La duminica bolnavilor
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
În legătură cu această Evanghelie, biserica noastră a rânduit un lucru foarte cuminte. Această duminică - a 2-a din post - să fie o duminică a bolnavilor, în care și mai mult să ne aducem aminte de cei bolnavi și necăjiți.
Cercetarea și ajutorarea bolnavilor este o invitare cerească ce trece prin toate Scripturile. Mântuitorul a ridicat atât de sus această invitare, încât S-a pus pe Sine Însuși în chipul celor bolnavi și năpăstuiți. Am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine (Matei 25, 43).
Răsplata cercetării bolnavilor, mare este. Dar să ne gândim și la ceea ce spune sf. Ioan Gură de Aur: A face milostenie, mare lucru este și de mântuire, dar mai mare este a scoate pe cineva din rătăcirea necredinței și a păcatului, pentru că sufletul nu are răscumpărare nici cu toată lumea.
A cerceta și ajuta pe cel bolnav, mare și bun lucru este. Dar odată cu aceasta, trebuie să-i cercetăm și sufletul lui. Să-i cercetăm și boala sufletului său. Căci boala și încercarea vine tocmai ca un medicament ceresc pentru sufletul nostru. Vine tocmai ca o solie cerească pentru trezirea și întoarcerea noastră la Dumnezeu.
Când omul zburdă de sănătate și bine - cu greu te poți apropia de el cu cele sufletești. Pământul inimii lui e cale bătută, și nu primește sămânța. Dar când sosește boala și suferința, situația se schimbă. Pământul s-a muiat și e gata să primească sămânța...
Boala și suferința sunt plugul cel binecuvântat al Duhului Sfânt, care începe să taie țarina unui suflet învârtoșat în păcate. Oriunde a început să are acest plug binecuvântat, noi să pășim pe urmele lui, cu sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. La patul bolnavilor, prin spitale și pe oriunde este un suflet ce suferă - noi să ne apropiem de el cu vestea mântuirii. Pentru că aici vom avea secerișul cel mai bogat.
- Dar tu unde ai învățat teologie, de te-ai apucat să predici? - îl întrebă odată un cărturar pe un ostaș al Domnului.
- La spital! - i-a răspuns ostașul. Am fost odată acolo, greu bolnav, și-a venit la mine un om pe care nu-l mai văzusem niciodată. Spunea că-i ostaș al Domnului. Și mi-a vorbit cu dragoste despre Mântuitorul, despre Biblie, despre Oaste - și de atunci Îl cunosc și eu cu adevărat pe Mântuitorul și-L vestesc și eu după puterile mele. Căci El m-a scăpat din moarte trupească și sufletească.
Frați ostași! Alergați cu sămânța Cuvântului pe tot locul pe unde plugul Duhului Sfânt ară cu încercări!
Iosif Trifa.