La duminica Crucii: cruci purtate în zadar
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică avem la rând Evanghelia cu purtarea crucii. Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze (Luca 9, 23).
Am tâlcuit pe larg această Evanghelie în cartea întâi cu Tâlcuirea Evangheliilor și în cărticica Ia-ți crucea ta. Aici vom spune numai atât: Necazurile, încercările, sunt și ele o cruce pe care Domnul o pune pe umerii noștri, ca un ajutor sufletesc ca să aflăm drumul mântuirii și să plecăm pe urmele Lui.
Nu este om care să nu-și aibă crucea lui, necazurile lui. Dar cei mai mulți poartă această cruce în zadar. O poartă cu silă, ca pe un blestem, ca pe o soartă rea, de care umblă mereu să scape.
Când omul își face de cap, Dumnezeu îi trimite câte o cruce de necazuri și încercări. Dar cei mai mulți poartă crucea asta în zadar. Nu pleacă cu ea după Domnul. Lumea e plină de cruci pe care oamenii le poartă în zadar.
Și așa e și cu omenirea. Când înainte de război, omenirea și oamenii își făceau de cap, Dumnezeu ne-a trimis crucea cea mare a războiului celui mare. La început au suspinat oamenii sub crucea asta, au plâns și s-au rugat - și se părea că au apucat pe calea îndreptării. Dar îndată ce au scăpat de crucea războiului, oamenii s-au făcut mai răi. Trimis-a Dumnezeu apoi și alte cruci: de crize, greutăți, necazuri, dar oamenii nici pe acestea nu le-au ascultat. Cu crucea în spate oamenii își fac de cap.
Acum se vorbește iar despre război. Se vorbește despre un război uriaș de care nu s-a mai pomenit. Poate că vine crucea cea mare de la Matei 24, 21: Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nici nu va mai fi.
Toate semnele arată că se apropie și crucea aceasta.
Cuvântul lui Dumnezeu spune însă că și sub crucea aceasta, cei mai mulți vor nelegiui mai departe. Atunci va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile... dar cei răi vor face răul și nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege (Daniel 12, 1-10).
Ferice de cei pricepuți, care apucă pe urmele Domnului!
Vremea noastră este ultima chemare a Dumnezeirii. Este vremea când cerul de sus strigă mai tare ca oricând, să apucăm calea mântuirii. Este vremea când cruci mai mari și mai grele ca oricând, strigă pe noi să apucăm calea mântuirii.
Fiecare să-și ia crucea și să plece după Domnul!...
Iosif Trifa.