Rugăciune (1)

a fratelui Popa Petru (Batiz) la începutul unei adunări de botez de la Ighiel - anii 70

(...) Ca să se audă vestindu-se Cuvântul Evangheliei Tale, ca să se împlinească cuvintele spuse: „căci până la marginile pământului au ieșit graiurile lor”. Și pentru ca orice gură să fie astupată în ziua aceea și nimeni să nu poată spune că nu a auzit și nu a cunoscut.

Îți mulțumim pentru Lucrarea în care ne-ai trezit pe noi, Doamne. Îți mulțumim pentru toate încercările prin care ai trecut Lucrarea Ta și pentru toate biruințele prin care a trecut Lucrarea Ta până în ziua aceasta. Te slăvim și Te binecuvântăm pe Tine, Doamne, că s-a dovedit în aceste timpuri că Lucrarea aceasta nu e purtată de mână omenească. Nu este ajutată de grai și de scris omenesc; este Lucrarea Duhului Sfânt. Ai inspirat pe întâiul stătător în Lucrare, pe Părintele Iosif, când a spus de la început: „Lucrarea aceasta este un răsad al Duhului Sfânt”. Și s-a dovedit până la sfârșit că Lucrarea aceasta este răsadul și lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea Ta a fost mereu călăuzită de Duhul Sfânt, prin toate vremurile prin care a trecut.

Mulțumim că au venit nopți grele și întunecoase, încât, cu puterile noastre, nu mai puteam face nici un pas înainte. Dar a fost Duhul Sfânt de călăuză, care a călăuzit Lucrarea Ta. Noi poate mergeam în neștire; dar Duhul Sfânt a purtat picioarele Lucrării Tale pe căi curate și sfinte și Lucrarea Ta se vede astăzi scoasă din întunecoasele vremuri prin care a trecut. Astăzi ne putem bucura din toată inima pentru călăuzirea [aceasta] și pentru tot ce ai făcut pentru noi și pentru fiecare suflet care nu Te-a cunoscut pe Tine.

Ne găsim în fața Cuvântului Tău, Doamne. E miez de noapte! Dar Te rugăm pe Tine, nu lăsa ca oboseala să cuprindă trupurile noastre. Tu vrei ceva cu noi în seara aceasta. Noi n-am venit întâmplător aici. A fost ceva tainic care ne-a adus pe noi aici, Doamne. Înseamnă că Tu vrei ceva cu noi. Tu vrei să lucrezi ceva în inima și în viața noastră. Iată, stăm cu inimile deschise în fața Ta ca o corabie cu pânzele în așteptarea bătăii vântului. Te rugăm pe Tine, prin Duhul Sfânt, Doamne, poartă-ne pe noi pe căile lui Dumnezeu, pe căile curăției și ale sfințeniei, pentru ca să putem să reprezentăm chipul Tău slăvit aici pe pământ. Poartă Lucrarea Ta din biruință în biruință, Doamne, și arată lumii întregi că Lucrarea Ta nu luptă pentru o cunună care se veștejește, ci pentru ceva care este în ceruri creat de mâna Ta și cu atâta măiestrie pregătit pentru cei care au înțeles să-și răstignească firea pământească și să renunțe la toate plăcerile de-o clipă ale păcatului, pentru împărăția veșnică (...).

[Poate aici] se găsesc suflete, Doamne, care nu Te cunosc pe Tine, care nu Te-au cunoscut pe Tine. Deci, Te rugăm, dă putere Cuvântului Tău, Doamne, ca orice inimă să Te poată cunoaște pe Tine. Orice inimă să plece de aici purtând în ea comoara care este Cuvântul Tău, pentru care să-și vândă fiecare totul, ca să poată păstra această comoară cu toată scumpătatea.

Pentru cei care nu Te-au cunoscut pe Tine, Doamne, dă prilej astăzi fiecărui suflet să te poată primi pe Tine. Să poată pleca de aici suflete înnoite. Adu-ne aminte tuturor de Cuvântul Tău: „...căci El hotărăște din nou o zi. Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. Dă putere Cuvântului Tău prin frații noștri, Doamne, ca să lucreze la inimile ascultătorilor. Nu la înfățișare, nu la părțile exterioare. La părțile interioare, cum ai spus Tu: „inima e deznădăjduit de rea”. Și Cuvântul Tău cel sfânt sădește-l în inimile noastre, Doamne, în toate inimile noastre, Cuvântul Tău cel viu și lucrător, ca să-și facă lucrarea desăvârșită, pentru izgonirea a tot ce-i întunecos din viața noastră, ca să Te putem urma pe Tine.

(...) [Nu-i] nimeni să le poarte povara grea a păcatului de pe conștiință... păcate ascunse, păcate ferite de oameni, [dar cunoscute] Ție, și care să-i fi izbăvit, Doamne, de păcate. Poartă Tu povara aceasta precum ai purtat-o atunci; poart-o și astăzi pe umerii Tăi, ca să fim sloboziți și să ajungem la adevărata slobozenie pe care numai Tu o poți da.

Mulțumim din toată inima pentru că, pe Crucea Golgotei, Fiul Tău iubit a murit pentru păcatele și fărădelegile noastre. Fă să înțelegem acest adevăr și să plecăm din adunarea aceasta ușurați de datoria pe care am purtat-o până astăzi, căci e plătită. E plătită de Fiul Tău iubit, iată, suntem slobozi! Prin vestirea Evangheliei, ne-ai făcut de cunoscut că suntem slobozi, cu datoria plătită prin dragostea pe care ai arătat-o față de noi. Ajută-ne să umblăm ca niște copii ai slobozeniei. Să nu mai trăim în robie, în robia lui Agar, ci să fim slobozi, Doamne, și să putem umbla pe picioarele noastre, pe căile Tale sfinte și curate.

Doamne, Dumnezeul nostru, ne găsim în plină adunare. Deci Te rugăm din toată inima, ascultă-i pe cei care poartă poveri lăuntrice, poveri grele și gem sub greutatea lor. Care au încercat ani de zile să-și poată stabili pacea și liniștea și n-au putut. Doamne Dumnezeul nostru, ajută Tu fiecărui suflet care se găsește aici, ca să poată veni la Tine, la picioarele Crucii Tale. Să-și mărturisească păcatul, să-și mărturisească neputința, să-și mărturisească slăbiciunea, ca să poată primi putere și tărie de la Tine, ca nici un suflet de-aici să nu plece cu viața îndoită sau cu inima împărțită, ci din toată inima să fii primit Tu ca Mântuitor și [toți] să trăiască pentru slava Numelui Tău.

Îți mulțumim, Doamne, că Lucrarea Ta a fost purtată de multe ori de mădulare care au părut neînsemnate. Ai făcut minunea aceasta, după cum a spus Profetul Isaia cu mult înainte. Ea a crescut ca o odraslă slabă ce iese dintr-un pământ uscat. Așa sunt pe pământ copiii Tăi, Doamne, odrasle slabe și nebăgate în seamă, odrasle care aproape că nu sunt, dar le-au făcut de rușine pe cele ce sunt și au purtat Lucrarea Ta până în ziua de astăzi. Au pierit împărății și vor pieri; au pierit puteri și vor pieri încă; au pierit oameni cărora li s-au dus numele în lumea întreagă. Au pierit, s-au dus în țara uitării. Însă numele copiilor Tăi nu se vor uita niciodată, nici pe pământ și nici în ceruri. Pentru că pe paginile Sfintelor Scripturi sunt arătate nume de aur, numele credincioșilor... cum a fost Maria Magdalena, o păcătoasă, dar care și-a recunoscut păcatul și numele ei este scris pe paginile Scripturii. În toate colțurile lumii se va vesti pentru vecii vecilor numele lor. Al tâlharului de pe cruce, al femeii păcătoase, al lui Zaheu și al tuturor păcătoșilor care au venit sinceri la Tine, cu dorința de-a Te cunoaște și de-a Te primi în viața lor.

Doamne, așa ai trecut Lucrarea Ta și o vei trece cu biruință până la capăt. Vor trece toate furtunile așa cum trec norii grei peste capetele noastre, însă iarăși va răsări soarele binecuvântat care va încălzi și va lumina pământul.

Îți mulțumim din toată inima că astfel ai trecut Biserica Ta. Astfel ai trecut-o, Doamne, prin încercări, dar ai purtat-o mereu prin biruințe. Și [ai Tăi] au putut să-Ți cânte totdeauna plini de bucurie, pentru dragostea pe care ai avut-o față de Lucrarea Ta. Știm că Lucrarea aceasta o vei duce din biruință în biruință. Știm că mâine, când noi vom apune, vei ridica alți străjeri care să ducă mai departe Lucrarea și ea va trece din biruință în biruință, pentru ca ea să ajungă la starea de om mare, ca să-i desăvârșească pe sfinții Tăi pe care i-ai ales de pe pământul acesta.

Fii binecuvântat și slăvit că ne-ai dat posibilitatea în noaptea aceasta nu numai să ne vedem, dar să putem petrece o noapte sfântă [între cei] în mijlocul cărora Te găsești Tu și, prin Duhul Sfânt, ne luminezi și ne încălzești sufletele noastre. Acum Te rugăm: unește-ne pe toți cu Lucrarea Ta, cu Biserica Ta așa cum sunt unite mădularele într-un corp. Nu lăsa nici un mădular să lucreze dezbinat de corp. Nu lăsa nici un mădular, Doamne, să lucreze de capul lui. Ci fii Tu totdeauna Capul și noi să fim mădulare vii și sănătoase în corpul Tău. Ca să putem face o lucrare sănătoasă în mijlocul neamului și poporului acestuia, pentru ca să vadă toți Lucrarea binecuvântată pe care o porți Tu din biruință în biruință. Te rugăm, unește-ne, strânge-ne pe toți la picioarele Crucii Tale. Fă prin noi, Doamne, o lucrare sănătoasă, o lucrare vie și binecuvântată. Ferește-ne de formalismul rece, Doamne, din care lipsește duhul Evangheliei și în care Duhul Tău cel Sfânt nu poate lucra. Ajută-ne, prin Duhul să le privim pe toate. Ajută-ne să privim, Doamne, prin credință, spre cele înalte, spre cele nevăzute, spre cele care sunt în ceruri și care-i așteaptă cu o dreaptă răsplătire pe cei care privesc spre ele.

Te rugăm să ne binecuvântezi ca un milostiv, Doamne, și să ne sfințești prin Cuvântul Tău pe toți în această noapte, sfințindu-ne trupurile, sufletele și duhurile noastre, ca să fie păzite întregi până în Ziua slăvită a venirii Tale. Amin.