A ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Samaria aceasta era un ținut plin de amintiri scumpe și triste pentru fiecare israelit.
Aici poposise la întoarcerea din exilul fugii sale Iacov, după ce se întâlnise și se împăcase cu fratele său Esau (Facere 33, 18).
Aici s-a așezat el întâi, cu gând să rămână, căci a cumpărat chiar locul unde era acum Domnul cu ucenicii Săi de la strămoșul celor din Sihar (Facere 33, 19, 20).
Și aici a înălțat el un altar și a adus mulțumiri Domnului pentru izbăvirile Sale, făcând fântâna care îi poartă numele până astăzi.
Iacov dăruise locul acesta lui Iosif și urmașilor săi care l-au stăpânit ani îndelungați, până când în urma neascultării de Dumnezeu pe timpul domniei lui Ieroboam, Domnul i-a dat în robia asirienilor. Iar în locul lor au fost aduși coloniști străini cu alte obiceiuri și cu alte credințe (2 Regi 17, 20-41).
Astfel urmașii lui Iacov amestecați cu străinii, trăiau în ură și dușmănie în ținutul Samariei. Ceilalți israeliți din celelalte ținuturi se fereau de aceștia ca de niște ciumați.
Trecând peste toate deosebirile dintre ei și peste amintirile certurilor trecute, Domnul venea să-i unească în Numele Său pe toți. Pentru ca îngropând în uitare și iubire tot trecutul de dezbinări să ajungă iarăși toți una în ascultarea de Hristos.
Veacurile de dezbinări religioase trebuiau să se sfârșească în unirea iertării și dragostei din jurul Crucii și Jertfei lui Hristos.
O Samarie de dezbinări pare și azi lumea creștină,
în care Domnul suferă și cheamă cu o mereu nouă iubire și răbdare,
la unitate și pace.
În care toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu luptă și muncesc pentru ca Domnul Isus să ajungă Singurul Domn,
iar toți oamenii să fie frați, adică o familie,
o singură mare și scumpă familie, cu aceeași învățătură și credință cum i-a lăsat-o Hristos Bisericii Sale de la început: una și pe totdeauna.
Acum pare că suntem departe dar în curând va veni ziua când Domnul va trece
și Se va opri puternic în mijlocul acestor lucruri,
transformând totul spre voia Sa,
prin Duhul Său și prin oamenii Săi,
care în chip puternic și biruitor vor face aceasta spre o pace și bucurie veșnică.
Doamne Isuse,
Te rugăm îndură-Te și grăbește venirea vremii de pace și libertate,
de dragoste și unitate
între toți cei care avem atât de bogate și de mișcătoare amintiri și pilde despre credința înaintașilor noștri,
care erau una în Biserica Ta dintâi.
Amin.