Dar sunt unii din voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred, și cine era cel ce avea să-L vândă.
Dumnezeu cunoaște totul și îi cunoaște pe toți, de la început.
De la începutul vieții fiecăruia.
De la începutul planului fiecăruia.
De la începutul căilor fiecăruia.
De atunci au fost scrise în Cartea Lui toate zilele noastre ale fiecăruia, mai înainte să fi fost vreuna din ele (Psalm 139, 16).
Isus știa de la început cine sunt aceia care vor crede în El, deși Domnul a dorit și a vrut ca să creadă toți.
Știa cine va primi Cuvântul Său și Jertfa Sa, deși El a îmbiat, a căutat mereu și a dorit să le primească toți.
Știa cine va alege Calea, Adevărul și Viața Lui, deși El a stăruit mereu să le aleagă și să le cunoască toți.
Isus știa de la început...
ca un țesător care știe dinainte unde se vor întâlni pe tot lungul pânzei sale, fiecare fir de beteală cu cel de urzeală... Și ce formă vor lua de atunci.
Știa care fir va fi slab și care va fi bun,
care se va rupe și care se va răsuci.
Care va fi drept și care se va încurca.
Știa de la început care va face pânză frumoasă și care o va strica.
Știa... Știa și locul unde și felul cum vor face răul, cei care îl vor face...
Isus știa de la început care sunt cei ce nu vor crede în El și cine este acela care Îl va vinde.
De aceea a făcut prin Duhul Sfânt prorocii pentru toate evenimentele care aveau să se întâmple.
Și a lăsat să fie scrise, pentru că le știa și pentru că le cunoștea pe toate.
Multe din acestea au fost neplăcute și dureroase pentru Domnul. El însă a lăsat să fie scrise toate tocmai cum aveau să se întâmple, - fiindcă El trebuia să spună numai Adevărul,
iar Adevărul este Realitatea, așa cum e ea.
Toate aceste prorocii dureroase care s-au împlinit sau rămâne să se împlinească, Domnul le-a scris în Cartea Lui, nu pentru că El a hotărât să se împlinească așa,
sau pentru că El a dorit să fie așa,
ci pentru că El a știut mai dinainte că fiecare din cei cunoscuți de El mai dinainte, vor face așa din voia lor liberă, atunci când va veni locul și momentul să aleagă între bine și rău. Între o problemă sau alta.
Mai mult încă: prin prorociile făcute și prin cuvintele de înștiințare, date mult mai înainte, le-a atras luarea aminte tuturora să fie cu grijă ca să nu cadă în ispită atunci când ispita va veni.
Să privegheze, să se roage și să se păzească plini de grijă și teamă ca să nu cadă în ispită, atunci când vor trebui să treacă prin ispita profețită.
Toți oamenii au cunoscut amândouă căile.
Toți oamenii au avut și mintea și conștiința cu care puteau alege.
Și simțământul care îi înștiința și conștiința care să-i sfătuiască.
Și prorocia și înștiințarea care să-i facă atenți.
Și voința și libertatea de a alege.
Fiecare la vremea sa,
fiecare la locul său
și fiecare după cum vrea el însuși.
Alege să creadă sau să nu creadă,
să asculte sau să n-asculte,
să-L primească sau să-L alunge pe Hristos.
Dar mai înainte de a ajunge să fie, și să aleagă, Isus i-a cunoscut pe toți. Căci pentru El toată desfășurarea Istoriei este numai un neîncetat prezent, fără Trecut și fără Viitor.
Totul este Aici, fără Acolo sau Dincoace.
Totul este Acum și Cunoscut, fără Atunci și fără Ascuns.
Pentru nesfârșita Veșnicie Timpul istoric este doar o clipă.
Temeți-vă voi toți care aveți ascunzișuri și necredință în inimile voastre: Hristos vă cunoaște și vă știe pe fiecare!
Dar dacă veți veni și veți cădea la picioarele Domnului cu căință și cu sinceritate, veți primi credința. Și apoi prin ea veți primi Duhul și viața Lui.
Altfel veți pieri după cum este scris, în Veșnica Uitare.
O Veșnic Dumnezeu Nemărginit,
Tu ești înainte de veacuri, adică dinainte de Timp. Și vei fi și după ele, adică atunci când și pentru noi și pentru Tine Timpul va înceta topindu-se în Vecia care n-are trecere ca el, deci n-are sfârșit.
Tu ai cunoscut totul mai înainte de a fi, căci toate s-au plănuit în Tine și s-au desfășurat prin Tine.
Prin cunoașterea și Voia Ta suntem și noi ce suntem. Și prin Tine este mai scurtă sau mai lungă clipita pe care o trăim între aceste două veșnicii, din care am ieșit și în care ne ducem.
Prin Tine suntem ce suntem și nimic din noi nu este ascuns de Tine.
De aceea stăm cutremurați de micimea noastră și de uriașa Ta bunătate, rugându-Te să nu renunți la noi.
Cu singura posibilitate pe care o avem de a ne apropia de Tine: Numele Domnului nostru Isus Hristos
și țipătul slab al nevrednicei noastre rugăciuni, cerem și așteptăm mila Ta prin care existăm și nădăjduim.
Nu renunța la noi, deși păcatele noastre care au întrecut mărimea munților, fac neînsemnat puținul bine pe care l-am făcut spre bucuria Ta,
deși toată creațiunea pe care am pângărit-o strigă la Tine împotriva noastră,
- totuși Doamne nu renunța la noi.
Pentru dragostea cu care Te iubesc cei puțini care Te ascultă astăzi
și mai ales pentru dragostea cu care Te vor iubi și Te vor slăvi strigând de bucurie cei mulți care vor veni mâine la Tine,
când Ți se va umplea Casa de fii reveniți,
ai milă, ai milă îndelungă și iubitoare
și dăruiește-ne îndelungata revărsare a Duhului Sfânt mântuindu-ne pe toți.
Amin.