Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
Pentru sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu, totdeauna și toate, lucrează sigur împreună numai spre bine.
Chiar și necazurile, chiar și ispitirile,
da, chiar și prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui.
Căci toate îi aduc celui credincios și statornic, până la urmă, numai binecuvântări,
fiindcă mai presus de orice vrăjmași ai noștri, este Dumnezeul nostru, a cărui putere face aceasta.
Mai tare decât orice dușmani ai Săi, este Hristos, a cărui înțelepciune le întoarce spre binele alor Săi.
O, ce adevăr sigur și real este acest adevăr mare!
Cu toate că cei răi fac răul pe care voiesc să-l facă,
până la urmă ei tot nu fac și nu pot face decât ceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu care lucrează prin toate, la împlinirea planurilor Sale tainice
și prin mijlocele tainice ale puterii și înțelepciunii Lui nepătrunse,
folosindu-Se la aceasta până și de vrăjmașii Săi și alor Săi spre slava Lui și spre binele alor Lui.
În vederea împlinirii acestor planuri,
prin făgăduința lui Dumnezeu,
cel rău și cei răi, lucrează și ei tot spre binele credinciosului, chiar împotriva voinței lor.
Fiindcă așa întoarce lucrurile, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, care Se îngrijește cu toată iubirea Lui în primul rând de ai Lui.
iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut luptele pe David. Și chiar prăbușirile lui cât de mult l-au ridicat!
Cât de sfinți l-au făcut pe Ștefan, pe Pavel, pe Petru, și pe ceilalți apostoli ai Domnului, tocmai primejdiile și chinul,
bătăile, închisorile și ispitele,
pe care diavolul și ai lui le-au dezlănțuit împotriva lor, tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le face numai răul prin aceasta. Dar cum a lucrat Dumnezeu tocmai prin ele, slava lor cea mai mare.
Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea mare a virtuților acestor mari oameni ai lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost cei răi, care făcându-le răul, le-a pricinuit binele acesta, dându-le lor prilejul să-și arate credința, iar lui Dumnezeu să-Și arate puterea.
Dar frumusețea și Adevărul cel înalt al Evangheliei lui Hristos, n-a ieșit oare la iveală atât de strălucit, tocmai prin jertfele și biruințele credincioșilor Lui în necazuri și suferințe,
căci tocmai din suferințele și moartea martirilor lui Hristos, chinuiți și uciși de Satana, a ieșit marea biruință, marile frumuseți și strălucitele roade ale Lucrării lui Dumnezeu în lume.
Cât de tainice și de neînțelese sunt căile și gândurile lui Dumnezeu!
Cine oare poate să înțeleagă acum de ce Dumnezeu îngăduie pe diavolul?...
De ce nevinovații trebuie să sufere?...
De ce celor răi le merge bine?...
De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită,
iar ispititorului îi este îngăduit să poată amăgi pe atât de mulți, atrăgând toate mijloacele în slujba lui?
Ochiul curat al credinței însă, nu se va lăsa niciodată înșelat de aceea ce vede.
Sufletul cel credincios vede dincolo de realitatea materială prezentă,
vede dincolo de lucruri și de oameni,
și dincolo de împrejurări și evenimente,
și dincolo de timp și de spațiu,
vede cum Cel care conduce totul este numai Domnul, căci numai El este Acela care face ceea ce vrea El în cer și pe pământ (Psalm 135, 6),
în Mâna căruia sunt toate lucrurile. Chiar și diavolul și ai lui sunt până la urmă, tot în Mâna lui Dumnezeu.
Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu sunt doi, nu sunt Unul Bun și altul rău, ci este numai El, Cel Bun! Tatăl, căruia Îi sunt supuse toate, chiar și vrăjmașii Săi!
Du-te credinciosule cu blândețe și liniște, dar cu demnitate și cu curaj, oriunde vei fi dus!
Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de diavolul, nu te teme căci Duhul Domnului te duce acolo (Matei 4, 1). Și El este cu tine.
Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat, ca să fii judecat, nu te teme! Puterea pe care o are el, cel care te judecă, i-a fost dată de Sus. Și Domnul este cu tine.
Și nu i se îngăduie lui mai multe fii sigur, decât va fi nevoie, ca să-ți facă ție ceea ce este spre binele tău (Ioan 19, 11).
Dacă vei fi dus înaintea fariseilor, pentru a da mărturie despre Acela care te-a vindecat, fii gata cu toată cuviința,
dar și cu toată îndrăzneala,
Du-te deci credinciosule liniștit și încrezător în Domnul tău, căci Duhul Sfânt îți va pune pe limbă, chiar în clipa aceea, ceea ce va trebui să vorbești!
Binecuvântat și slăvit să fie Numele Tău Isuse Hristoase, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Credincios ești Tu Cel care ai făcut făgăduințele acestea,
Tu Cel care, prin răbdarea Ta, ne-ai dat pildă cum trebuie și noi să slujim Adevărului Tău,
iar prin puterea Ta ne dai tărie și îndrăzneală când trebuie, pentru slava Numelui Tău, și pentru împlinirea Cuvântului, să ajungem înaintea oamenilor pentru a le fi spre mărturie - sau spre mântuire.
Nu ne lăsa să ne îndoim de ajutorul Tău niciodată, ca să nu ne clătinăm în fața nimănui,
ci plini de putere și de îndrăzneală să Te mărturisim cu cinste. Până la moarte.
Amin.