De aceea, Isus nu mai umbla pe față printre iudei; ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Prin hotărârea de a se împotrivi Domnului pe față și cu măsuri violente, cărturarii și fariseii, pătura conducătoare a poporului evreu, au zădărnicit planul mântuitor al lui Dumnezeu, nu numai pentru ei, ci și pentru mulți oameni și multe generații (Luca 7, 30).
Căci atunci când se iau măsuri pe scară întinsă împotriva lui Hristos și a Lucrării Sale, nu numai cei direct vinovați de luarea acestor măsuri, se fac vrednici de osândă și își pierd sufletul,
ci mai duc la pierzare împreună cu ei și pe cei puși să execute poruncile nedrepte, apoi toate rândurile urmașilor pe care i-au angajat la părtășia crimei lor.
Slujbașii Sinedriului pentru o pâine pe care o mănâncă, vor folosi pe față cele mai blestemate mijloace față de Hristos și apoi față de cei nevinovați care vor urma calea Lui,
ei care osândesc pe Hristos mai împiedică mântuirea și a celorlalți oameni cărora nu mai are cine să le vestească mântuirea nici să-i mai cheme pe calea lui Dumnezeu...
Astfel tineretul nemaiîndrumat cu stăruință pe calea cea curată, se îndepărtează și se strică în număr tot mai mare,
se va prăbuși în păcate, în destrăbălări și în neascultare,
apoi familiile se vor destrăma,
și credința se va pierde,
și virtutea se va uita și părăsi,
cinstea se va nimici, iar fără acestea tot poporul se va duce spre râpă.
Iată acesta este rezultatul și pedeapsa de neînlăturat a lui Hristos, oriunde se va întâmpla.
Când a văzut Domnul Isus Hristos că iudeii au hotărât în mod oficial să-L ucidă, nu mai umbla pe față printre ei, ci a hotărât să plece în altă parte,
să plece în altă parte, unde conducătorii poporului nu vor avea o inimă atât de vrăjmașă împotriva lui Hristos și unde, dacă nu-L sprijinesc, cel puțin nu căutau să-L ucidă și să-L prigonească...
O, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru Credincios, care n-a îngăduit niciodată și nu va îngădui ca prigonirea alor Lui să se întindă peste tot și în același timp.
Ci când într-o parte erau la conducere oameni plini de răutate și de ură împotriva Domnului căutând să ucidă, legal și ilegal, orice credință și pe orice credincios adevărat în Hristos,
- în altă parte erau oameni mai cu inimă și mai cu minte, care nu săvârșeau nelegiuirile acestea.
Acolo Domnul putea umbla mai pe față, iar Cuvântul Lui putea fi vestit mai fără primejdii.
Deși sunt peste tot aceleași legi, totuși acolo unde acei care le aplică sunt oameni și nu fiare, omul va fi tratat omenește și nu bestial.
Iar legea va fi aplicată uman și nu sălbatic.
Dar unde se statornicesc numai măsuri contrare, și numai legi prigonitoare pentru Hristos, - acolo Domnul Isus și ucenicii Lui, nemaiputând umbla pe față, umblă pe ascuns.
Umblă pe ascuns, dar umblă. Nu stă.
Căci Hristos și ucenicii Săi n-au stat niciodată. Și nu vor sta decât în Ziua Mântuirii, când vremea lucrului va înceta,
dar până atunci El nu stă!
Dragi vestitori ai Domnului, oricât de mare ar fi împotrivirea contra lui Hristos undeva, totuși nu stați!
Nu stați căci vremea nu stă ci trece mereu,
nici Satana nu stă, ci lucrează mereu.
Nici voi să nu stați, ci lucrați, căci și Domnul lucrează. Mergeți căci și El merge.
Dacă nu puteți umbla pe față, umblați cu Domnul pe ascuns.
Dacă nu puteți umbla pentru Domnul ziua, umblați pentru El noaptea.
Și dacă nu puteți umbla cu El pe drum, umblați peste câmp.
Dar să umblați cu înțelepciune și cu tăcere,
cu sfințenie și cu rugăciune,
cu râvnă și cu răbdare, folositori pentru Domnul și folosind și semenilor pentru mântuirea lor.
Însă până când cel rău stă pe față împotriva lui Hristos, Domnul trebuie să-l ocolească pașnic.
Învățați de la Domnul cum trebuie umblat, căci El vă va învăța și când e vremea să umblați pe față, și când vine vremea să umblați pe ascuns.
Numai să nu obosiți niciodată în facerea binelui și să nu stați.
O, slavă Ție Doamne și Dumnezeul nostru, Cel Plin de bunătate și înțelepciune,
care din milă pentru sufletele noastre, ai primit chiar starea uimitoare de a Te lăsa batjocorit și pălmuit de noi și de nimicuri de oameni, ca noi.
Tu care Te-ai împotrivit potrivnicilor Tăi, căci ar fi fost de-ajuns un singur înger din miile de mii ca să-i nimicească pe toți (Daniel 7, 10),
Ci ai ocolit pe vrăjmașii Tăi umblând în ascuns, și plecând la alții, până a venit vremea unei sănătoase judecăți care le-a schimbat felul de purtare față de Tine, sau nimicirea care i-a îngropat.
Ai milă de toți prigonitorii Tăi și nu-i lăsa să ajungă până la uciderea Ta și alor Tăi. Căci vina aceasta ar fi pentru oricine un păcat veșnic (Matei 12, 32),
ci trezește-i la timp Doamne, pe toți cei ce fac răul.
Dă Doamne Isuse și slujitorilor Tăi înțelepciunea de a ști cum să umble atunci când pe față sunt primejduiți.
Dar nu-i lăsa să stea în nelucrare, căci aceasta ar însemna cel puțin frică. Iar frica este un păcat de moarte (Apoc. 21, 8).
Ci plini de înțelepciune și de curaj, să urmeze pilda Ta făcând bine.
Amin.