După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii, și stătea acolo cu ei și boteza.
Meritul cel mare al bunilor ucenici, a fost că ei nu s-au despărțit niciodată de Domnul.
Oriunde a mers El, au mers și ei,
orice a făcut El, au făcut și ei,
și tot ce a pătimit El, au fost gata să pătimească și ei - fiind totdeauna gata la tot ce poruncea El (Matei 20, 22-23;și 26, 19,35).
Iar fiindcă au căutat să fie mereu cu Hristos, prezența Lui i-a ferit de căderi și pierzare.
Faptul că ei au stat mereu cu Domnul, i-a făcut străluciți și sfinți.
Nu tot așa s-a întâmplat cu Iuda... Umblarea lui și fapta lui l-au dovedit că el n-a stat mereu lângă Isus.
Mergea și pe alte căi, nu numai pe cele curate...
Stătea și cu diavolul, nu numai cu Hristos.
Și cum nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, a rămas al aceluia de care s-a alipit cu inima și cu fapta sa.
Frați slujitori ai Domnului, luați aminte și nu vă despărțiți nici o clipă de Hristos,
nu vă abateți nici o clipă din fața Lui, de calea Lui și dintre frații voștri,
Condiția fericirii și mântuirii voastre este rămânerea cu Hristos și cu frații noștri în Lucrarea Sa.
Noi n-avem altă soartă decât a Lui și a lor.
Când El și ei vor fi liberi și prețuiți, vom fi și noi astfel.
Când El și ei vor fi prigoniți, cinstirea noastră este să suferim alăturea de El și de ei (2 Tim. 2, 11-13).
Vai de ucenicul care este lăudat acolo unde Domnul este hulit.
Și liber acolo unde Hristos este închis, iar frații săi disprețuiți!
O, Doamne Isuse,
Mântuitorul sufletelor noastre și Învățătorul nostru Iubit,
Te rugăm păstrează-ne mereu alipiți de Tine și nu ne lăsa să căutăm niciodată foloasele pământești, în paguba Ta.
Dă-ne dragostea care să nu Te mai poată părăsi nici în fața ispitelor atrăgătoare, nici în fața amenințării morții,
ca să fim veșnic cu Tine, căci aceasta este cinstea și fericirea ucenicilor Tăi.
Amin.