La duminica slăbănogului: despre bolile sufletului (2)

După aceea, era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este o scăldătoare, numită în evreiește Betezda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, și, fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: Vrei să te faci sănătos? Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ți patul și umblă. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul, și umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ți este îngăduit să-ți ridici patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: Ridică-ți patul și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care ți-a zis: Ridică-ți patul, și umblă? Dar cel vindecat nu știa cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu, și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Omul acela s-a dus, și a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos (Ioan 5, 1-15).

Această frumoasă Evanghelie este plină de învățături pentru noi. De la slăbănogul care și-a purtat boala cu răbdare și nădejde 38 de ani, să luăm pildă de răbdare și noi care, după câteva zile de încercare și necaz, ne blestemăm zilele și strigăm în gura mare că nu-i nimeni mai pedepsit de Dumnezeu ca noi.

Să învățăm apoi că și sufletul își are bolile lui. Păcatul este acela care rănește și îmbolnăvește sufletul. Să luăm aminte! Sunt altfel de boli mai cumplite decât acelea care ologesc picioarele, strică ochii, slăbesc auzul și pieptul omului: sunt bolile cele sufletești.

Creștine! Simțești tu bolile sufletului tău? Dorești tu, plângi tu după sănătatea pierdută a sufletului tău? Dacă îți simțești ochii umeziți pentru păcatele care te-au rănit și slăbănogit, nu te teme! Iată Hristos Se apropie de tine ca de sărmanul slăbănog de la Vitezda, și te întreabă: vrei să fii sănătos?

Să luăm aminte! Noi nu vom putea avea răspunsul slăbănogului: om nu am să mă bage în scăldătoare, căci Hristos ne întreabă pe toți, în toată vremea: voiești să fii sănătos?

Să învățăm apoi ceva și din purtarea slăbănogului după tămăduire. Isus l-a aflat pe slăbănogul tămăduit în biserică. Aceasta ca o învățătură și mustrare acelora care de câte ori scapă din atare boală, sau necaz, aleargă la aldămaș și băutură, în loc de biserică și mulțumire lui Dumnezeu.

Să nu uităm apoi vorbele din urmă ce i le-a spus Isus slăbănogului: Iată te-ai făcut sănătos, de acuma să nu mai păcătuiești. Asta vrea să spună că slăbănogul purta boala pentru păcatele sale. Bolile, întristările, necazurile, ne vin și nouă pentru păcatele noastre. De câte ori le avem și scăpăm de ele, să ne aducem aminte de vorbele lui Isus: Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție și mai rău.

Creștinilor! Nimenea dintre noi nu este deplin sănătos cu sufletul. Toți avem boli sufletești, mai mici sau mai mari. Să îngenunchem cu ele înaintea lui Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, rugându-ne cu frumoasa cântare și rugăciune a bisericii noastre: Sufletul meu Doamne cel slăbănogit în multe feluri de păcate și în fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea Dumnezeiască, precum ai ridicat demult pe slăbănogul. Ca fiind mântuit să strig Ție: îndură-Te, dă-mi mie Hristoase tămăduire.

Iosif Trifa.