Dar sunt unii din voi care nu cred. Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă.
Dumnezeu cunoaşte totul şi îi cunoaşte pe toţi, de la început.
De la începutul vieţii fiecăruia.
De la începutul planului fiecăruia.
De la începutul căilor fiecăruia.
De atunci au fost scrise în Cartea Lui toate zilele noastre ale fiecăruia, mai înainte să fi fost vreuna din ele (Psalm 139, 16).
Isus ştia de la început cine sunt aceia care vor crede în El, deşi Domnul a dorit şi a vrut ca să creadă toţi.
Ştia cine va primi Cuvântul Său şi Jertfa Sa, deşi El a îmbiat, a căutat mereu şi a dorit să le primească toţi.
Ştia cine va alege Calea, Adevărul şi Viaţa Lui, deşi El a stăruit mereu să le aleagă şi să le cunoască toţi.
Isus ştia de la început...
ca un ţesător care ştie dinainte unde se vor întâlni pe tot lungul pânzei sale, fiecare fir de beteală cu cel de urzeală... Şi ce formă vor lua de atunci.
Ştia care fir va fi slab şi care va fi bun,
care se va rupe şi care se va răsuci.
Care va fi drept şi care se va încurca.
Ştia de la început care va face pânză frumoasă şi care o va strica.
Ştia... Ştia şi locul unde şi felul cum vor face răul, cei care îl vor face...
Isus ştia de la început care sunt cei ce nu vor crede în El şi cine este acela care Îl va vinde.
De aceea a făcut prin Duhul Sfânt prorocii pentru toate evenimentele care aveau să se întâmple.
Şi a lăsat să fie scrise, pentru că le ştia şi pentru că le cunoştea pe toate.
Multe din acestea au fost neplăcute şi dureroase pentru Domnul. El însă a lăsat să fie scrise toate tocmai cum aveau să se întâmple, - fiindcă El trebuia să spună numai Adevărul,
iar Adevărul este Realitatea, aşa cum e ea.
Toate aceste prorocii dureroase care s-au împlinit sau rămâne să se împlinească, Domnul le-a scris în Cartea Lui, nu pentru că El a hotărât să se împlinească aşa,
sau pentru că El a dorit să fie aşa,
ci pentru că El a ştiut mai dinainte că fiecare din cei cunoscuţi de El mai dinainte, vor face aşa din voia lor liberă, atunci când va veni locul şi momentul să aleagă între bine şi rău. Între o problemă sau alta.
Mai mult încă: prin prorociile făcute şi prin cuvintele de înştiinţare, date mult mai înainte, le-a atras luarea aminte tuturora să fie cu grijă ca să nu cadă în ispită atunci când ispita va veni.
Să privegheze, să se roage şi să se păzească plini de grijă şi teamă ca să nu cadă în ispită, atunci când vor trebui să treacă prin ispita profeţită.
Toţi oamenii au cunoscut amândouă căile.
Toţi oamenii au avut şi mintea şi conştiinţa cu care puteau alege.
Şi simţământul care îi înştiinţa şi conştiinţa care să-i sfătuiască.
Şi prorocia şi înştiinţarea care să-i facă atenţi.
Şi voinţa şi libertatea de a alege.
Fiecare la vremea sa,
fiecare la locul său
şi fiecare după cum vrea el însuşi.
Alege să creadă sau să nu creadă,
să asculte sau să n-asculte,
să-L primească sau să-L alunge pe Hristos.
Dar mai înainte de a ajunge să fie, şi să aleagă, Isus i-a cunoscut pe toţi. Căci pentru El toată desfăşurarea Istoriei este numai un neîncetat prezent, fără Trecut şi fără Viitor.
Totul este Aici, fără Acolo sau Dincoace.
Totul este Acum şi Cunoscut, fără Atunci şi fără Ascuns.
Pentru nesfârşita Veşnicie Timpul istoric este doar o clipă.
Temeţi-vă voi toţi care aveţi ascunzişuri şi necredinţă în inimile voastre: Hristos vă cunoaşte şi vă ştie pe fiecare!
Dar dacă veţi veni şi veţi cădea la picioarele Domnului cu căinţă şi cu sinceritate, veţi primi credinţa. Şi apoi prin ea veţi primi Duhul şi viaţa Lui.
Altfel veţi pieri după cum este scris, în Veşnica Uitare.
O Veşnic Dumnezeu Nemărginit,
Tu eşti înainte de veacuri, adică dinainte de Timp. Şi vei fi şi după ele, adică atunci când şi pentru noi şi pentru Tine Timpul va înceta topindu-se în Vecia care n-are trecere ca el, deci n-are sfârşit.
Tu ai cunoscut totul mai înainte de a fi, căci toate s-au plănuit în Tine şi s-au desfăşurat prin Tine.
Prin cunoaşterea şi Voia Ta suntem şi noi ce suntem. Şi prin Tine este mai scurtă sau mai lungă clipita pe care o trăim între aceste două veşnicii, din care am ieşit şi în care ne ducem.
Prin Tine suntem ce suntem şi nimic din noi nu este ascuns de Tine.
De aceea stăm cutremuraţi de micimea noastră şi de uriaşa Ta bunătate, rugându-Te să nu renunţi la noi.
Cu singura posibilitate pe care o avem de a ne apropia de Tine: Numele Domnului nostru Isus Hristos
şi ţipătul slab al nevrednicei noastre rugăciuni, cerem şi aşteptăm mila Ta prin care existăm şi nădăjduim.
Nu renunţa la noi, deşi păcatele noastre care au întrecut mărimea munţilor, fac neînsemnat puţinul bine pe care l-am făcut spre bucuria Ta,
deşi toată creaţiunea pe care am pângărit-o strigă la Tine împotriva noastră,
- totuşi Doamne nu renunţa la noi.
Pentru dragostea cu care Te iubesc cei puţini care Te ascultă astăzi
şi mai ales pentru dragostea cu care Te vor iubi şi Te vor slăvi strigând de bucurie cei mulţi care vor veni mâine la Tine,
când Ţi se va umplea Casa de fii reveniţi,
ai milă, ai milă îndelungă şi iubitoare
şi dăruieşte-ne îndelungata revărsare a Duhului Sfânt mântuindu-ne pe toţi.
Amin.