La luptă pentru mântuirea noastră și a altora!

Țin să spun cu apăs: un ostaș al Domnului trebuie să fie un ostaș activ, luptător. Nici nu se poate închipui un ostaș adevărat care să nu cunoască frontul și lupta.

Domnul are lipsă de ostași luptători. În zilele noastre parcă iadul cu toate rezervele și gloatele lui a intrat în lupta și ofensiva cea mare pentru câștigarea sufletelor și cucerirea pământului. Față de această ofensivă a iadului fiecare ostaș din Oastea Domnului trebuie să fie un viteaz mare, unul contra o mie, cum s-ar zice. Fiecare ostaș trebuie să atragă și pe alții în lupta cea mare a mântuirii sufletelor ca să rupem frontul Satanei.

Să atragem mereu sufletele în fronturile mântuirii. Să aducem mereu suflete la Mântuitorul.

Să dăm neîncetat lovituri ispititorului lărgind hotarele Împărăției lui Dumnezeu și atrăgând și pe alții în fronturile mântuirii.

Fratele meu care ai intrat în Oaste! Ia seama! Nu e destul că tu L-ai aflat pe Mântuitorul și mântuirea. Nu e destul că tu ai gustat din dulceața și bucuria unei vieți noi. Trebuie să chemi și pe alții să afle și să guste din această viață!

Viespile și mierea

Un învățat neamț a studiat viața viespilor și a aflat un lucru interesant. Când o viespe află un fagure de miere sau de altfel de dulceață, nu se apucă să mănânce numai singură, ci face pe crainicul. Se duce și dă de veste și altor viespi și le cheamă la înfruptare.

Să facem și noi măcar cât fac aceste ființe sălbatice. Toți cei ce am aflat dulceața Evangheliei să vestim și altora această dulceață. Să strigăm pe toate drumurile cât de dulce e o viață trăită cu Domnul și să-i chemăm și pe alții să guste din ea.

E fratele tău!

Într-un sat săpau odată niște oameni să scoată pământ de cuptoare. Deodată malul se desprinse și se răsturnă peste ei acoperindu-i. La strigătele lor, alergară oameni să-i scape. Toți săpau din răsputeri. Din sat sosește și un om care cam zăbovea la ajutor. În loc să pună cu nădejde mâna pe sapă, întreba despre cum s-a întâmplat nenorocirea și despre cine-s cei îngropați sub pământ.

Dar când omenii îi spuseseră cu numele pe cei îngropați - se cutremură. Între ei era și fratele lui.

Scumpul meu frate din Oastea Domnului! O astfel de nenorocire - sufletească - se petrece și lângă noi. Lumea e plină de cei îngropați de patimi și fărădelegi. Sunt și aceștia niște îngropați de vii. Să sărim în ajutorul lor.

Cel îngropat de viu este fratele tău, e vecinul tău, e cunoscutul tău, e de-aproapele tău. Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostaș. Pune îndată mâna pe sapă și te apucă de lucru!

Intrați îndată în lucrul Domnului! Puneți îndată mâna pe sapă, pe undiță, pe seceră, căci lucrul Domnului este mult, dar lucrători sunt puțini!

Cum să aducem suflete la mântuire

Să aducem, dragi ostași, suflete pierdute la Mântuitorul. Să pescuim neîncetat suflete din adâncul fărădelegilor. Să atragem mereu și pe alții în fronturile mântuirii sufletești.

În multe chipuri și feluri vom putea face acest lucru:

Prin pilda vieții noastre

Viața noastră și faptele noastre sunt cea mai bună predică și cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul.

Nu atât știință mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost niște pescari de rând), ci mai ales pilda de viață trăită în slujba Domnului.

Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuși predici neîncetat. Viața ta, purtările tale, smerenia, răbdarea, evlavia, vorbele și mai ales faptele tale sunt o minunată predică.

Când trăiești cu adevărat o viață după Evanghelie, atunci în mijlocul oamenilor viața ta se face sarea ce sărează și împiedică stricăciunea vieții, se face aluatul ce dospește și pe alții pentru o viață cu Domnul.

Așa să lumineze lumina noastră cea sufletească, iubiților ostași din Oastea Domnului, ca văzând oamenii faptele noastre cele bune, să intre și ei în Oastea Domnului.

Prin răbdare, suferință și iertare

Un ostaș din Oastea Domnului îmi scria că la început, când s-a hotărât să nu mai meargă pe la crâșme și să nu mai înjure, a fost amarnic batjocorit. Îl arătau toți cu degetul de parcă cine știe ce rău ar fi făcut. Îndeosebi un fost prieten de crâșmă - îmi scria ostașul - pe toate drumurile striga după mine. Eu însă am stat liniștit în fața batjocurilor lui, i-am răspuns blând cu vorbe din Sfânta Scriptură și m-am rugat lui Dumnezeu să-l ierte. Nu știu ce s-a întâmplat cu el, dar de la o vreme batjocoritorul a tăcut, iar azi e tovarășul meu în lucrul Domnului... Da, da, pentru că dragostea, răbdarea și iertarea celui batjocorit a lucrat (mai cu putere decât orice predică) în sufletul batjocoritorului și l-a adus și pe el la Mântuitorul.

Evanghelia s-a răspândit în lume tocmai prin pildele de răbdare și suferință pe care le-au știut arăta creștinii cei dintâi.

Prin răspândirea de cărți și foi religioase

O mare putere a vremilor noastre este tiparul. Această putere trebuie atrasă în slujba Domnului. Tiparul, slova tipărită, e un amvon, o predică ce se aude deodată în toată țara. Dacă s-ar mai ivi azi în lume un Pavel apostolul, eu cred că n-ar mai lua în mână bățul călătoriilor, ci ar deschide o tipografie făcând să răsune Cuvântul lui Dumnezeu.

Să răspândim pe tot locul Biblii, Psaltiri, cărți și foi religioase. Fiecare ostaș al Domnului trebuie să fie un răspânditor de cărți și foi religioase, căci prin aceasta se face un semănător de lumină evanghelică și multe suflete va câștiga pentru Mântuitorul. Fiecare Biblie, fiecare carte și foaie religioasă desfăcută în popor înseamnă o grea lovitură ispititorului.

Prin fapte de milostenie

Noi ostașii Domnului să fim - să ne facem - și tot atâția samariteni milostivi ajutându-ne unii pe alții și pe de-aproapele nostru. Multe suflete vom atrage și prin pilda aceasta.

Să mergem prin temnițe, prin spitale și pe oriunde se află suferinzi ducându-le ajutor trupesc și sufletesc. Sunt oameni pe care nu-i poți aduce la mântuire decât cu pilda samariteanului pusă în faptă.

Prin dragoste și rugăciune

Folosiți neîncetat și rugăciunea în câștigarea de suflete pentru Mântuitorul și Oastea Lui. Rugăciunea face și aici lucruri minunate. Este om învârtoșat la inimă care nici nu vrea să audă de Domnul, dar prin rugăciune și dragoste evanghelică poți muia inima lui și încetul cu încetul îl poți aduce la Domnul.

Împresurați neîncetat pe cei păcătoși cu rugăciunea, cu dragostea evanghelică și minunate izbânzi veți avea.

Împărăția lui Dumnezeu va sosi pe pământ numai în măsura în care dragostea creștină va cuprinde inimile noastre. Foc am venit să arunc pe pământ și cât de mult doresc să fie aprins - zicea Isus (Luca 12, 49). Acest foc este izvorul dragostei creștine pe care trebuie să-l aprindem neîncetat în inimile noastre și să aprindem cu el și pe alții. Împărăția lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult decât cu acest foc al dragostei creștine. Cu nimic nu poți câștiga mai curând pentru Evanghelie un suflet păcătos și plin de ură decât cu dragostea evanghelică.

David prorocul liniștea cu cântecele harfei sale furia lui Saul. Cu cântecul cel dulce al dragostei creștine să liniștim și noi sufletele tulburate de viforul urii și păcatelor.

De încheiere vom spune că fiecare ostaș din Oastea Domnului trebuie să fie, să se facă, un mic vânător și pescuitor de suflete. Să pândim pe tot locul unde am putea arunca undița și mrejile pescuirii unui suflet din adâncul fărădelegilor. Aruncați neîncetat mrejile și undițele voastre în Numele Domnului și pentru Domnul. Pândiți pe tot locul să prindeți suflete în cursa unei cărți bune, unei Biblii, unei foi religioase, etc.

Să răsune neîncetat în urechile noastre ca un cântec măreț cuvintele de la Iacov 5, 20: Să știe că cel ce a întors pe un păcătos de la rătăcirile căii sale, va mântui un suflet din moarte și va acoperi mulțime de păcate.