De aceea, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Prin hotărârea de a se împotrivi Domnului pe faţă şi cu măsuri violente, cărturarii şi fariseii, pătura conducătoare a poporului evreu, au zădărnicit planul mântuitor al lui Dumnezeu, nu numai pentru ei, ci şi pentru mulţi oameni şi multe generaţii (Luca 7, 30).
Căci atunci când se iau măsuri pe scară întinsă împotriva lui Hristos şi a Lucrării Sale, nu numai cei direct vinovaţi de luarea acestor măsuri, se fac vrednici de osândă şi îşi pierd sufletul,
ci mai duc la pierzare împreună cu ei şi pe cei puşi să execute poruncile nedrepte, apoi toate rândurile urmaşilor pe care i-au angajat la părtăşia crimei lor.
Slujbaşii Sinedriului pentru o pâine pe care o mănâncă, vor folosi pe faţă cele mai blestemate mijloace faţă de Hristos şi apoi faţă de cei nevinovaţi care vor urma calea Lui,
ei care osândesc pe Hristos mai împiedică mântuirea şi a celorlalţi oameni cărora nu mai are cine să le vestească mântuirea nici să-i mai cheme pe calea lui Dumnezeu...
Astfel tineretul nemaiîndrumat cu stăruinţă pe calea cea curată, se îndepărtează şi se strică în număr tot mai mare,
se va prăbuşi în păcate, în destrăbălări şi în neascultare,
apoi familiile se vor destrăma,
şi credinţa se va pierde,
şi virtutea se va uita şi părăsi,
cinstea se va nimici, iar fără acestea tot poporul se va duce spre râpă.
Iată acesta este rezultatul şi pedeapsa de neînlăturat a lui Hristos, oriunde se va întâmpla.
Când a văzut Domnul Isus Hristos că iudeii au hotărât în mod oficial să-L ucidă, nu mai umbla pe faţă printre ei, ci a hotărât să plece în altă parte,
să plece în altă parte, unde conducătorii poporului nu vor avea o inimă atât de vrăjmaşă împotriva lui Hristos şi unde, dacă nu-L sprijinesc, cel puţin nu căutau să-L ucidă şi să-L prigonească...
O, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru Credincios, care n-a îngăduit niciodată şi nu va îngădui ca prigonirea alor Lui să se întindă peste tot şi în acelaşi timp.
Ci când într-o parte erau la conducere oameni plini de răutate şi de ură împotriva Domnului căutând să ucidă, legal şi ilegal, orice credinţă şi pe orice credincios adevărat în Hristos,
- în altă parte erau oameni mai cu inimă şi mai cu minte, care nu săvârşeau nelegiuirile acestea.
Acolo Domnul putea umbla mai pe faţă, iar Cuvântul Lui putea fi vestit mai fără primejdii.
Deşi sunt peste tot aceleaşi legi, totuşi acolo unde acei care le aplică sunt oameni şi nu fiare, omul va fi tratat omeneşte şi nu bestial.
Iar legea va fi aplicată uman şi nu sălbatic.
Dar unde se statornicesc numai măsuri contrare, şi numai legi prigonitoare pentru Hristos, - acolo Domnul Isus şi ucenicii Lui, nemaiputând umbla pe faţă, umblă pe ascuns.
Umblă pe ascuns, dar umblă. Nu stă.
Căci Hristos şi ucenicii Săi n-au stat niciodată. Şi nu vor sta decât în Ziua Mântuirii, când vremea lucrului va înceta,
dar până atunci El nu stă!
Dragi vestitori ai Domnului, oricât de mare ar fi împotrivirea contra lui Hristos undeva, totuşi nu staţi!
Nu staţi căci vremea nu stă ci trece mereu,
nici Satana nu stă, ci lucrează mereu.
Nici voi să nu staţi, ci lucraţi, căci şi Domnul lucrează. Mergeţi căci şi El merge.
Dacă nu puteţi umbla pe faţă, umblaţi cu Domnul pe ascuns.
Dacă nu puteţi umbla pentru Domnul ziua, umblaţi pentru El noaptea.
Şi dacă nu puteţi umbla cu El pe drum, umblaţi peste câmp.
Dar să umblaţi cu înţelepciune şi cu tăcere,
cu sfinţenie şi cu rugăciune,
cu râvnă şi cu răbdare, folositori pentru Domnul şi folosind şi semenilor pentru mântuirea lor.
Însă până când cel rău stă pe faţă împotriva lui Hristos, Domnul trebuie să-l ocolească paşnic.
Învăţaţi de la Domnul cum trebuie umblat, căci El vă va învăţa şi când e vremea să umblaţi pe faţă, şi când vine vremea să umblaţi pe ascuns.
Numai să nu obosiţi niciodată în facerea binelui şi să nu staţi.
O, slavă Ţie Doamne şi Dumnezeul nostru, Cel Plin de bunătate şi înţelepciune,
care din milă pentru sufletele noastre, ai primit chiar starea uimitoare de a Te lăsa batjocorit şi pălmuit de noi şi de nimicuri de oameni, ca noi.
Tu care Te-ai împotrivit potrivnicilor Tăi, căci ar fi fost de-ajuns un singur înger din miile de mii ca să-i nimicească pe toţi (Daniel 7, 10),
Ci ai ocolit pe vrăjmaşii Tăi umblând în ascuns, şi plecând la alţii, până a venit vremea unei sănătoase judecăţi care le-a schimbat felul de purtare faţă de Tine, sau nimicirea care i-a îngropat.
Ai milă de toţi prigonitorii Tăi şi nu-i lăsa să ajungă până la uciderea Ta şi alor Tăi. Căci vina aceasta ar fi pentru oricine un păcat veşnic (Matei 12, 32),
ci trezeşte-i la timp Doamne, pe toţi cei ce fac răul.
Dă Doamne Isuse şi slujitorilor Tăi înţelepciunea de a şti cum să umble atunci când pe faţă sunt primejduiţi.
Dar nu-i lăsa să stea în nelucrare, căci aceasta ar însemna cel puţin frică. Iar frica este un păcat de moarte (Apoc. 21, 8).
Ci plini de înţelepciune şi de curaj, să urmeze pilda Ta făcând bine.
Amin.