La duminica Crucii: cruci purtate în zadar
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică avem la rând Evanghelia cu purtarea crucii. Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze (Luca 9, 23).
Am tâlcuit pe larg această Evanghelie în cartea întâi cu Tâlcuirea Evangheliilor şi în cărticica Ia-ţi crucea ta. Aici vom spune numai atât: Necazurile, încercările, sunt şi ele o cruce pe care Domnul o pune pe umerii noştri, ca un ajutor sufletesc ca să aflăm drumul mântuirii şi să plecăm pe urmele Lui.
Nu este om care să nu-şi aibă crucea lui, necazurile lui. Dar cei mai mulţi poartă această cruce în zadar. O poartă cu silă, ca pe un blestem, ca pe o soartă rea, de care umblă mereu să scape.
Când omul îşi face de cap, Dumnezeu îi trimite câte o cruce de necazuri şi încercări. Dar cei mai mulţi poartă crucea asta în zadar. Nu pleacă cu ea după Domnul. Lumea e plină de cruci pe care oamenii le poartă în zadar.
Şi aşa e şi cu omenirea. Când înainte de război, omenirea şi oamenii îşi făceau de cap, Dumnezeu ne-a trimis crucea cea mare a războiului celui mare. La început au suspinat oamenii sub crucea asta, au plâns şi s-au rugat - şi se părea că au apucat pe calea îndreptării. Dar îndată ce au scăpat de crucea războiului, oamenii s-au făcut mai răi. Trimis-a Dumnezeu apoi şi alte cruci: de crize, greutăţi, necazuri, dar oamenii nici pe acestea nu le-au ascultat. Cu crucea în spate oamenii îşi fac de cap.
Acum se vorbeşte iar despre război. Se vorbeşte despre un război uriaş de care nu s-a mai pomenit. Poate că vine crucea cea mare de la Matei 24, 21: Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
Toate semnele arată că se apropie şi crucea aceasta.
Cuvântul lui Dumnezeu spune însă că şi sub crucea aceasta, cei mai mulţi vor nelegiui mai departe. Atunci va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile... dar cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege (Daniel 12, 1-10).
Ferice de cei pricepuţi, care apucă pe urmele Domnului!
Vremea noastră este ultima chemare a Dumnezeirii. Este vremea când cerul de sus strigă mai tare ca oricând, să apucăm calea mântuirii. Este vremea când cruci mai mari şi mai grele ca oricând, strigă pe noi să apucăm calea mântuirii.
Fiecare să-şi ia crucea şi să plece după Domnul!...
Iosif Trifa.