Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu, totdeauna şi toate, lucrează sigur împreună numai spre bine.
Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile,
da, chiar şi prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui.
Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, până la urmă, numai binecuvântări,
fiindcă mai presus de orice vrăjmaşi ai noştri, este Dumnezeul nostru, a cărui putere face aceasta.
Mai tare decât orice duşmani ai Săi, este Hristos, a cărui înţelepciune le întoarce spre binele alor Săi.
O, ce adevăr sigur şi real este acest adevăr mare!
Cu toate că cei răi fac răul pe care voiesc să-l facă,
până la urmă ei tot nu fac şi nu pot face decât ceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu care lucrează prin toate, la împlinirea planurilor Sale tainice
şi prin mijlocele tainice ale puterii şi înţelepciunii Lui nepătrunse,
folosindu-Se la aceasta până şi de vrăjmaşii Săi şi alor Săi spre slava Lui şi spre binele alor Lui.
În vederea împlinirii acestor planuri,
prin făgăduinţa lui Dumnezeu,
cel rău şi cei răi, lucrează şi ei tot spre binele credinciosului, chiar împotriva voinţei lor.
Fiindcă aşa întoarce lucrurile, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, care Se îngrijeşte cu toată iubirea Lui în primul rând de ai Lui.
iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut luptele pe David. Şi chiar prăbuşirile lui cât de mult l-au ridicat!
Cât de sfinţi l-au făcut pe Ştefan, pe Pavel, pe Petru, şi pe ceilalţi apostoli ai Domnului, tocmai primejdiile şi chinul,
bătăile, închisorile şi ispitele,
pe care diavolul şi ai lui le-au dezlănţuit împotriva lor, tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le face numai răul prin aceasta. Dar cum a lucrat Dumnezeu tocmai prin ele, slava lor cea mai mare.
Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea mare a virtuţilor acestor mari oameni ai lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost cei răi, care făcându-le răul, le-a pricinuit binele acesta, dându-le lor prilejul să-şi arate credinţa, iar lui Dumnezeu să-Şi arate puterea.
Dar frumuseţea şi Adevărul cel înalt al Evangheliei lui Hristos, n-a ieşit oare la iveală atât de strălucit, tocmai prin jertfele şi biruinţele credincioşilor Lui în necazuri şi suferinţe,
căci tocmai din suferinţele şi moartea martirilor lui Hristos, chinuiţi şi ucişi de Satana, a ieşit marea biruinţă, marile frumuseţi şi strălucitele roade ale Lucrării lui Dumnezeu în lume.
Cât de tainice şi de neînţelese sunt căile şi gândurile lui Dumnezeu!
Cine oare poate să înţeleagă acum de ce Dumnezeu îngăduie pe diavolul?...
De ce nevinovaţii trebuie să sufere?...
De ce celor răi le merge bine?...
De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită,
iar ispititorului îi este îngăduit să poată amăgi pe atât de mulţi, atrăgând toate mijloacele în slujba lui?
Ochiul curat al credinţei însă, nu se va lăsa niciodată înşelat de aceea ce vede.
Sufletul cel credincios vede dincolo de realitatea materială prezentă,
vede dincolo de lucruri şi de oameni,
şi dincolo de împrejurări şi evenimente,
şi dincolo de timp şi de spaţiu,
vede cum Cel care conduce totul este numai Domnul, căci numai El este Acela care face ceea ce vrea El în cer şi pe pământ (Psalm 135, 6),
în Mâna căruia sunt toate lucrurile. Chiar şi diavolul şi ai lui sunt până la urmă, tot în Mâna lui Dumnezeu.
Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu sunt doi, nu sunt Unul Bun şi altul rău, ci este numai El, Cel Bun! Tatăl, căruia Îi sunt supuse toate, chiar şi vrăjmaşii Săi!
Du-te credinciosule cu blândeţe şi linişte, dar cu demnitate şi cu curaj, oriunde vei fi dus!
Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de diavolul, nu te teme căci Duhul Domnului te duce acolo (Matei 4, 1). Şi El este cu tine.
Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat, ca să fii judecat, nu te teme! Puterea pe care o are el, cel care te judecă, i-a fost dată de Sus. Şi Domnul este cu tine.
Şi nu i se îngăduie lui mai multe fii sigur, decât va fi nevoie, ca să-ţi facă ţie ceea ce este spre binele tău (Ioan 19, 11).
Dacă vei fi dus înaintea fariseilor, pentru a da mărturie despre Acela care te-a vindecat, fii gata cu toată cuviinţa,
dar şi cu toată îndrăzneala,
Du-te deci credinciosule liniştit şi încrezător în Domnul tău, căci Duhul Sfânt îţi va pune pe limbă, chiar în clipa aceea, ceea ce va trebui să vorbeşti!
Binecuvântat şi slăvit să fie Numele Tău Isuse Hristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Credincios eşti Tu Cel care ai făcut făgăduinţele acestea,
Tu Cel care, prin răbdarea Ta, ne-ai dat pildă cum trebuie şi noi să slujim Adevărului Tău,
iar prin puterea Ta ne dai tărie şi îndrăzneală când trebuie, pentru slava Numelui Tău, şi pentru împlinirea Cuvântului, să ajungem înaintea oamenilor pentru a le fi spre mărturie - sau spre mântuire.
Nu ne lăsa să ne îndoim de ajutorul Tău niciodată, ca să nu ne clătinăm în faţa nimănui,
ci plini de putere şi de îndrăzneală să Te mărturisim cu cinste. Până la moarte.
Amin.