Jertfa trupului

Vorbirea fratelui Ioan Nemeș (Nițu) (Cricău) la o adunare de botez de la Ighiel - anii ‘70

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Un prilej de binecuvântare a revărsat Marele nostru Dumnezeu peste noi în această seară.

Așa sunt copiii lui Dumnezeu, așa se schimbă viața lor, așa se schimbă ei înșiși, așa li s-a schimbat totul, [căci] imediat ce un om Îl cunoaște pe Dumnezeu, imediat ce ascultă chemarea, imediat ce-L urmează, viața lui se schimbă și casa lui se schimbă, și gândul lui se schimbă, și totul e schimbat, și totul este nou.

Cu prilejul botezului celui mai mic din casa aceasta, a făcut Marele nostru Dumnezeu să ne strângem aici, să ne vedem, să ne bucurăm de Cuvântul Lui și să-l prețuim mult, mult de tot prezența Lui, pentru că a binevoit ca, în această seară, să ne putem hrăni inimile din Cuvântul Lui [și să ne stâmpărăm] setea după dragostea și după adevărul Lui.

S-a schimbat [petrecerea de] botez într-o mare petrecere duhovnicească. Și este plăcută în fața lui Dumnezeu, și este binecuvântată de Dumnezeu. Când toate botezurile s-ar face așa, când toți părinții ar asculta de Dumnezeu, ce fericite ar fi familiile și ce binecuvântări mărețe ar revărsa Dumnezeu peste acele familii! Acest prilej, iubiților, să facă din noi niște ziduri puternice peste care păcatul și poftele să nu poată trece și să nu-l poată sparge niciodată.

[Citesc] din Cuvântul Domnului, de la Romani capitolul 12, versetul 1 : „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”.

Când cineva știe că este condamnat, ce n-ar da, în viața lui, ca să scape de condamnare, mai ales când este condamnat la moarte!

Știm, iubiților, cu toții și cunoaștem destul de adânc Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Toată lumea zace în cel rău”; ca într-o boală nenorocită care a copleșit inimile și sufletele milioanelor de oameni. Fratele dinainte a spus de un decret. Tot așa auziți și suntem convinși că ați auzit și de grațiere, și de amnistie. Amnistia este ceea ce iartă faptul, dar pedeapsa stă scrisă. Grațierea iartă și păcatul și șterge și pedeapsa.

Iubiților, Dumnezeu, în dragostea Lui, a iertat totul și spune: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de fărădelegile voastre”. La acest Dumnezeu vrem noi să-i chemăm pe toți oamenii care nu s-au împăcat cu El. La acest Dumnezeu, Care nu-Și va mai aduce aminte de păcatele mele, de păcatele noastre și de fărădelegile noastre, ale tuturora. Și dacă cineva, iubiților, se simte cu păcat, cu această povară care-l apasă și care-l face să alerge mult, și care-l face să cheltuiască mult de tot, în seara asta el poate să devină un om grațiat. Un om iertat pentru totdeauna. Poate să devină un copil al lui Dumnezeu și poate să fie un copil al lui Dumnezeu chiar din momentul de față.

„Vă îndemn dar, fraților, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută în fața lui Dumnezeu.”

Mă gândesc, iubiților, în trecut, atunci când cei trei tineri nu au vrut să asculte de porunca împăratului, ca să păcătuiască, ci ei au fost gata să aducă în fața oamenilor și înaintea lui Dumnezeu trupurile lor ca o jertfă. Ce foc groaznic era acolo în acel cuptor; și ei s-au dus bucuroși, spunând: „Chiar dacă Dumnezeu nu ne salvează, noi nu ne vom închina chipului cioplit”. Ei doreau să-și aducă trupurile lor [ca jertfă].

Nouă - slăvit să fie Domnul! -, până în momentul de față, încă așa ceva nu ni s-a cerut. Dar trebuie să fim gata. Pentru că, o dată ce ești un copil al lui Dumnezeu, nici trupul tău nu mai este al altuia, ci al lui Dumnezeu. Fiindcă spune Cuvântul că am fost răscumpărați cu un preț: nu cu aur și nici cu argint, nici cu pietre scumpe, ci cu însuși Sângele Domnului Iisus.

Daniel, atunci când n-a vrut să se închine chipului împăratului, s-a dus bucuros să fie aruncat în groapa cu lei. Era pătruns și era adânc încredințat că Dumnezeul lui, Căruia Îi slujea și pe care-L mărturisea, îl va scăpa.

Atunci când Dumnezeu a pus la încercare credința lui Avraam, când i-a spus: „Avraame, ia pe singurul tău copil și adu-l ca jertfă”, ne putem închipui, iubiților... Avea un singur copil și, de data asta, i-l cere Dumnezeu. El tace, neîngândurat, și pleacă cu copilul acolo unde i-a spus Dumnezeu. Iubiților, Dumnezeu l-a încercat, i-a încercat credința. Și, fiindcă a crezut ceea ce a spus Dumnezeu, el a fost socotit neprihănit.

Iubiților, poate va veni clipa când Dumnezeu ne va pune la încercare și vrea ca să ne aducem și trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Poate că unii am da din bunurile noastre ce le avem, ca să fim mântuiți; unii am plăti cât de mult, ca să primim mântuirea. Dar, cu toate astea, Dumnezeu cere de la noi, deocamdată, trupurile noastre. „Dați-vă pe voi înșivă...”. Când ne dăm pe noi... când te dai pe tine însuți, iubite frate și soră în Domnul Iisus, atunci știi că ai dat totul. Nimic n-ai mai mult, nimic n-ai mai plăcut, decât corpul acesta pe care cauți să-l hrănești bine, să-l îmbraci frumos, chiar și să-l [lași] să doarmă... să fie încălțat, totul [pentru el] să fie frumos și bun. Pe toate le mai lași, dar la starea asta ții mult. Și acuma, dacă vine Domnul și cere, să-l aducem.

Iubiților, în corpul nostru sunt atâtea mădulare! O, cât am fi de fericiți dacă toate mădularele noastre I-ar servi lui Dumnezeu! Dacă toate I-ar aduce slavă lui Dumnezeu! Dacă toate ar mărturisi despre Dumnezeu și despre viața curat trăită și sfântă! Dacă toate mădularele noastre L-ar slăvi pe Dumnezeu, așa după cum dragostea Lui s-a revărsat peste toate, atunci și ochii, și urechile, și mâinile, și atunci și picioarele, și atunci și inima, și tot ce există în noi ar fi al Lui! Atunci, iubiților, ești un copil al lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu se poate cumpăra cu nimic. Ea este dată tuturor, așa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă El S-a dat ca Jertfă de ispășire pentru noi, noi nu mai suntem acum ai noștri, fiindcă El ne-a răscumpărat. Noi eram robi păcatului, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Noi eram morți în păcatele și în fărădelegile noastre”. Dar dacă El ne-a răscumpărat și dacă El a plătit prețul vieții noastre, noi nu mai suntem ai noștri. Ci trebuie să fim ai Lui, plini de dragoste, plini de adevăr, ascultători și împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu.

Ne bucurăm nespus de mult pentru că Dumnezeu a îngăduit să ne întâlnim în această seară. Iubiților, să prețuim mult, mult de tot întâlnirea și starea noastră aici, pentru că acolo unde este chemat Domnul și acolo unde El vine e [un loc] scump. Și noi, din plinătatea Lui, avem, așa cum spune Evanghelistul Ioan, har după har. Nicăieri nu se găsește împăcare cu Dumnezeu, decât numai prin Evanghelie. Evanghelia te poate naște, Evanghelia te poate crește, ea te poate hrăni, ea te poate întări, ea te poate lumina atunci când tu, plin de bucurie, o citești și o trăiești, și o vestești.

Iubiților, aș vrea să vorbesc mai mult, dar fiindcă doresc să-i aud pe toți frații, mă limitez la atâta.

Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne aducem pe noi înșine Lui, că aceasta este o frumoasă slujbă duhovnicească. Slăvit să fie Domnul!