Omenirea împărțită în două

Vorbirea fratelui Ioan Voina la o adunare de botez de la Ighiel - anii ‘70

Mă bucur că ne aflăm aici în fața lui Dumnezeu și mă bucur când și El este în mijlocul nostru, după cum ne-a făgăduit.

Frații mei, mai întâi de toate, aș vrea să vă salut cu salutul nostru frățesc din Lucrarea aceasta din care facem parte:

Slăvit să fie Domnul!

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Iubiții mei, toate cuvintele care s-au spus aici în acest loc, toate cuvintele din partea fraților au fost privitoare la un singur lucru: la Domnul Iisus, în chip deosebit și-n chip minunat. Deși unii au vorbit într-un fel și alții au vorbit într-altul, toate aceste cuvinte Îl arată pe El... Îl arată pe El. Scriptura Îl cuprinde pe El și ne cuprinde și pe noi. Așa cum știm, după cum ni-L arată pe El, ea arată și omenirea întreagă, împărțită în două: unii pentru viață veșnică și alții pentru osândă și rușine veșnică. Deci, la fel, și eu aș vrea să mărturisesc despre El și totodată să mărturisesc și despre noi, cum și Scriptura vorbește despre El și despre omenirea întreagă, împărțită în două: fie în Împărăția lui Dumnezeu, fie în osânda veșnică.

Ne-am trezit și noi în Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu și, după cât cunoaștem această Lucrare, [vrem să] ne referim puțin la literatura ei. La învățătura din această Lucrare și la înaintașii noștri care au sfârșit... așa cum ne spune Apostolul Pavel: „Priviți la mai-marii voștri și la sfârșitul felului lor de viețuire și să le urmați credința”. Noi, într-adevăr, vrem din toată inima și din tot sufletul să privim la înaintașii noștri și la sfârșitul felului lor de viețuire și să le urmăm credința. Și să ne mărginim la învățătura [aceasta] minunată care, după cum știm, n-a dat greș și nu dă greș; și n-am găsit nimic în învățătura aceasta care ar putea să ne smintească pe noi de pe calea lui Dumnezeu.

Așa cum am știut și știm că chiar și Părintele Trifa n-a vrut să cunoască - la fel ca și Apostolul Pavel - pe nimeni și nimic în Lucrarea aceasta, decât pe Iisus și pe El răstignit. Pentru că atunci când i s-a îmbiat din partea unora statutul sau statutele, el a spus: „Statutul nostru este Evanghelia, care-L privește pe Hristos, iar frații noștri sunt oamenii din întreaga lume; și conducătorul nostru este Domnul Iisus”.

Mă bucur din toată inima că noi am rămas pe această cale și în această învățătură scumpă, în această învățătură care ne-a adus pe noi, pe unii, până aici. Și vom rămâne recunoscători față de învățătura pe care am primit-o, pentru că este din învățătura Apostolului Pavel, care a spus: „Nu vreau să cunosc pe nimeni și nimic în mijlocul vostru, decât pe Iisus și pe El răstignit”. Deci, dacă toți proorocii mărturisesc despre El, noi n-avem despre ce altceva să mărturisim (după cum ne spune Cuvântul Lui în Faptele Apostolilor capitolul 10, versetul 43, când Apostolul Petru îi vorbește lui Corneliu și la toți cei care îl așteptau). Toți proorocii mărturisesc despre El că oricine se încrede în El capătă, în Numele Lui, iertarea păcatelor. Deci, dacă toți proorocii mărturisesc despre El, și noi vrem să mărturisim despre El, cu orice preț, până la capăt; până la sfârșit.

S-a vorbit aici atât de curat și învățătura dată a fost atât de minunată și atât de [ziditoare]! Noi trebuie să știm prin ce faze a trebuit să treacă Lucrarea aceasta cu învățătura ei care are tăria aceasta și care a fost adusă în țara noastră și în mijlocul fraților.

„În ziua cea mare a praznicului, Iisus a stătut în picioare și a strigat.” Vă aduceți aminte că, în cele mai multe locuri, atunci când vorbește Domnul Iisus, Îl găsim stând jos. Dar în locul acesta Îl găsim că S-a ridicat în picioare și, vorbind, a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea”. N-aș vrea să trecem așa ușor - pentru că noaptea este aproape pe sfârșite - și să nu-i îndemnăm [la legământ] pe cei care n-au făcut legământ cu Dumnezeu sau pe cei care au călcat în picioare legământul pe care l-au făcut cu Dumnezeu și s-au abătut de multe ori de pe calea lui Dumnezeu.

Aici, Domnul Iisus S-a ridicat în picioare.

El va mai veni o dată.

[Acum era] după cum am înțeles de-aici, în ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului.

Ziua cea mare... A praznicului... Era o zi mare, a praznicului, nu-i așa?

Tot așa, va fi încă o zi mare, odată, când Domnul Iisus va sta în picioare. În Isaia capitolul 10, versetul 3, spune așa: „Ce veți face voi în ziua aceea a mâniei lui Dumnezeu, care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția voastră?”.

Mă adresez și fraților, și surorilor care au făcut legământ și mă adresez și acelora care încă, poate, n-au făcut legământ și poate nu-L cunosc pe Dumnezeu: iubiții mei, va veni o vreme și va veni o zi... tot o zi mare, în care Domnul va sta în picioare. Și ziua aceea va fi Ziua de Judecată. Nici unul nu va lipsi. Nici un om de pe pământ nu va lipsi, așa încât să nu fie în fața Lui la Judecată. Deci, să ne judecăm, iubiții mei, căci nu vom scăpa.

Dacă El va sta în picioare, cine va fi acela care va putea să stea în fața Lui? Cum spune psalmistul în Psalmul l : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori. Ci își găsește plăcerea în legea Domnului și zi și noapte cugetă la legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care își dă roada la vremea sa, ale cărui frunze nu se veștejesc. Tot ce începe duce la bun sfârșit. Nu tot așa este cu cei răi. (Aici am vrut să ajung.) Ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot să-și țină capul sus în ziua judecății”.

Frații mei, cum vom sta noi în fața lui Dumnezeu când noi am avut o chemare deosebită, când am avut o învățătură deosebită în Lucrarea aceasta? Nu s-a găsit în învățătura Lucrării acesteia - pe care o cunoașteți fie din cărțile Părintelui Iosif și ale fratelui Marini, fie din ale fratelui Dorz, fie de prin foile «Isus Biruitorul» și «Viața creștină», și «Oastea Domnului» -, nu vă aduceți aminte că nu s-a putut găsi în cărțile acestea și în literatura aceasta nici un cuvânt care ar fi putut să ne ducă la prăpastie și la prăpăd? Ci în totul au fost lucruri minunate pentru mântuirea noastră. Nici o lucrare nu s-a găsit să aibă o astfel de învățătură, atât de minunată.

Și, dacă învățătura a fost bună, noi ne uităm și la înaintașii noștri, care au sfârșit în felul acesta, iubiții mei. Care au avut pe inimă lucrarea Apostolului Pavel, care a fost cel mai devotat copil al lui Dumnezeu. Deși altă dată a fost prigonitor, a ajuns cel mai devotat copil al lui Dumnezeu și a făcut o lucrare în chip deosebit și în chip minunat. El n-a vrut să cunoască pe nimeni și nimic, decât pe Iisus și pe El răstignit.

Și Lucrarea aceasta în care ne-am trezit noi a fost lucrarea Apostolului Pavel. Da!

Deci, ne bucurăm din toată inima și din tot sufletul că învățătura a fost și a rămas bună. Dar este ceva de dorit, iubiții mei, cum spune Apostolul Pavel: „Spre rușinea voastră o spun, fraților, căci sunt unii dintre voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu”.

Iubiții mei, cum am spus mai înainte, adunarea e împărțită în două. Să ne dăm silința să fim dintre aceia care sunt sinceri pentru mântuirea lor! Să ne dăm silința să fim dintre aceia care fiecare se cunoaște și-și cunoaște starea în care se află. E una când ai păcătuit fără voie și alta când ai păcătuit cu voia: învoindu-te soție cu bărbatul și bărbatule cu soția, și... cu doctorul, și cu moașa, și... așa mai de parte. Gândiți-vă, frații mei! Gândiți-vă, că s-a strecurat vrăjmașul aici și a lucrat...

[Însă Domnul] Și-a câștigat atâtea suflete, cum zice Cuvântul lui Dumnezeu acolo către Biserica din Sardes: „Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcați în alb, pentru că sunt vrednici”. Erau numai câteva nume, iubiții mei! Numai câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Au avut haine, [dar] nu le-au mânjit. Și noi am primit o haină atunci când am fost chemați. De ce spune Apostolul Pavel: „Să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o”? Să nu ne trezim odată că am alunecat și ne-am mânjit hainele pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu, haina mântuirii. Știți bine că cele zece fecioare au fost împărțite în două. Deși erau credincioase, aveau și ele candelă. Și știți bine că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu. Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu. [Ești vrăjmaș cu Dumnezeu] dacă ai luat contact cu lumea și ai început să primești din partea lumii lucrurile pe care le face lumea (să faci avort, să-ți omori copiii în pântece și așa mai departe), fără să-ți dai seama că tu ai avut o chemare deosebită, ai avut o învățătură pe care, [urmând-o], niciodată n-ai fi putut greși, o învățătură pe care ai primit-o din partea aleșilor lui Dumnezeu care au sfârșit așa.

N-aș vrea să trec așa ușor peste aceste lucruri. Să se gândească fiecare la starea lui. Și, dacă are puterea, în seara aceasta, să răspundă în fața Cuvântului și să se cerceteze, cum spune Apostol Petru în a doua sa Epistolă, la capitolul 3: „Aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiințări”.

Am dori din toată inima și din tot sufletul, frații mei, să nu ne trezim odată în fața unei uși închise sau în fața unor cuvinte care să ne spună: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul de veci. Nu vă cunosc de unde sunteti!”...

Totodată aș vrea să vorbesc ceva și din Isaia 55. În Isaia 55, 1-2 este o chemare deosebită pentru cei care vor să vină la Dumnezeu și să facă legământ cu Dumnezeu.

„Voi, toți cei însetați, veniți la ape. Chiar și cel ce n-are bani. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată. De ce cântăriți argint pentru ceea ce nu folosește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceea ce nu satură? Veniți la Mine și sufletele voastre se vor desfăta cu bucate gustoase”.

Poate este cineva aici care vrea să facă legământ, în seara aceasta, cu Dumnezeu. N-am vrea să trecem așa ușor peste aceste lucruri, pentru că de aceea ne-am strâns aici. Nu ne-am strâns noi. A fost planul lui Dumnezeu, ca să ne mustre, ca să ne cioplească, să ne cheme, ca să ne îndrepte, ca să ne curețe de tot ce este murdar în viața noastră, cum spuneau și frații dinainte.

Este cineva care vrea să facă legământ în seara aceasta? Poate prilejul acesta nu-l vom mai prinde niciodată. Cine vrea să facă pasul acesta? Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape”. La ce fel de ape credeți că ne cheamă? La Apa cea vie. Chiar și cel ce n-are bani poate să [pornească pe calea mântuirii] în seara aceasta. „Veniți și cumpărați vin și lapte fără bani și fără plată”.

Este cineva care vrea să facă legământ cu Dumnezeu în seara aceasta? Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă ascultă cineva și deschide, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine”. Tot în Isaia, capitolul 44 cu versetul 22, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele ca o ceață. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat”.

Cine vrea să se hotărască pentru Dumnezeu în seara aceasta? El ne-a răscumpărat. El a plătit prețul pentru noi. Noi nu mai suntem ai noștri. Apostolul spune: „Nu știți că voi nu mai sunteți ai voștri, ci ați fost cumpărați cu un preț?” Deci, dacă nu suntem ai noștri, de ce nu-I dăm Lui ceea ce este al Lui? Cum vorbea un frate din capitolul 12 de la Romani: „Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie înaintea lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastră o cuminte slujbă duhovnicească”.

Cine vrea să facă pasul acesta însemnat? S-a vorbit în chip deosebit, în chip minunat și s-a făcut chemare în toate felurile în seara aceasta. Nu este nici un suflet care vrea să se hotărască pentru Dumnezeu? Vă rușinați de lucrul acesta? E chemarea lui Dumnezeu, nu-i chemarea noastră. Ați auzit ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape”. Și [Evanghelia] spune că, în ziua cea mare a praznicului, Iisus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine se încrede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie”.

Nu este nici unul, nici un suflet care să facă pasul acesta? Gândiți-vă, frații mei, că poate prilejul acesta nu-l mai prindem niciodată. Nu este nici un păcătos aici? Nu este nici un suflet care să spună: „Eu am făcut legământ cu Dumnezeu, dar m-am abătut de atâtea ori de pe calea lui Dumnezeu și vreau neapărat acum să mă hotărăsc, pe viață și pe moarte, că-L voi sluji pe Dumnezeu, fără să mă mai abat la stânga sau la dreapta”? Toți sunteți curați înaintea lui Dumnezeu? Ați păstrat legămintele pe care le-ați făcut?

Cine vrea să facă pasul acesta în seara aceasta, să facă o bucurie cerului și îngerilor din cer? Căci se face o bucurie în cer pentru un suflet care se întoarce la Dumnezeu. Nu este nimeni?

Mă bucur, din toată inima mă bucur că frații sunt toți împăcați cu Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu! Dar va veni o vreme când se va descoperi tot ce se face la întuneric. Tot se descoperă. Că în fața lui Dumnezeu nimic nu se poate ascunde. El vede totul și știe totul. Iuda n-a vrut să înțeleagă lucrul acesta. Apostolii nu l-au cunoscut pe Iuda și nici el nu s-a cunoscut. Când s-a cunoscut a fost prea târziu, când a venit cu banii și a zis: „Aici vi-s banii. Am vândut sânge nevinovat”.

Deci, Domnul să ne ajute, fraților, să punem la inimă aceste cuvinte. Să nu ne fie spre judecată sau spre mărturie. Eu știu că vi-e rușine. Dar gândiți-vă că, de cine se va rușina de El și de cuvintele Lui în mijlocul acestui neam ticălos și preacurvar, și El se va rușina. Dacă este cineva... să nu se rușineze. Să îndrăznească! Căci îți neglijezi sufletul și-ți pierzi sufletul, dacă te rușinezi. Era vorba că ar fi cineva care voia să facă legământ. Îl faceți în fața lui Dumnezeu și în fața multor martori. Domnul așteaptă să faceți lucrul acesta. Ce rost ar avea să ne strângem noi aici laolaltă, dacă nu înțelegem chemarea lui Dumnezeu, dacă nu înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu [care spune că] Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El? Are vreun rost? N-are nici un rost! Am venit într-un fel și ne ducem tot așa cum am venit. Cântările de slavă nu-s altceva decât chemare strașnică la mântuire și la Dumnezeu. Și trăim - trebuie să știm cu toții - în ajunul venirii Domnului Iisus. Noi ar trebui acum, mai mult ca oricând, să ne trezim, cum spune cântarea, și să ne facem o verificare. Zice Apostol Pavel: „Cercetați-vă pe voi dacă sunteți în credință, fraților”. Să ne cercetăm, fraților, dacă suntem în credință și dacă, într-adevăr, nu ne-am abătut de pe calea lui Dumnezeu. E una când te împiedici și cazi fără să vrei și alta când faci păcatul cu voia.

Domnul să fie binecuvântat și să ne ajute să punem la inimă aceste cuvinte, ca [ele] să nu ne fie spre mărturie sau spre judecată.

Vă aduc salutul din partea fratelui Dorz și al fraților din părțile Moldovei. Slăvit să fie Domnul!