezleagă pe cei nelegiuiţi.
Că leagă Adevărul şi dezleagă prefăcătoria.
Aveau într-adevăr puterea de a lega şi dezlega.
Dar dezlegau păcatul şi legau pe Isus,
pentru folosul cărnesc, lumesc şi drăcesc. Şi împotriva voii Dumnezeului Cel Adevărat.
Fiindcă Hristos propovăduieşte dreptatea tuturor, cei nedrepţi şi hrăpăreţi vor căuta totdeauna să-L prindă şi să-L lege.
Fiindcă vrea să izbăvească pe cei asupriţi, de aceia cei asupritori Îl vor urmări mereu şi Îl vor lega. Pentru ca El să nu poată scăpa din robia lor, pe cei exploataţi de ei.
Hristos este lumină, de aceea cei care au folos din întuneric, vor căuta mereu să-L lege şi să-L ascundă sub obroacele lor.
Ce strâns legat este Hristos şi azi, în atâtea locuri din via Sa, din lumea Sa, din omenirea Sa.
Unii L-au legat cu lanţurile nepăsării necredincioase.
Alţii L-au legat cu funiile bine împletite ale unor reguli şi obiceiuri înguste,
cu rânduieli şi metode sectariste,
cu legi şi regulamente formaliste şi interesate,
toate atât de bine puse la punct şi atât de meşteşugit lucrate, încât Isus să nu mai poată fi slobod acolo niciodată la suflete.
Şi sufletele să nu mai poată ajunge niciodată la Hristos.
Ce minunate închisori au ştiut oamenii să-I facă lui Isus.
Şi ce frumoase sunt funiile cu care oamenii ştiu foarte bine să-L lege pe El.
Slăvit să fie Domnul că în toate satele şi oraşele lumii,
între toate popoarele omenirii,
în vreo formă sau alta,
- se găsesc biserici, temple, sinagogi, case de adunare şi de rugăciune,
- în care în vreun fel sau altul oamenii se duc,
mai des sau mai rar,
să-L vadă sau să-L audă pe Dumnezeu.
Dar într-un anumit fel, toate aceste lăcaşuri nu sunt ele oare şi tocmai nişte frumoase închisori în care Isus este un Scump Prizonier legat?
Nu vin oamenii la El oare din când în când, ca la un deţinut, cu care au un scurt vorbitor, apoi se despart şi pleacă, lăsându-L acolo?
Ce legături mai are apoi Isus cu viaţa lor de afară, a celor mai mulţi oameni?
Ce legătură mai are Hristos cu viaţa de pe stradă sau de la muncă, sau de acasă - a celor mai mulţi dintre cei care merg doar două ceasuri sau două minute din când în când la biserică, sau la adunare, ca la un scurt vorbitor, ca la o scurtă vizită, la Isus? Închis în biserică, în templu, în sinagogă - şi rămas acolo, fără a mai fi scos în viaţa noastră, ca un Tovarăş scump, ce tristă viaţă de Sfânt Deţinut, duce Dumnezeu în bisericile noastre!
pentru că Acolo Hristos va fi pretutindeni. Nu va mai fi legat şi ţinut ca acum în anumite locuri, fără nici o părtăşie cu mulţimile, şi doar în paza unora, ca a unor gardieni, neîndurători cu Dumnezeu.
Mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu, L-au făcut astăzi pe Hristos ca pe un slugă.
Cei bătrâni, Îl lasă celor tineri legat.
Cei care se duc, Îl predau celor ce-i înlocuiesc, pe Isus legat.
Îndată ce undeva, cineva ar vrea să-L dezlege pe Isus, mulţi paznici ai închisorilor Lui, sar înspăimântaţi şi uniţi să nu-L lase.
Iar prietenii lui Isus ajung în curând să aibă şi ei soarta Lui.
Până în Ziua Învierii însă, când El Se va elibera pe totdeauna şi când El va dărâma toate frumoasele Lui închisori.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Din toată inima simţim durerea amară a stării în care lucrătorii viei Tale Te trimit unii altora legat.
Ce mult s-ar bucura de Tine via Ta, dacă Tu ai fi lăsat slobod în mijlocul ei... Şi ea slobodă spre Tine.
Dar dacă Tu îngădui şi rabzi să fie aşa, noi ne plecăm smeriţi în faţa voii Tale şi aşteptăm cu neclintită nădejde Ziua Marii Tale Eliberări.
Atunci nimeni şi nimic nu Te va mai despărţi pe Tine de ai Tăi. Şi pe ei de Tine.
Atunci va fi o singură turmă şi Tu Singurul ei Păstor, fără paznici, fără gardienii multelor închisori în care Tu eşti ţinut ca un Prizonier, pe care nimeni n-are voie să-L vadă decât pe vizeta îngustă la care ei stau strajă şi din care ei au un folos.
Adă Doamne Isuse mai curând Ziua fericită în care dragostea să fie singurul paznic. Şi fericirea singurul templu. Al tuturor. Şi pretutindeni.
Amin.