La Evanghelia de duminică: a orbului din naștere
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică avem la rând Evanghelia cu vindecarea orbului din naștere. Această Evanghelie se află tâlcuită pe larg în cartea noastră cu Tâlcuirea Evangheliilor, cartea a 2-a. Acum vom spune ceva - pe scurt - despre această Evanghelie, în legătură cu Oastea Domnului.
Bietul orb din Evanghelie! Ce sfântă bucurie va fi avut când i s-au deschis ochii, și a văzut! Dar alături de bucuria lui, s-au întristat fariseii. Pe Domnul Isus Îl învinuiau spunând că a făcut această minune sâmbăta.
Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ține Sabatul. Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu: noi știm că omul acesta este un păcătos. El a răspuns: Dacă este un păcătos, nu știu, eu una știu: că eram orb, și acum văd. Iarăși l-au întrebat: Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii? Acum v-am spus, le-a răspuns el, și n-ați ascultat. Pentru ce voiți să mai auziți încă o dată? Doar n-ați vrea să vă faceți și voi ucenicii Lui! Ei l-au ocărât, și i-au zis: Tu ești ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu știm de unde este. Aici este mirarea, le-a răspuns omul acela, că voi nu știți de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii. Știm că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic (Ioan 9, 16, 33).
Două părți putem vedea în Evanghelia orbului din naștere. Întâi, minunea și bucuria tămăduirii lui, iar a doua, supărările și împotrivirile ce se ridicau în fața acestei tămăduiri. Aceste două părți le avem și noi la Oastea Domnului.
Orbi am fost și noi ostașii Domnului. Mergeam orbește pe căile pierzării. Spuneam că vedem, și tocmai prin asta ne osândeam, căci aievea eram orbi. Dar Domnului I s-a făcut milă de noi. Și printr-o mișcare a Lui, prin Oastea Lui, ne-a trimis doctorie cu care să ne ungem ochii și să vedem (Apoc. 3, 18).
Ne-a tămăduit vederea cea sufletească. Ne-a învrednicit și pe noi să putem spune vestea cea mai dulce pe care o poate spune un om pământean: orb am fost și acuma văd! Îmbătați de bucuria acestei sfinte tămăduiri, strigăm și noi azi pe toate drumurile: Orbi am fost și acum vedem!
Dar alături de această sfântă bucurie, avem de altă parte și noi supărarea fariseilor. De la început am avut pe criticanții Oastei care n-au putut și nu pot suferi minunile pe care Domnul le face prin această Vitezdă a Lui.
De la începutul ei, Oastea Domnului a avut și ea împotriviri și mustrări. Dar - întocmai ca în Evanghelia de duminică cu orbul din naștere - aceste împotriviri au rămas pe jos tocmai din cauza tămăduirilor pe care Domnul le-a făcut prin ea.
În fața tuturor atacurilor și învinuirilor, Oastea Domnului s-a prezentat cu răspunsul orbului din naștere: Din veac nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii vreunui orb din naștere. De nu ar fi Acela de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic.
De nu ar fi Oastea Domnului de la Dumnezeu, ea nu ar putea face nimic. Dar tocmai fiindcă face tămăduiri, acesta este semnul că de la Dumnezeu este.
Se întâmplă și la Oaste ceea ce s-a întâmplat cu bolnavul tămăduit de apostolii Petru și Ioan, când fariseii se porniseră și contra lor, dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă (Fap. Ap. 4, 14).
Așa e și cu Oastea Domnului. Ură mare este în țara aceasta contra Oastei. Ură și mai pe față și mai pe ascuns. Dar ura aceasta nu poate sta împotrivă, tocmai din pricina celor tămăduiți.
Noi nu trebuie să mai apărăm Oastea Domnului. O apără acum tămăduiții ei.
O apără cei care s-au tămăduit prin ea. O apără cei ce orbi au fost și acum văd, ologi au fost și acum umblă, surzi au fost și acum aud, muți au fost și acum grăiesc.
La toate atacurile răspund acum acești tămăduiți. Iar răspunsul lor e simplu, ca cel al orbului din Evangheliei: Noi una știm, că orbi am fost și acum vedem!...
Din multe părți li se aruncă azi celor tămăduiți la Oaste, vorba: Păi nu știți că cel ce v-a uns ochii cu cărți și foi religioase este un om păcătos?
De este păcătos noi nu știm - răspund cei tămăduiți - noi una știm: că orbi am fost și acum vedem!
Slăvit să fie Domnul! Oastea Lui se apără azi - și se va apăra până la sfârșit - cu minunile ce le-a făcut El prin acest Siloam al Lui.
Iosif Trifa.