La duminica slăbănogului: despre bolile sufletului (2)

După aceea, era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este o scăldătoare, numită în evreieşte Betezda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: Vrei să te faci sănătos? Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea. Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul acela, care ţi-a zis: Ridică-ţi patul, şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Omul acela s-a dus, şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos (Ioan 5, 1-15).

Această frumoasă Evanghelie este plină de învăţături pentru noi. De la slăbănogul care şi-a purtat boala cu răbdare şi nădejde 38 de ani, să luăm pildă de răbdare şi noi care, după câteva zile de încercare şi necaz, ne blestemăm zilele şi strigăm în gura mare că nu-i nimeni mai pedepsit de Dumnezeu ca noi.

Să învăţăm apoi că şi sufletul îşi are bolile lui. Păcatul este acela care răneşte şi îmbolnăveşte sufletul. Să luăm aminte! Sunt altfel de boli mai cumplite decât acelea care ologesc picioarele, strică ochii, slăbesc auzul şi pieptul omului: sunt bolile cele sufleteşti.

Creştine! Simţeşti tu bolile sufletului tău? Doreşti tu, plângi tu după sănătatea pierdută a sufletului tău? Dacă îţi simţeşti ochii umeziţi pentru păcatele care te-au rănit şi slăbănogit, nu te teme! Iată Hristos Se apropie de tine ca de sărmanul slăbănog de la Vitezda, şi te întreabă: vrei să fii sănătos?

Să luăm aminte! Noi nu vom putea avea răspunsul slăbănogului: om nu am să mă bage în scăldătoare, căci Hristos ne întreabă pe toţi, în toată vremea: voieşti să fii sănătos?

Să învăţăm apoi ceva şi din purtarea slăbănogului după tămăduire. Isus l-a aflat pe slăbănogul tămăduit în biserică. Aceasta ca o învăţătură şi mustrare acelora care de câte ori scapă din atare boală, sau necaz, aleargă la aldămaş şi băutură, în loc de biserică şi mulţumire lui Dumnezeu.

Să nu uităm apoi vorbele din urmă ce i le-a spus Isus slăbănogului: Iată te-ai făcut sănătos, de acuma să nu mai păcătuieşti. Asta vrea să spună că slăbănogul purta boala pentru păcatele sale. Bolile, întristările, necazurile, ne vin şi nouă pentru păcatele noastre. De câte ori le avem şi scăpăm de ele, să ne aducem aminte de vorbele lui Isus: Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie şi mai rău.

Creştinilor! Nimenea dintre noi nu este deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem boli sufleteşti, mai mici sau mai mari. Să îngenunchem cu ele înaintea lui Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, rugându-ne cu frumoasa cântare şi rugăciune a bisericii noastre: Sufletul meu Doamne cel slăbănogit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea Dumnezeiască, precum ai ridicat demult pe slăbănogul. Ca fiind mântuit să strig Ţie: îndură-Te, dă-mi mie Hristoase tămăduire.

Iosif Trifa.